Singura Pasiunea, naste Iubirea

Singură Pasiunea, naşte Iubirea
Posted on March 24th, 2012 by FloriPloiesteanu | Edit


"[...] O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri."


Pasiunea este singura stare care ne duce către noi înşine, şi intensitatea efectelor ei poate fi mai mare sau mai mică, fiindcă pe drumul trasat de ea, ne aflăm toate slăbiciunile fiinţei noastre, în special dorinţa de a renunţa atunci când evenimentele exterioare ne stau împotrivă.


Nu intensitatea efectelor ei are importanţă, ci durata, permanenţa acţiunii ei. Dacă nu durează, un foc de paie nu poate fi încadrat în categoria pasiunii. Pe drumul pe care ne conduce, suntem nevoiţi să renunţăm la toate dorinţele personale, care sunt fără deosebire, reprobabile, de aceea, pasiunea este o acţiune purificatoare de Sine, care ne dezveleşte sufletul, pentru ca în final să îl elibereze din strânsoarea părerii de sine însuşi, dar şi a părerii celorlalţi.


Cel mai mare duşman al pasiunii este părerea celorlalţi despre manifestarea ei, şi dacă ţinem foarte mult la părerile lor, pasiunea se răceşte şi moare. Ea este focul nostru interior care arde după Dumnezeu, şi care ne arde până la urmă toate răutăţile, chiar şi pe acelea pe care le considerăm nevinovate şi care nu au ca obiect decât propria noastră persoană.


Singură pasiunea, ajunge pentru descătuşarea iubirii pe care o ţinem ascunsă în cutele inimii noastre omeneşti. Atunci, nu ne mai pasă dacă suntem iubiţi de vreun suflet, căci noi le iubim pe toate, cele mari, dar şi pe cele mai mici. Singurul lucru pe care nu putem să-l facem, este să iubim un suflet mort, şi atunci facem tot ce ne stă în putere să trezim la viaţă acel suflet, chiar să îl zguduim prin metode ce pot părea – şi chiar par – reprobabile şi dezgustătoare.


Norocul nostru este că Dumnezeu nu se uită ca oamenii, numai la exterior, ci priveşte în inima noastră – de altfel Singurul, în afară de noi înşine – care poate vedea ce anume ascunde ea, adevăratul ei scop.

Filed under: comentarii si citate




PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Dragoste puternică față de o persoană (de sex opus). 4. Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu. Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

Sursa: DEX '98

floriploiesteanu

- după nume băiat din Ploieşti, e fată de fapt, şi trăieşte-n Bucureşti...aşa-mi ziceai în 24 iulie 2008...Închid ochii...şi te privesc cum păşeşti pe creasta inimii mele...şi ea se înmoaie-n tăcere sub picioarele-ţi goale ...simţi catifeaua mângâind pielea tălpilor tale, şi lumina din ochi îţi coboară să lumineze în cale...strălucind, se-nfioară văzând cum păşeşte pe-o mare de sânge, şi un ţipăt îţi scapă cu atâta candoare...Repede mintea-mi croşetează un gând, aruncându-l ca pe-un năvod în mare, şi îţi strigă să-l prinzi şi să te salvezi de la înnecare, în aburii sângelui meu evaporat în căldura de soare...tu te întinzi...dar îţi alunecă printre degetele răsfirate, căci e împletit din iluzii răsucite între ele, croşetate...îţi simt ţipătul în inima mea şi din ea răsare un val, ce duios şi cu milă îl transform într-un cal...te las să-l struneşti, să-ncaleci pe el şi să pleci...să îţi împrăştii spaima ancestrală pe veci...c-o mantie de furtună te-a cuprins, dar nu vreau să te las, de-al ei întuneric învins...Dar plecând pe calul din inima mea, ţi-a rămas pe tălpi căldura din ea...şi aburul sângelui meu clocotind, l-a respirat pielea ta fremătând...acum poţi pleca...locul rămas gol, dar tot cald, din inima mea, îţi păstrează forma ce-ai lăsat-o în ea...şi-i a mea...