The Winner Takes It All

"The Winner Takes It All"

I don't wanna talk
About the things we've gone through
Though it's hurting me
Now it's history
I've played all my cards
And that's what you've done too
Nothing more to say
No more ace to play

The winner takes it all
The loser standing small
Beside the victory
That's her destiny

I was in your arms
Thinking I belonged there
I figured it made sense
Building me a fence
Building me a home
Thinking I'd be strong there
But I was a fool
Playing by the rules

The gods may throw a dice
Their minds as cold as ice
And someone way down here
Loses someone dear
The winner takes it all
The loser has to fall
It's simple and it's plain
Why should I complain.

But tell me does she kiss
Like I used to kiss you?
Does it feel the same
When she calls your name?
Somewhere deep inside
You must know I miss you
But what can I say
Rules must be obeyed

The judges will decide
The likes of me abide
Spectators of the show
Always staying low
The game is on again
A lover or a friend
A big thing or a small
The winner takes it all

I don't wanna talk
If it makes you feel sad
And I understand
You've come to shake my hand
I apologize
If it makes you feel bad
Seeing me so tense
No self-confidence
But you see
The winner takes it all
The winner takes it all...

A fost o zi

Renunţ. Am obosit să-mi mai doresc

Lumina să ţi-o întâlnesc...

Orb blestemat rămân, de Tine-abandonat...

nisip în vânt, de Tine răsfirat...

fum negru - noroi arzând - însângerat,

floare nu poate a se naşte, din păcat...

Viaţă...e viaţă asta? bătând la poarta-nchisă

a inimii celeste - iubirea-mi siderală să o elibereze?

Să mor...moartea e tot ce mai rămâne, din al meu dor. 

Apună-mi viaţa. Vreun rost mai are, în tină sufocată?

Cum pot vedea lumina? de rău e cenzurată.

Bună e moartea, dar...la viaţă sunt damnată.

EFECTELE TACERII CA ARMA

Silent Treatment: The Hidden Abuse

The effects:

• Physical: Silent treatment triggers what is called “Social pain” in the dorsal anterior cingulate cortex of your brain, the very same location of actual physical pain.
• Emotional: Since it is a form of social rejection; it affects the caudate nucleus of your brain provoking a mix of negative emotions including:Frustration, intense anger, and eventually, resignation and despair.
• Psychological: You will suffer from low self esteem, a sense of loss and not belonging, increased stress and loss of control.
• Behavioral: The constant fear of receiving the silent treatment casts a shadow of uncertainty in your life, you begin to watch closely for every word and action on your part and you second-guess yourself: Am I doing the right thing? Am I saying the right words? In other words: You try hard to avoid it, which changes you onto a person that is no longer YOU.

How to deal with it:

Keep your anger in check:

Reacting to silent treatment in anger reinforces the abuser sense of control over you” Hey, it works! I’ll use it again” and the episodes keep on coming.

Apologize first, ask WHY later:

You cannot read minds so might as well start a conversation anyway; apologizing for something you did (or did not) is the softer approach in any conflict. And then ask why, you have the right to know if that person is giving you the cold shoulder for a reason. If your apology or question falls on deaf ears; do not blame yourself and start looking for a way out of that relationship.

Express your feelings:

Admitting to your partner your pain as a result from him/her giving you the silent treatment is not giving up control, it is simply putting the issue up front and center, it shows your intent on keeping that relationship going.

Have an open mind:

To what your partner has to say about his/her reasons that ended up with the silent treatment. Make sure you do not ridicule them no matter how trivial they sound; after all, we all have different personalities.

Do not fight silence with silence:

That would make things even worse, it leads to a complete breakup in communication, besides, one of you has to be the grownup!

http://dharbarkha.blogspot.ro/2011/08/silent-treatment-hidden-abuse.html

Despre Valoarea Estetica si Gustul Estetic

Întreaga existenta umana este dedicata realizarii valorilor, sub diverse forme.

Goethe spunea: „Daca vrei sa te bucuri de propria ta valoare, atunci confera o valoare lumii”.

Ce este valoarea? Un produs al creatiei axiologice, valoarea reprezinta obiectivarea esentei umane, a scopurilor, dorintelor, intentiilor sau idealurilor, în realitati, în produse de un tip specific, corespunzatoare diverselor necesitati sociale.

Creativitatea umana a reusit sa îmbrace bunurile deja existente cu însusiri noi, faurindu-si un cadru existential înnobilat cu noi semnificatii. Existenta valorii este conditionata de prezenta celor doi factori de baza, obiectul valorizat si subiectul valorizator.

Stiinta care se ocupa cu studiul valorilor este axiologia (de la axios = a aprecia si logos = stiinta), în vizorul sau intrând toate relatiile care se stabilesc între cei doi termeni de baza.

În sistemul de valori umane exista valori materiale si valori spirituale. Din aceasta a doua categorie fac parte valorile estetice.

Valoarea estetica este rezultanta elevata a spiritului creativ. Ea dobândeste valente superioare prin capacitatea de a semnifica, de a releva o ipostaza aparte a realului. Prin valoarea estetica se dezvaluie
sensurile încifrate ale lumii. În ea se întâlnesc concretul cu abstractul, potentând maxima generalitate a semnificatiilor.

În receptarea valorilor estetice intervin o seama de factori subiectivi, data fiind structura polivalenta a obiectului estetic, dar si sistemul de valori individuale diferentiat în functie de gustul, cultura si ideologia subiectului (receptorului de valori estetice).

Unii teoreticieni fac deosebirea între valoarea estetica si valoarea artistica, altii nu, dupa cum în conceptul de estetica se integreaza si natura, si viata sociala, si arta, sau numai arta. În ultimul caz, desigur ca valoarea estetica se confunda cu valoarea artistica, pentru ca aceasta se refera numai la universul artelor.

Atât în cadrul generalizat al valorilor estetice, cât si în cel specializat al valorilor artistice, functioneaza un sistem de criterii si perspective de selectare, o scara de ordonare si ierarhizare a valorilor.

Aceste criterii pot fi variabile de-a lungul timpului, corespunzând gândirii si necesitatilor de moment sau al celor perene, completându-se sau negându-se, dând o dinamica a valorilor.

Si în muzica putem urmari, în evolutia temporala, pastrarea sau schimbarea criteriilor de valorizare (axiologice), determinând configuratia spirituala a fiecarei epocii creatoare în parte.

O multitudine a posibilitatilor de clasificare a valorilor ne da imaginea complexitatii axiologice. Valorile pot fi ideale sau reale; ale lucrurilor sau ale persoanelor; individuale sau socio-culturale; pozitive sau negative; valori care se adreseaza ratiunii, sensibilitatii sau vointei; valori fundamentale sau deviate si multe altele.

Criteriile folosite în valorizarea estetica sunt: expresivitatea, forta de sugestie, reprezentarea, concordanta dintre forma si continut, locul si rolul în cadrul contextului stilistic.

Gustul estetic a fost numit „gust” prin analogie cu simtul gustului, desi simturile care participa la receptarea artelor sunt vazul si auzul. El desemneaza o reactie spontana, de placere sau neplacere, la contactul cu o opera de arta. Esteticienii secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea îi recunosc gustului calitatea de a produce sentimentul frumusetii.

În manifestarea gustului se pot detecta trei modalitati de receptare: senzoriala, afectiva si rationala. Subiectivismul pus pe seama manifestarii gustului nu este singurul care intra în ecuatie, exista si criterii rationale care se formeaza, se consolideaza si se amplifica prin cunoastere si educare.

La fel ca toate celelalte gusturi, fie estetice generale, fie artistice,

si gustul estetic muzical se poate forma si cultiva. Rolul profesorului de muzica este acela de a exersa cu elevii acest gust si de a-l directiona spre valorile autentice ale muzicii universale.

Fragment din COMPENDIU DE ESTETICĂ ŞI STILISTICĂ MUZICALĂ - de MIHAELA MARINESCU - Facultatea de Muzica

Biblioteca Nationala deschisa ca expozitie de carti

Ieri a fost o zi oarecum mare pentru mine, fiindca mi s-a implinit un vis din copilarie, la care renuntasem inca de acum 11 ani: am scapat de ochelarii permanenti. Vad inca incetosat, dar mi se spune ca vederea isi va reveni in aceasta saptamana. 

Pana sa intru in operatie, fiindca ma aflam aproape de Biblioteca Nationala deschisa in aprilie, eu si sotul meu ne-am facut legitimatii de acces de tip card cu poza. Aveam si la Moinesti, aveam si la Galati, si ne luam acasa cate un teanc de carti, o perioada astamparandu-ne setea de cunoastere. Ceea ce la noua Biblioteca Nationala nu se intampla. Nu se dau carti la domiciliu, chiar daca ai domiciliu in Bucuresti. Mi se pare nefiresc. Cu un program cu publicul de luni pana vineri intre 9 si 18, nu poti sa vii sa stai in salile de lectura, iar duminica inca nu este program. Ei spun ca vor avea in curand. Sa speram ca va fi asa, altfel, Biblioteca Nationala ramane doar o colectie de carti neaccesibile publicului, caci nu putem sta si citi numai in sala de lectura. Poti fura orice moment de ragaz, in care vrei sa iti hranesti sufletul. De aceea, ai nevoie de carti acasa. Poti avea o biblioteca uriasa acasa, dar ea este limitata, fata de o biblioteca nationala. 

Love Quote of The Day

Sometimes love is stronger than a man's convictions.

Isaac Bashevis Singer

Despre Arta si Artisti

Arta, aşa cum o explica Lucian Blaga, nu poate să apară decât ca rezultat şi semn vizibil al existentei în orizontul misterului. „Arta, la fel cu celelalte creatii de cultură, trebuie s-o privim şi s-o întelegem ca simptom al unui anume mod ontologic, care pune între om şi antropoid o distantă mai abruptă decât aceea de la specie la specie, şi anume, o distantă ca de la regn la regn. 

Toate artele deopotrivă se definesc ca încercări de a revela misterul, ca încercări limitate şi înfrânte prin metaforismul nostrucongenital şi prin categoriile noastre estetice. Satisfactia estetică datorată artei implică procesul de asimilare, de consumare, de receptare. „Opera de artă este destinată să ne transpună prin înseşi conditiile şi aspectele ei obiectiv-sensibile în orizontul misterului şi al revelării, pe câtă vreme natura, prin aspectele ei ca atare date, nu are deloc această destinatie.” 

Artistii care sunt lipsiti de geniu, nu fac arta, ci evoca doar niste aspecte de viata pe care in mod normal ar trebui sa poata - ca artisti - sa ni le reveleze, sa le demistifice, adica sa ne explice misterul pentru care se intampla intr-un anumit mod si nu in altul. Ei sunt ca niste aparate de fotografiat, si nu ca niste aparate Rontgen, asa cum este in mod normal un artist de geniu. 

Pe mine ma amuza enorm multitudinea de artisti care nu spun nimic in plus, in afara de faptul ca fotografiaza evenimentele pe care le traim cu totii, dar pe care putini si le pot explica intru adevar. Ei nu produc cultura, ci maculatura. Ei nu releva misterul ci il fac si mai de nepatruns, intrucat ei nu se pot revela nici ei pe ei insisi, iar opera lor pe care o vor a fi de arta, ii afunda si mai mult in incultura si obscurantism pe aceia care adera la ea, o lauda si o propaga. De aceea, astfel de artisti nu vor avea niciodata valoare universala, si plac unui grup restrans de oameni, nu pentru ca oamenii nu ar intelege versurile sau muzica(referindu-ne la arta muzicala), ci pentru ca ea fotografiaza, nespunad nimic despre ceea ce se ascunde in spatele fotografiilor lor. Raman intreaga viata niste frustrati, fiindca ei isi considera operele ca fiind speciale, dar neintelese de marele public, cautand astfel eroarea la ceilalti, cand de fapt ei insisi se afla in eroare. Sa le-o spunem pe sleau: eroarea nu este de interpretare ci de gandirea creatoare a artistului, nu tine numai de gustul estetic (care multora le lipseste) ci de revelarea misterului pe care ei insisi nu si-l pot revela. Prin urmare, sunt artisti numai pentru ca au un anumit talent, pe care si-l irosesc insa fara rezultat. Le scapa insasi esenta ideii de artist. 

Oamenii cauta raspunsuri, nu ura. Cei care cauta ura, se balacesc confortabil ascultand muzica pe versuri pline de rautate si ura, care este orice altceva numai muzica nu e. Dar daca artistii insisi sunt plini de ura, si nu vad in jurul lor decat raul fara a fi in stare sa il demistifice, de unde arta si cultura in tara asta, si de unde oameni deplini, cultivati si cu un simt al adevarului dezvoltat peste medie? 

Citesc pe blogul unui artist o asa-zisa poezie, cu rime care suna din coada, care acuza prostia, dar care nu demistifica prostia, pentru ca el habar nu are ca prostia are radacini adanci in ignoranta, in atitudinea generala de a judeca in tipare, de a vedea paiul din ochiul altora si a ignora birna din ochiul propriu, de a fugi de suferinta (careia i se dau conotatii dementiale), de a trai in abundenta pecuniara fara sa se ingrijeasca si de echilibrul abundentei spirituale, de a iubi lauda si a uri critica, aceasta din urma fiind singura in masura de a forma omul, atunci cand este primita cu o minte deschisa catre propria imbunatatire. 

Artisti de geniu se nasc foarte rar, iar daca se nasc si zac in propria ignoranta de care nu sunt ferite nici macar geniile, fara a incerca sa-si autodepaseasca limitele, cultura romaneasca si poporul roman vor mai suferi inca multi ani de acum inainte dupa dorul unei normalitati care nu va veni niciodata decat prin ei insisi, prin cunoasterea fiecaruia de sine insusi si prin cultivarea intelegerii semenilor, a inteligentei emotionale. 

“De când se află pe pământ, omul a fost fascinat de misterele care îl înconjoară şi din care provine. Demersul său continuu a fost să înteleagă şi să stăpânească aceste mistere. Din acest demers s-a născut cultura. În evolutia treptată a culturalului, în stăpânirea naturalului, în transformarea lui, s-a ajuns până la contradictia dintre ele, până la negarea naturalului (conditie în care ne plasăm astăzi). De la anticii care au contemplat natura spre a-i afla legile, până la contemporanii care fac alte legi pentru natură, drumul se numeşte civilizatie. Demersul culturii a actionat pe mai multe planuri, dintre care cel al ştiintei a actionat în concret şi materie, cel al filosofiei s-a confruntat cu ideea, iar cel al artelor s-a avântat chiar spre mister. Locutiunea cartesiană: Cogito, ergo sum (cuget, deci exist), formulată de Descartes (1596-1650) a precipitat evolutia ultimelor secole. Din punctul de vedere al lui Blaga ( Artă şi valoare-Trilogia valorilor III), această propozitie cartesiană arată că „pentru conştiinta umană, adică pentru conştiinta care vede şi se vede pe fundalul misterului, implicatul ultim şi de maxim volum este altul, şi anume: oexistentă care îşi este sieşi un mister ia act de un orizont saturat de mister”. Blaga consideră că orizontul misterului este orizontul specific al existentei umane. „Actul revelator pe care omul îl încearcă în orizontul misterului se face totdeauna metaforic şi în tiparele categoriilor abisale. Actul revelator, pe de o parte metaforic, pe de altă parte impregnat de categorii abisale, este, în desfăşurarea sa deplină, identic cu creatia culturală (artistică, metafizică, cunoaştere constructivă etc.).” 

Cultura o întelegem ca o dimensiune complementară necesară a modului specific uman de a exista. Ea tine de om în mod absolut şi intră constitutiv în definitia acestuia: „omul este fiintă metaforizantă”– specifică Blaga, adică omul este: 1. Existentă în orizontul misterului;2. Atrage după sine inevitabil încercarea revelatoare, adică actul creator de cultură, actul al cărui continut e impregnat de categorii abisale. Cu alte cuvinte, omul nu poate fi lipsit de sfera culturii, fără a înceta de a fi om.Cunoaştem împărtirea tripartită a structurilor şi facultătilor omeneşti: 1. organicul – viata; 2. sufletul; 3 spiritul. Spiritul este identificat în partea unei filosofii ca detinător al inteligentei, ratiunii (logos, noos), sau mai simplu, ca „facultate” a judecătii, a conceptelor,a ideilor şi a vointei dirijate de idei, a virtutilor etc. Aceşti filosofi au atribuit spiritului, în acest sens, paternitatea culturii. 

Din punctul de vedere al lui Blaga însă spiritul privit în acest sens nu pune fiintele în situatia de creatoare de „cultură”. Cultura implică toate structurile umane. El vede cultura drept revelare metafizică şi în tiparele estetice ale misterului. Cu omul „deplin” apare în Cosmos o nouă orânduială, un nou orizont, un nou destin şi concomitent unele secrete metafizice cu totul aparte. Omul este mai mult decât o simplă specie între atâtea altele: 

1.El este înzestrat cu un mod ontologic specific, existând în orizontul misterului şi încercând revelarea acestuia prin plăsmuiri de cultură; 

2.Este înzestrat cu ceea ce Blaga a denumit „categorii abisale”, adică cu functii care îngăduie o depăşire a lumii concrete imediate, dar care, în acelaşi timp îl împiedică de a revela în chip absolut, pozitiv-adecvat, misterele; 

3. Aceste categorii abisale, stilistice, de existenta căroraluăm act datorită eficientei lor, pot fi socotite pe alt plan ca tot atâtea momente într-o orânduială metafizică, ca „frâne transcendente” cu ajutorul cărora Marele Anonim (centrul existentei) ne împiedică, în avantajul nostru şi al existentei în general, de a ne substitui Lui, şi cu ajutorul cărora  suntem mentinuti în permanentă stare creatoare. 

În acelaşi sistem de gândire al lui Blaga se arată că există două feluri de cunoaştere: paradisiacă – situată, constituită în orizontul lumii date, concrete şi luciferică – în orizontul misterului. 

Valorile estetice se constituie şi ele fie într-un orizont, fie în celălalt. Astfel, frumosul (esteticul pozitiv) ce se constituie ca valoare în orizontul lumii date e transpozabil în orizontul misterului şi al revelărilor, unde implică cu totul alte criterii. Adică, în fiecare din cele două mari orizonturi se încheagă valori estetice atât pozitive cât şi negative, absolut eterogene, ireductibile. 

Arta încearcă a revela misterul prin mijloace care tin de planul sensibilitătii sau al concretului intuitiv. Opera de artă, ca şi celelalte creatii de cultură, este, ca intentie, act revelator de cultură. Creatia operei de artă implică geniu şi talent. Geniului, în ordine culturală, îi acordăm o calitate care rezultă din semnificatia ontologică şi metafizică a culturii. În viziunea lui Blaga, „Geniul este darul de a trăi cu deosebită intensitate în orizontul misterului şi, mai ales, darul de a converti misterele în metafore revelatoare şi de tipare abisale. Talentul apare ca un dar auxiliar, totdeauna circumscris prin specificul domeniului în care se manifestă individul creator. El defineşte mai cu seamă darul perfectibil până la virtuozitate, de a stăpâni materia sensibilă, în vederea unei valorificări a ei într-un proces revelator. Talentul indică o multime de destoinicii utile în lupta cu materialul, destoinicii care colaborează la revelare şi converg în creatia artistică."

Fragment din COMPENDIU DE ESTETICĂ ŞI STILISTICĂ MUZICALĂ - de MIHAELA MARINESCU -  Sensul culturii şi atributele creativitătii