Se afișează postările cu eticheta STEINHARDT. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta STEINHARDT. Afișați toate postările

marți, 3 aprilie 2012

Oamenii de cultura si atitudinea lor integratoare



"[...]Mircea Eliade si contemporanii sai aveau fata de cultura si de toate aspectele ei (chiar si cele mai marunte) o atitudine integratoare, pentru ca in ea se cuprindeau capacitatea de a iubi, a admira, a lupta, a vorbi deschis, a dispretui fataria si formulele prefabricate, a intampina viata cu acel contradictoriu sentiment al incantarii si nelinistii care poate ca sta, mai degraba decat orice altceva, la temelia actului cultural. 


Mai intai ca in vremea aceea scriitorii se suparau anevoie si primeau fara a se acri si posomori pana si criticile sau observatiile mai acerbe. Cu atat mai putin i-ar fi putut supara niste parodii care oricum tin de genul neincrancenarii. A fost cartea mea un act de critica, dar inapoia criticii se aflau paradoxul si admiratia…[…] "

Nicolae Steinhardt - 
Opere 15, 
Primejdia Marturisirii 
Convorbirile de la Rohia
Editura Polirom 2009

FABULA lui TOMA CARAGIU si CENZURA COMUNISTA

Unele persoane din tara asta, in special unii artisti (pe unul il stiu chiar eu, "dar nu-l spun! nu-l spun!" vorba lui Toma Caragiu) nu le place feed-back-ul negativ, ii deranjeaza, se foiesc pe scaune si isi largesc nodul "cravatei" care incepe sa ii stranga la gat! Si fiindca au invatat foarte bine lectia comunista, se dedau la a cenzura orice mesaj sau comentariu ale celor care indraznesc sa nu ii laude. Si daca s-ar opri numai la atata lucru, tot ar fi ceva, dar recurg si la amenintari, si chiar cauta diferite metode de a se "descurca", asa cum preciza si Nicolae Steinhardt, ca ei, comunistii, nu au invatat sa faca diferenta intre "a te descurca" si "a razbate".


 In timp ce „descurcă-te!” lansează o „invitaţie la mită, şperţ, minciună, linguşire, făţărnicie, furt”, fiind „expresia verbală, activă şi nocivă a supremei şmecherii”, „a răzbate, duce cu gândul -spune Steinhardt - la cu totul alte valori”. Deşi descurcăreţul este „omul zilei”, răzbătătorul – ne aminteşte el – era altădată „omul care prin muncă şi capacitatea sa, înfrunta şi înfrângea greutăţile vieţii, izbutind să le străbată până la o împlinire a sa”.


Revelatoare este sceneta interpretata excelent de Toma Caragiu si Mircea Diaconu in "Fabula" , pe care o redau mai jos. De fiecare data cand o citesc/ ascult, nu regret nici o clipa ca acea ideologie de rahat, care e comunismul, a fost maturata de istorie. Ramane ca istoria sa-i mature pe toti aceia care inca ii aplica "principiile" si in zilele noastre, la 22 de ani, aproape, de la "revolutie".



(sună telefonul)
- Da... da eu... eu da... ce faci? Parcă l-am chemat pe Mateiaş. Bine, bine...
(intră Mateiaş)
- Să trăiţi.
- Noroc Mateiaş! Ce faci? Îmi pare bine că te văd. Ia loc... ia loc... Mateiaşule, Mateiaşule... Cum îţi merge?
- Bine.
- Bine.
- Bine, să trăiţi.
- Eh... eşti mulţumit la noi.
- Păi se poate, cum să nu fiu? La noi în intreprindere toată lumea este mulţumită.
- Toată lumea...
- Toată lumea...
- Toată lumea, da... Câştigi bine?
- Bine, dar e loc şi pentru mai bine.
- Este, este! Văd că te descurci aşa... scri şi la presa locală.
- Ah, încerc şi eu, amator ştiţi...
- Amator?... Eşti, cum le spune ăstora... satiric.
- Mai mult sau mai puţin.
- Da, e na... satira e o armă, nu?
- Păi da, e.
- Este... şi dumneata tragi!...
- Nu trag. Cum o să trag?...
- Cum nu tragi, dar ce faci?
- Scriu...
- Scrii... dar tragi... tragi, tragi, că de-aia e armă!... Spune mă maestre mă, de unde îţi alegi dumneata subiectele, de unde te inspiri, din viaţă nu?
- Păi da... viaţa e sursa.
- Da... viaţa e sursa, viaţa, aşa este... Uite să citim ce ai publicat dumneata ieri, fabula asta care a apărut... Aicea scrie aşa: elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa, muncesc cu aprindere, la o intreprindere. La ce intreprindere?
- Una imaginară... e fabulă.
- Fabulă, fabulă măi maestre mă, dar unde baţi cu ea aşa?...
- Nu bat nicăieri.
- Nu baţi?
- Sigur că nu bat.
- Păi scrie aicea - vrăbiuţa e secretară, frumuşică şi sprinţară, iar director elefantul, care face pe... pe... 
- Verbantul... n-am găsit altă rimă, să trăiţi.
- Dar parcă nu spuneai că scri aşa din imaginaţie, că viaţa e sursa...
- Da, e... e...
- E... dar de viaţa cui te legi dumneata? Cine este elefantul şi cine este vrăbiuţa? Hmm?!
(intră secretara)
- V-am adus mapa, la semnat.
- Multumesc... Vrăbuiţa, eh?
- Vai, dar cum pot să-mi permit să fac...
- Păi de ce nu poţi să-ţi permiţi dacă e fabulă, eh? Şi dacă ea e vrăbiuţa... atunci eu... eu cine sunt?...
- Vă dau cuvântul meu că...
- Vai, stai, stai, stai... tovarăşul Mateiaş, stai să mai citim... Elefantul a avut de dat un raport cum a lucrat, câte alune avea în plan, câte a cules pe an, fildeş cât a folosit, cât a economisit... însă tot ce a raportat era binişor... binişor... umflat. Umflat nu cu pompa, ci cu... cu...
- Trompa... n-am găsit altă rimă.
- N-ai găsit altă rimă... da, da, da... în schimb dincolo ai găsit, i-auzi... să nu cadă-n disgraţie şi să ia o deco... o deco ce?
- Vă dau cuvântul meu că nici nu m-am...
- Da!... Lasă măi!... Îţi găsesc şi eu dumitale o rimă: foaie verde, drum de fier, mite paşte un trans... trans...
- ...plant!
- Ha, ha! Nu, nu, nu un transplant - un transfer. D'neata ai auzit de Vinţul de Sus?
- ...
- E, n-ai auzit dar o să faci fabule la Vinţul de Jos. Hai să citim mai departe...
- Mai departe de Vinţul de Jos? 
- Nu, mai departe ce scrie aici... Vrabia dactilografă, a făcut o mică gafă. De la poartă a ciripit unui vechi şi drag iubit, un bursuc cu părul rar... un bursuc cu părul rar, din serviciul financiar, dar bursucul ameninţă că dă totul în şedinţă, poate un tigru o să apară din pădurea tutelară, bursucul aruncă bomba, şi elefantul îşi pierde... ce-şi pierde elefantul?
- Trompa... n-am găsit altă rimă.
- N-ai găsit... mă rog, mă rog, mă rog... să zicem că noi nu ştim cine este elefantul şi că nici nu ne interesează. Nu, nu ne interesează... Dar cine e bursucul?
- Unu imaginar, unu care trăieşte în pădure...
- Cum mă maestre mă? Cum mă maestre?... Lucrează la serviciul financiar şi trăieşte-n pădure... Cine te crede asta? Pe cine prosteşti dumneata?! Las c-aflăm noi! Aflăm noi imediat!!
(sună soneria, intră secretara)
- M-aţi sunat?
- Da... fi drăguţă tovarăşa vrăbiuţă... eh, tovarăşa secretară şi cheamă la mine pe tovarăşul bursucul.
- Pe cine?
- Las' că şti dumneata. Bursucul cu părul rar din serviciul financiar.
- Nu cunosc nici un bursuc.
- Unu vechi, vechi drag şi iubit, care i-ai ciripit, bursucul care aruncă bomba ca să-mi taie mie... 
- Trompa...
- Trompa, da... n-ai găsit altă rimă, da, da... n-ai găsit... cine-i bursucul?
- Eu n-am ciripit nimic.
- Cheamă-i la mine pe toţi de la financiar... văd eu care are părul rar!
(intră trei bărbaţi cu părul rar)
- Să trăiţi...
- Să trăiţi...
- Să trăiţi...
- V-am invitat la o... discuţie amicală... este aicea şi prietenul meu Mateiaş.
- Să trăiţi...
- Dar spuneţi-mi vă rog aşa... când discutaţi aşa între dumneavoastră, dar sincer nu... ce porecle vă daţi? Uite, de exemplu, mie mi se spune elefantul, este Mateiaş?
- N-am găsit altă...
- N-ai găsit altă rimă, da... Vouă cum vă zice?
- Ştiţi... când glumim, că mai glumim şi noi...
- Dar numai în pauza de masă...
- El îmi zice mie...
- Cum?
- Bursucul!
- Pentru că şi el îmi spune mie... 
- Cum?
- Bursucul!
- Dar câţi bursuci sunteţi la servicul financiar?!
- Noi trei şi o bursucă la caserie...
- Păi bine mă maestre mă... de ce n-ai scris şi dumneata o fabulă mai clară... cum e boul şi viţelul. Ştiam cine-i boul, ştiam cine-i viţelul... ce mă fac eu cu atâţia bursuci pe capul meu?
- N-am găsit altă...
- N-ai găsit altă rimă!! Vă salut!
- Să trăiţi...
- Vă salut!!
- Să trăiţi...
(sună soneria)
- Da... da... am înţeles, e bine... adică numai bine, sigur, sigur... o să vă aşteptăm cu plăcere, cu plăcere. Am aflat cine-i bursucul, în schimb vine tigrul de la pădurea tutelară, bursucul care aruncă bomba, ca să-mi taie mie...
- Trompa...
- E bună rimă, e rimă bună! E foarte...


Aici puteti asculta si viziona interpretarea de exceptie a celor doi mari actori ai teatrului romanesc: 

http://www.romanianvoice.com/poezii/umor/tc_fabula.php

miercuri, 1 februarie 2012

Da...acum stiu si eu...am aflat cu greu...


Am aflat suferind...foarte, foarte, foarte tare...taria cu care am suferit, a fost direct proportionala cu mandria care ma asuprea...da, mandria ne asupreste, nu ne indreptateste...nu doresc nimanui, nici dusmanilor mei - aceia care se considera a-mi fi dusmani - cu care, in definitiv, eu nu am nimic de impartit...dar oare, avem dusmani cu adevarat? eu stiu ca nu am nici unul, nici unul dintre oameni....nimeni nu m-ar mai putea supara vreodata, astfel incat sa-i port o vesnica si neostoita ranchiuna....absolut nimeni... 


" Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel
ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori...

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. 


Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus.

Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.."

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la ...intunecat si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu... "

                                                                                      Nicolae Steinhardt