Ruga

Doamne, ai mila de noi, ajuta-ne sa privim lumea prin ochii Tai.

Love Quote of the Day

Love has no errors, for all errors are the want for love.

William Law

Iubirile zilelor noastre

Barbatii traiesc foarte mult in exterior, si foarte putin in interiorul lor insisi. De fapt, traiesc numai in exterior, ce vorbesc eu?! In interior se duc numai pentru a vorbi cu ei insisi si a-si da dreptate pentru actiunile exterioare. Tot ce fac in exterior, este confirmat in propriile lor ganduri: "am tot dreptul sa fac asta" sau "merit asta cu prisosinta" sau "eu sunt barbat, am dreptul sa fac ce vreau, nu trebuie sa dau socoteala nimanui de faptele, gandurile, sau vorbele mele, nici macar lui Dumnezeu. Cine se crede El?". Asta este barbatul, un revoltat impotriva chiar si a lui Dumnezeu, si intr-un anume sens, pe buna dreptate. Asa a fost creat. 

Dar oamenii au nevoie de un echilibru intre exterior si interior, fiindca ei nu sunt numai sex masculin sau feminin, ci suflete create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, daca e sa ne luam dupa scrierile vechi, adica dupa Noul Testament. Pana omul nu ajunge la un echilibru in fiinta lui, nici o relatie nu il va satisface, absolut nici o relatie, chiar daca la inceputul ei crede altceva, si ii da furnici pe sub piele, vorba artistului. 

Nu exista in zilele noastre iubire intre doua persoane, care sa fie curata de troc. Oamenii au asteptari unii de la ceilalti, asa zisii iubiti isi ofera iubirea reciproc bazata pe diverse trocuri si in concluzie iubirea nu exista in lume. Pur si simplu nu exista. Probabil ca Dumnezeu nu a dat-o decat catorva calugari curati cu inima, care Il iubesc pe El in primul rand, si iubesc si toate fiintele umane, dar tot prin iubirea Lui. 

Ma simt dezolata de acest peisaj. Cum sa nu existe nici macar o pereche Adam-Eva in lumea asta care sa se iubeasca simplu si pur, fara sa astepte nimic de la celalalt, doar sa daruiasca unul altuia cand au de daruit, fara ca celalalt sa ii reproseze ca nu a daruit cat se astepta. Fara orgolii si fara lamentari. Doar iubire oferita free. Fara troc pe loc. Pentru ca iubirea este ca o baterie reincarcabila, cand se consuma, ea trebuie pusa la incarcat, si e necesara o separare intre cei doi. Cum poti avea pretentii atunci si asteptari, daca bateria inca nu s-a incarcat  la maxim? 

Nu exista iubire in casatorii, numai reprosuri, numai nemultumiri si numai lamentari. De ce s-or mai casatori oamenii? Doar pentru supravietuirea speciei si lipsa singuratatii? Dar acestea ar fi  niste motive foarte bune , atunci, pentru a fi multumiti. Dar oamenii nu sunt niciodata multumiti. Cel putin, barbatii asa mor, cu nemultumirea in suflete, cu sentimentul ca nu le ajunge ceea ce au langa ei. Cu sentimentul ca mai vor si alte experimente. Si alte exemplare ale Evei.

Pasul Absent, sau mandrie si prejudecata

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

Octavian Paler

VAN MORRISON - INTO THE MYSTIC

Singura Pasiunea, naste Iubirea

Singură Pasiunea, naşte Iubirea
Posted on March 24th, 2012 by FloriPloiesteanu | Edit


"[...] O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri."


Pasiunea este singura stare care ne duce către noi înşine, şi intensitatea efectelor ei poate fi mai mare sau mai mică, fiindcă pe drumul trasat de ea, ne aflăm toate slăbiciunile fiinţei noastre, în special dorinţa de a renunţa atunci când evenimentele exterioare ne stau împotrivă.


Nu intensitatea efectelor ei are importanţă, ci durata, permanenţa acţiunii ei. Dacă nu durează, un foc de paie nu poate fi încadrat în categoria pasiunii. Pe drumul pe care ne conduce, suntem nevoiţi să renunţăm la toate dorinţele personale, care sunt fără deosebire, reprobabile, de aceea, pasiunea este o acţiune purificatoare de Sine, care ne dezveleşte sufletul, pentru ca în final să îl elibereze din strânsoarea părerii de sine însuşi, dar şi a părerii celorlalţi.


Cel mai mare duşman al pasiunii este părerea celorlalţi despre manifestarea ei, şi dacă ţinem foarte mult la părerile lor, pasiunea se răceşte şi moare. Ea este focul nostru interior care arde după Dumnezeu, şi care ne arde până la urmă toate răutăţile, chiar şi pe acelea pe care le considerăm nevinovate şi care nu au ca obiect decât propria noastră persoană.


Singură pasiunea, ajunge pentru descătuşarea iubirii pe care o ţinem ascunsă în cutele inimii noastre omeneşti. Atunci, nu ne mai pasă dacă suntem iubiţi de vreun suflet, căci noi le iubim pe toate, cele mari, dar şi pe cele mai mici. Singurul lucru pe care nu putem să-l facem, este să iubim un suflet mort, şi atunci facem tot ce ne stă în putere să trezim la viaţă acel suflet, chiar să îl zguduim prin metode ce pot părea – şi chiar par – reprobabile şi dezgustătoare.


Norocul nostru este că Dumnezeu nu se uită ca oamenii, numai la exterior, ci priveşte în inima noastră – de altfel Singurul, în afară de noi înşine – care poate vedea ce anume ascunde ea, adevăratul ei scop.

Filed under: comentarii si citate




PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

Sursa: DEX '98

Floarea Ploiesteanului, de Iasi

Ieseanca floriploiesteanu a aterizat pe blog la mine. Da, este noua, viitoare floare a ploiesteanului. Si are o multime de prietene cu care "discuta" despre noua ei achizitie de Ploiesti.
Dar, desi curiozitatea o roade, ca pe orice femeie, draga de ea, este lipsita de curaj. Nu trece mai departe de prima pagina, fereasca sfantul! Adevarul e ca nu vrea sa stie, ca vrea sa stie. Ce? Ca printul este broasca, si cum a fost scrisa Menina Flor. Autorul este cuprins in ea, categoric.

O, vanitate...

... care te-ai cuibarit in inimile oamenilor si le-ai impietrit, sa nu se mai simta unii pe altii… tu vanitate, care transformi cunoasterea oamenilor in superioritate si ii lasi goi de adevarata cunoastere. 

Ah, vanitate, care nu stii ce este iertarea si privesti simplitatea din inaltimile Everestului. 

O, vanitate care ai cuprins lumea si ai golit-o de frumusete, care ai acoperit moartea cu un voal negru, facandu-i pe oameni sa le fie frica de ea, sa nu o mai iubeasca asa cum trebuie iubita, ca pe Fecioara aducatoare de viata. 

Blestemata esti vanitate si urata cu adevarat.