Am stat si am recitit mesajul lui Daniel Iancu iar, si iar, nu mai stiu de cate ori. De multe ori. Am incercat sa gasesc dicolo de cuvinte, motivul, cauza , modul de gandire care se ascunde in spatele lui, necuvintele, cum spune Nichita.
" Am o familie frumoasa acum deci tu nu ai ce cauta in viata mea nici acum si nici in viitor. Mergi la un psiholog sau la un medic pentru ca ai o problema pe care doar tu poti sa o rezolvi. " Daniel Iancu
De ce oamenii cred ca toata lumea vrea doar sa "puna mana" pe cineva? ca toti oamenii au ceva de ascuns si ca toti urmaresc sa pacaleasca pe cineva? De ce ar crede cineva (Daniel Iancu, in acest caz) ca scriindu-i patru ani as fi urmarit sa ma iubeasca? nu poti face pe nimeni sa te iubeasca cu sila, asta orice prost o stie, chiar si proasta de mine, dupa douazeci de ani de convietuire familiala.
Dar de ce nu s-a gandit ca poate caut raspunsuri la comportamentul sau de a se ascunde intr-o carapace, atunci cand frica ii paralizeaza gandirea si ingheata orice cale de comunicare catre cineva pe care l-a incadrat intr-o categorie indezirabila?
Eu stiu ca iubind pe cineva foarte mult, atat de mult incat sa treci peste umilinta la care te supune tacand, il poti determina sa se transforme, sa renunte la obiceiul prostesc de a pune etichete, de a incadra oamenii in niste imagini, si astfel a-i omori, a-i reduce la ZERO, prin ignorarea lor, negandu-le, ca fiind rau, propriul mod de a fi.
Eu stiu ca iubindu-l pe partenerul tau foarte mult, atat de mult incat sa treci peste durerea pe care o simti in momentul in care afli adevarul, la care te expune mintindu-te, il poti ajuta sa nu se mai minta pe el insusi, sa comunice, sa inteleaga si sa se inteleaga, si astfel sa poata lua o decizie buna in legatura cu viata lui, cu modul in care alege sa traiasca.
Eu stiu ca singura modalitate de a deveni si de a fi om, este sa te eliberezi de prejudecati, de obiceiul de a incadra un om sau orice altceva, intr-o categorie. Un om este ceva cu mult mai complex decat imaginea lui la un moment dat al vietii sale. Nu degeaba spune Domnul Iisus Hristos ca "in ce te va gasi moartea, in aceea te va judeca" pentru ca faptele aleatorii nu definesc omul cu adevarat, ci faptele si gandurile care persista in viata noastra, in actiunile noastre, care devin a doua natura a noastra.
Cu atat mai mult un artist poate ajunge sa merite acest nume, daca se elibereaza de toate prostiile care ii ingusteaza orizontul creatiei si al creativitatii.
Si daca vreau ca artistul in cauza sa devina cu adevarat un creator de arta, asta inseamna ca vreau sa ma marit? Eu am deja un sot, de douazeci de ani, si numai daca ma va ruga el sa il eliberez din iluzia stransorii acelui contract numit certificat de casatorie, voi da divort, altfel, pentru mine, capitularea in fata greutatilor nu ma caracterizeaza, caci sunt de parere ca orice problema poate fi rezolvata intre doi oameni inteligenti, care nu vad in celalalt dusmanul lor de moarte, ci un partener de comunicare si un prieten pe drumul catre noi insine, catre Dumnezeu.
Caci viata toata nu este altceva, si nu are alt scop decat regasirea de Sine, decat linistea si fericirea interioara, fiindca singuri ne nastem si singuri trecem in cealalta dimensiune, singuri murim.
Scopul vietii mele nu este sa am un sot plin de calitati exterioare sau interioare, caci nu va suplini cu nimic lipsurile mele, nu va umple nici un pic propriul meu gol interior. Golul interior este dorul dupa Dumnezeu, ramas incrustat in ADN-ul nostru inca de la Adam si Eva, pe care i-a ars dorul dupa ceea ce au pierdut, dorul dupa Dumnezeu. Iar acest gol nu il va umple nimeni, decat tot Dumnezeu, atunci cand te va fi gasit pregatit, eliberat de pre-judecati, de atasamente, si de obiceiuri fara nici o valoare reala, interioara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu