Tânţarul

Asteptam un raspuns sincer, dar daca tu crezi ca sunt prea mica pentru a avea impact asupra ta, incearca si dormi in camera cu un tantar adevarat, si vei afla totul despre tantari, ca tot te-ai apucat sa scrii o carte despre neplacutele zburatoare.

Avand in vedere ca nu doresti sa mai fii bazait de asemenea minuscule vietati ale planetei , asa cum sunt eu pe langa tine, ai putea totusi, sa crezi in precizie, si vazand un tantar ca mine zburand, ar trebui sa fii capabil sa il lovesti scurt si rapid, cu o lovitura frumoasa si rasunatoare.

Sau chiar tu esti cel care te comporti ca si tantarul care statea pe o plaja cu nudisti, spunandu-si: stiu ce trebuie sa fac, dar nu stiu cum sa incep. Mereu am avut senzatia ca esti ca un tantar ratacitor, alegandu-si tinta… Acum stiu acest lucru, si uimitor, unii ar crede ca tinta ta ar trebui sa fie o femeie frumoasa si tanara, dar observ ca eu sunt o femeie batrana si proasta, careia tu ii sugi sangele ce ii da viata, viata de care are nevoie ca sa-si duca zilele ramase, pe acest pamant frumos, dar plin de oameni mandri.

Si totusi nu poti fi poreclit tantarul, caci el este mic si rapid,sau mai degraba tot eu pot fi poreclita tantarul! Muscatura tantarului este mica, prin ea este injectata o cantitate foarte mica de lichid tantaresc, dar prin mica muscatura, pot fi introdusi multi virusi la fel de mici si frumosi! Increderea ca intr-o zi te voi vindeca de ranchiuna - si de aversiunea pe care o simti fata de mine – creste in mine exact ca o boala, care a fost introdusa in corpul meu prin minuscula muscatura a tantarului pe care il reprezinti.

Cel mai bun sange se gaseste intotdeauna, in prostii care se lasa muscati de tantari, adica intr-o proasta ca mine, si intr-un tantar ca tine. Caci totusi tantarul cauta sangele cel mai bun si dulce cu care sa se hraneasca…

M-ai virusat, dar vezi, ca daca te umfli prea tare cu sangele meu, si tu poti sa faci poc intr-o zi, de la cantitatea de sange de care ma lipsesti, cu alte cuvinte, iti poate fi fatal sangele meu curat. Adevarul adevarat este ca suntem cu totii niste tantari, rand pe rand, mici si nesatui vampiri…

Prietene….fa ce-ti spune inima ta, asa voi face si eu. E cel mai cinstit lucru, a-ti urma inima, caci inima nu greseste niciodata, numai ratiunea o ia razna crezand ca isi poate calcula si rationaliza inima.

CE ESTE MAMA, LIBERTATEA?

Este o optiune buna sa simti ce scrii, dar desi pare paradoxal, este mai cinstit pentru tine insuti sa scrii ce simti.



La început a fost cuvântul, exact cum spune Cineva

Cuvântul este Libertate, şi astăzi tinde-a ne blaza

Şi nu din alt motiv, se pare, ci starea ni s-a alterat,

Când Libertate cerem toţi - un lucru atât de disputat,

Liber să fii, nu-i suficient, mai tre’ să pui şi altceva

Şi chiar de-aici, lumea nebună începe a controversa.




Nu e subiect de controversă, oricât ne-ar place să vorbim

Liber să fii, e mare lucru, atâta timp cât mai simţim.

Nu bunul plac înseamnă ea - nu tot ce-ţi place este bun

Cum vine treaba Libertăţii? cred că greşim pe undeva.




Ce pentru tine este bun, rău este pentru-altcineva.

Cum rău nu este tot ce-i rău, iar bun nu-i tot ce este bun,

Liber să dăruieşti la alţii! şi-acum veţi spune că-s nebun!




Dacă-n politic-ai intrat, eşti pus pe liber la furat!

Liber vei fi, dar la furat, şi de imunitate apărat

Ce dăruieşti din ce-ai furat, celor pe care i-ai reprezentat?

Bună-voinţă, o să spună - bună o fi - voinţa unde-i?




Au libertate la furat, şi-au dat şi lege pentru stat

Pentru şedinţe, când sunt liberi, să doarmă binemeritat!

Sau să voteze - iar sunt liberi, colegial, în lipsa lor

legile şi, ne dau pe mâna, tuturor posibilităţilor.







Liber înseamn-a protesta, nimic de zis, e-adevărat

Dar când ai votul tău în mână, cui i l-ai dat? ce ai votat?




Suntem liberi a ne lăsa minţiţi, şi liberi să fim aburiţi

Sunt liberi şi ei să ne mintă, fiind deznădăjduiţi

Fiindcă picioarele minciunii, nu au, decât vreo patru ani,

Mai că şi-ar lua şi libertatea, să ia votarea la ţărani.




Ce mai rămâne să fim liberi? Finalitatea libertăţii,

Libertatea nu ne-o dă nimeni, este arvuna demnităţii:

Curajul de a renunţa la tine,înmormântând bunul tău plac

Făcând orice pentru un suflet, dând fericire drept colac:

Curajul! suflet să clădeşti, sau fericire altora să dăruieşti.

Tu vei simţi ce-i libertatea… dar toţi simţi-vor că-i iubeşti.

Bucuresti, 18.ian.2012, 17:10

Bucuria unei imbratisari

Cum soarele nu ar mai fi soare
De s-ar încăpăţâna, şi nu ar mai răsare,
Cum luna îndrăgostită, apropiindu-se de soare, de ar uita pământul
pe care-l are-n grijă, viaţa de pe el moare,
Cum râul de se varsă-n mare nu se împuţinează, ci creşte tot mai mare,
Cum anotimpurile mor şi lasă loc să se perinde fiecare,
Cum dreptele ce se intersectează, îşi văd de drumul lor,
doar după ce se-mbrăţişează,

Cum florile şi-aşteaptă ploaia ca să crească
și sărutul soarelui ca să le înflorească,
E ca un legământ de iubire între ploaie și flori,
Între soare și strălucirea lor,
Mister pe care cu inima de-l simți, te umple de fiori,

Cum ziua încălzită de soare își așteaptă noaptea,
Și întâlnindu-se într-o îmbrățișare se despart,
Cum marea ca să crească mare, îmbrățișează râurile toate, la vărsare,
Cum piatra care din stâncă se desprinde, murind la mare depărtare
Dusă de ape în vâltoare, doar lava o apropie de stâncă,
într-o fierbinte binecuvântare,
Cum luna luându-și rămas bun de la soare,
primește noaptea ca să lumineze și mai tare,
Cu lumină primită numai și numai de la soare,
În veci voi trăi așteptând Lumina sufletului meu,
Apa pământului inimii mele și Norii cerului meu,
Într-o îmbrățișare să-mi iau puterea de-a muri:
Din marea ei iubire sămânța moare și-apoi trăiește-n floare.
Asta e firea lui Dumnezeu sub soare: ce s-a născut, să crească tot mai mare,
Floarea să nu rămână în sămânță de frică,
ploaia să nu dispară dacă pică
Rămân toate, și florile și ploile, încrustate în unic-vers,
lacrimă a Poetului ales.

Promisiunea,17.ian.2012, 13:02

Sunt gata, pot pleca

Cand, in lucrurile pe care le consideri importante in viata ta, alegi cu inima, drumul pe care vei merge nu te va duce altundeva decat, catre tine insuti. Desi vei suferi, (si cu siguranta vei suferi, caci inima are numai acela care simte prin toti porii fiintei sale tot ceea ce traieste) alegand cu inima, niciodata nu vei regreta alegerea pe care ai facut-o. In schimbul suferintei, iti vei castiga pacea sufleteasca, care te conduce apoi, in tacere, spre usa pe care cu totii o vom trece, unii mai devreme, altii mai tarziu, dar negresit ii vom pasi cu totii pragul. Atunci ceea ce vei lua cu tine vei putea pastra: o liniste si o pace adanca, nu resemnata, ci impacata cu propria ta fiinta.


Alegand cu capul, “ceea ce trebuie”, cu ratiunea, cu intelectul, ceea ce vrei, nu ceea ce simti cu inima ta ca ai vrea, vei trai regrete amarnice, care iti vor mentine inima intr-un iad al tristetii cronice, “ce-ar fi fost daca as fi ales ceea ce simteam ca vreau din toata inima”…niciodata nu vei afla, iar acest lucru nu iti va da pace in vecii vecilor; si vei pleca, si putea lua cu tine, ceea ce in inima vei avea…

In love, the one who runs away is the winner.

Love of my life – you’ve hurt me


You’ve broken my heart, and now you leave me,


Love of my life can’t you see?


Bring it back, bring it back,


Don’t take it away from me


Because, you don’t know,


What it means to me…


Love of my life, don’t leave me,


You’ve taken my heart and now desert me,


Love of my life, can’t you see?


Bring it back, bring it back,


Don’t take it away from me


Because, you don’t know,


What it means to me…


You won’t remember,


When this is blown over,


And everything’s all, by the way,


When I get older,


I will be there, at your side to remind you,


How I still love you, I still love you…


Back, bring it back,


Don’t take it away from me


Because you don’t know,


What it means to me…


Love of my life,


Love of my life …

powered by Splicd.com

si eu cant piesa asta, pentru ca mi se potriveste si mie, dar eu ii cant Iubirii, si o rog sa nu mai plece din inima mea! nici un om nu ne poate face fericiti, vorba unui poet in viata -care imi da cate un like la fiecare postare, mie un fir de nisip- "tot ce vrea ea este o maimuta" referindu-se la femeie; dar acest lucru este valabil si la barbati; tot ce vrea barbatul este o maimuta, care sa faca numai ce vrea el; eu m-am plictisit sa fiu o maimuta, eu ma vreau pe mine insumi inapoi, eu vreau sa redevin copilul care am fost cand eram mica; am redevenit mica, la figurat, sunt un fir de nisip, sunt un nimeni; acum imi vreau inapoi copilul din mine; maimutele vor numai sa le faci pe plac, iar eu vreau sa fiu eu insami, si nu maimuta vreunei maimute; vorba poetului Blaga, "eu nu-mi am inima in cap, nici creieri n-am in inima". Maimutele se maimutaresc, eu vreau doar sa iubesc, cu inima mea, nu cu capul si nici cu altceva, caci vremea aceea s-a dus, si ma bucur ca este asa. Nu poti sa stai sa faci sex pana la o suta de ani, pana mori, in seara asta sa faci sex, si maine dimineata sa te gaseasca mort. E o prostie! sexul este mai ales pentru tineri, iar la cei mai batrani, numai pentru cei foarte, foarte, foarte indragostiti unul de celalalt. Restul e maimutareala. :) 

Only to surender...

I can hear the sound of violins

I can hear the piper play

And every time the song begins

You just steal my heart away

The journey's longer than

I thought my love

There's lots of things

Get in the way

But every time I think of you

You just steal my heart away...

I'm going to be a happy idiot

And struggle for the legal tender

Where the ads take aim and lay their claim

To the heart and the soul of the spender

And believe in whatever may lie

In those things that money can buy

Though true love could have been a contender

Are you there?

Say a prayer for the Pretender

Who started out so young and strong

Only to surrender...

Maybe I didn't love you

...Quite as often as I could have
And maybe I didn't treat you
Quite as good as I should have


If I made you feel second best
Girl I'm sorry I was blind
But you were always on my mind
You were always on my mind


Maybe I didn't hold you
All those lonely, lonely times
And I guess I never told you
I'm so happy that you're mine


Little things I should have said and done
I just never took the time
You were always on my mind
You were always on my mind


Tell me
Tell me that your sweet love hasn't died
Give me
Give me one more chance to keep you satisfied
I'll keep you satisfied...

Raspuns cautarii:"cum scap de framantarile sufletesti"

Cineva a ajuns pe blog la mine cautand pe google urmatoarea propozitie: "cum scap de framantariile sufletesti". Imediat mi-am adus aminte de zbuciumul sufletesc prin care am trecut timp de trei ani, si pot sa-i spun acelui om care sufera atat de mult, ca singura cale de a deveni linistit, calm, in pace cu propriul suflet, este sa nu iti mai doresti nimic; nimic din ceea ce nu ai, ci sa fii multumit cu ce iti trimite viata, sa multumesti chiar si pentru suferinta, caci este singura cale de a nu mai suferi. Caci intr-o zi, cand te vei fi saturat sa suferi, vei spune ca multi altii: "nu mai pot trai cu mine insumi" si vei afla ca dorintele de toate felurile si naturile, iti sfasie sufletul, si nu il lasa sa se poata ridica din mocirla. Le doresc tutror oamenilor sa sufere in cel mai inalt grad cu putinta, caci singura suferinta aduce cea mai consistenta si durabila schimbare; nu NLP-ul, despre care citesc ca se obisnuieste in zilele noastre, si nu dorinta de performanta personala ne aduce schimbarea, ci lipsa ei, si lipsa oricaror dorinte. Noi nu suntem ai pamantului acesta, noi suntem doar intr-o vizita prelungita de noi insine, prin dorintele noastre; locul nostru nu este pe pamant, caci noi, cu adevarat, nu suntem pamantul care ne gazduieste, nu suntem corpul nostru gazda, noi suntem ceva cu mult mai mult decat tarana. Dar asta o va afla fiecare la momentul oportun. Le doresc suferinta grea, acelora care vor sa isi elibereze sufletul din lanturi; si nu pentru ca le doresc eu vor suferi, ci pentru ca legile create de Dumnezeu ne aduc in acest punct, ne aduc situatii generatoare de suferinte inspaimantatoare, in care ne saturam sa mai suferim. Deci urarea nu este suferinta usoara, caci nu te eliberezi de ea in vecii vecilor, ci urarea potrivita este: suferinta grea! 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Poarta catre noi insine

Am citit pe facebook un citat, pe peretele unei prietene:

“Nu-ti pierde timpul batand intr-un perete sperand ca il vei transforma intr-o usa.”

I-am spus si ei ca uneori, batand intr-un perete, se deschide o usa catre noi insine. Deci, nu faceti nimic din ceea ce nu va spune inima sa faceti, caci inima stie intotdeauna ceea ce este bine pentru noi. Poarta catre cineva poate fi deschisa in multe moduri, pe multe cai, dar numai inima te conduce pe acel drum catre tine insuti.

DON'T LOOK BACK...

M-am intors aseara din peregrinarea mea pe Marea Neagra. Luni plec, din nou, la Cota 1000. O saptamana. Mi-aduc aminte ca acum doi ani, cand am plecat tot la Cota 1000, tot pentru o saptamana, si l-am rugat pe Daniel sa vina sa il vad, mi-a dat acel raspuns care mi-a dezvaluit frica sa paralizanta, de a nu mai suferi, si de locul care i-a provocat depresia ce l-a dus la spitalul din Voila, "pentru revitalizare" conform spuselor lui, de pe blogul sau. Raspunsul era: "Nu-mi vine usor sa iti scriu, poate ne vom vedea, nu stiu unde, dar in nici un caz la Sinaia"...Raspunsul pe care il dadusem - cu rugamintea de a-si desertiza piatra pretioasa care este sufletul sau, de metalul semipretios al amintirilor care revenind, il fac sa sufere - l-a citit indelung, si de mai multe ori...nu stia de unde stiu ca a suferit...era evident, il citisem in necuvintele dintre cuvintele mesajului sau...era adevarat...a scris pe blogul sau in acest an ca a stat la Voila, si ca acea sedere i-a inspirat minunata sa piesa - minunate versuri, sfasietoare muzica - "Spitalul de nebuni"...

"If I could call back, 

All those days of yester-year

I would never grow old

And I'd never be poor."

am si doua poze pe heliport, inainte de decolare...

VAN MORRISON & JOHN LEE HOOKER - DON'T LOOK BACK

CHIAR E ULTIMUL...

JEFF BUCKLEY - LAST GOODBYE

Sens

Mă durea oftatul din rărunchi,

şi bătaia inimii, căzută în genunchi,

căutând prin timp, iubirea ce nu moare –

floare frumos mirositoare

crescută din iertare –

ceasuri oprite în uitare,

Copil născut din raza unei stele

plinindu-se lângă o alta,

de  toate dorurile mele.

O novă lentă ce călătoreşte,  

lumii părând că se opreşte,

lumina-i lor le-o dăruieşte,

şi trece-acoperind genuni

până la poarta dintre lumi,

încremenind timp cu lumină –

şi descuind a universului grădină.

Uneori, nu e nevoie de nimic...

Uneori nu e nevoie decât de o seară de iulie calmă

ca sa cadă stele peste sufletul tău - de-a valma.

Uneori nu e nevoie de mai mult de o rază de soare

ca sa inunzi o mare de vise călătoare...

Uneori nu e nevoie să atingi mai mult de un Si

ca să cânţi o simfonie de bucurii.

 Uneori nu e nevoie de mai mult de o picătură

ca un suflet umbrit să împroaşte cu ură,

şi nu e nevoie de mai mult de o rază de soare

pe o faţă-ncreţită, ca să faci să crească o floare.

Uneori nu e nevoie decât de o lacrimă

ca să sfarămi o stâncă nelegitimă.

Uneori nu e nevoie decât de o privire în adânc

ca să găseşti harta unui suflet plăpând.

Uneori nu e nevoie decât de o scânteie nevăzută

ca să iei foc şi să arzi peste vremi, renăscută.

Uneori nu e nevoie decât de un singur cuvânt,

ca un munte de durere să se fi risipit în vânt.

Uneori nu e nevoie decât de un deget întins

ca să-l treci prăpastia pe un suflet proscris.

Uneori -de prea puţine, în schimb - nu e nevoie de nimic

ca să fii iertat făr’ să fi cerut iertare vreun pic...

Când iubirea e o inimă vie, chiar de bate într-o casă, pustie

de vânturile ce-au curăţat-o, de valurile care-au spălat-o,

E o casă pustie, dar curată, chiar dacă, dar mai ales, -

nenumăratele-i răni au lăsat-o pătată. 

Waiting on the Borderline

Going down with a troubled mind
You leave me waiting on the border line
I'm thinking it's a waste of time
Taking me for a ride
You say that you're good for me
Was a time when I'd let it be
But now there's no reality
Do you think that I' m blind?

Get back to your own side of the highway
You're straying across the line
I know you're a heart breaking lover
Isn't any other time to take a ride
Get back in the long grass
Get back to the street
Go take another walk
Don't bother me


Good loving is hard to find
You keep playing the same old rhyme
Got the feeling that you're gonna be
Travelling down the line
You play in another key
Go tell your friends that I set you free
I know the way it used to be
Watching you hitch a ride


Get back to your own side of the highway
You're straying across the line
I know you're a heart breaking lover
Isn't any other time to take a ride
Get back in the long grass
Get back to the street
Go take another walk
Don't bother me...



BARCLAY JAMES HARVEST - WAITING ON THE BORDERLINE

floriploiesteanu

- după nume băiat din Ploieşti, e fată de fapt, şi trăieşte-n Bucureşti...aşa-mi ziceai în 24 iulie 2008...Închid ochii...şi te privesc cum păşeşti pe creasta inimii mele...şi ea se înmoaie-n tăcere sub picioarele-ţi goale ...simţi catifeaua mângâind pielea tălpilor tale, şi lumina din ochi îţi coboară să lumineze în cale...strălucind, se-nfioară văzând cum păşeşte pe-o mare de sânge, şi un ţipăt îţi scapă cu atâta candoare...Repede mintea-mi croşetează un gând, aruncându-l ca pe-un năvod în mare, şi îţi strigă să-l prinzi şi să te salvezi de la înnecare, în aburii sângelui meu evaporat în căldura de soare...tu te întinzi...dar îţi alunecă printre degetele răsfirate, căci e împletit din iluzii răsucite între ele, croşetate...îţi simt ţipătul în inima mea şi din ea răsare un val, ce duios şi cu milă îl transform într-un cal...te las să-l struneşti, să-ncaleci pe el şi să pleci...să îţi împrăştii spaima ancestrală pe veci...c-o mantie de furtună te-a cuprins, dar nu vreau să te las, de-al ei întuneric învins...Dar plecând pe calul din inima mea, ţi-a rămas pe tălpi căldura din ea...şi aburul sângelui meu clocotind, l-a respirat pielea ta fremătând...acum poţi pleca...locul rămas gol, dar tot cald, din inima mea, îţi păstrează forma ce-ai lăsat-o în ea...şi-i a mea...

ECCE HOMO!

Secret Garden - Adagio 


Eu nu stiu a scrie versuri dar, regasindu-ma in caracterizarea lui Ion Minulescu, imi permit sa il citez:

"Eu sunt o ‘mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape-
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun
Şi ‘n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii-
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Şi ‘n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o ‘ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole-
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete
Şi ‘n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres-
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers
Şi ‘n vers, voinţa celui din urmă Ne’nţeles !..."

"ET IN ARCADIA EGO!"

Voi scrie in cele ce urmeaza, despre propria-mi parere cu privire la ceea ce inseamna a iubi cu adevarat...

O dragoste adevarata, veritabila, este o continua cautare a celuilalt. Inseamna sa cauti neincetat nevoia celuilalt. Cand apare monotonia si plictiseala, inseamna ca una din nevoile sufletului nu a fost descoperita...inseamna, o cat se poate de serioasa si grava neimplinire sufleteasca....

In clipa cand ti-ai cucerit iubitul, dragostea - in adevaratul sens al cuvantului - a incetat...a incetat sa fie deplina, candida, inaltatoare, cautatoare....intotdeauna focul iubirii se atenueaza atunci cand stim ca am cucerit persoana ravnita... ca este sub puterea noastra ...ca se afla in posesia noastra....

A iubi pe cineva, fara a avea dorinta de a-l cuceri definitiv, este iubire perpetua, candida, plina de gratia ludicilor... este iubirea lui Don Quijote pentru Dulcineea - cavalerul care isi construieste o lume a lui, o lume care este aceea a artei...iar in arta, incapatanarea este o virtute...

Nu trebuie sa iti doresti sa cuceresti definitiv persoana iubita fiindca, exista ceva mai presus de biruinta si de vanitate: satisfactia data de capabilitatea de a intra intr-o competitie reala, si bucuria de a lupta... Michelangelo aflase acest lucru, si a sculptat tristetea pe chipul Invingatorului...

Un adevarat indragostit este un pelerin ajuns in Arcadia - tinutul idilic, neprihanit, un fel de vis al memoriei, unde nu exista reintoarceri....este Mecca iubirii, unde fiecare om trebuie sa ajunga o data in viata...

Un om care iubeste cu adevarat un altul, este absolvent al facultatii imaginatiei de a innobila ceea ce, este sau ar putea fi, respingator la cel iubit. Si aici nu ma refer la invelisul de carne al omului - acea forma de energie prin care este perceput un om ca fiind frumos sau urat - nu, nu ma refer la uratenia exterioara, ci la cea interioara, la uratenia sufletului...aceea poate fi cu adevarat respingatoare...dar nu si pentru cel care iubeste...

Un om care il iubeste pe un altul, cauta in interiorul celuilalt nevoia sufletului aceluia, lipsa de care sufletul celui iubit sufera...neimplinirea pe care poate nici el - cel iubit - nu o concretizeaza... si descoperind-o, iubitorul o umple...o umple cu migala si tandrete...iar, si iar...si, iar...si, iar... pana la sfarsit... la sfarsitul vietii, nu la sfarsitul iubirii; pentru ca, adevarata iubire rupe barierele incoruptibilului corupator- timpul...ea este echivalentul vesniciei...si este chiar moneda de schimb pe care ne-o cere Dumnezeu pentru nemurire...

Cu alte cuvinte, adevaratul traitor de iubire, isi scrie propriul Bolero, reiterand cucerirea persoanei iubite pe intreaga durata a vietii ! Se stie ca scrierea unui Bolero - gen muzical impus de catre Maurice Ravel ca pe o categorie muzicala distincta - este o adevarata provocare pentru un compozitor deoarece, bolero-ul ii ofera un cadru compozitional extrem de limitat, si il pune in situatia de a-si dovedi talentul. Talentul de care trebuie sa dea dovada cel care iubeste, este acela de a mentine ritmul iubirii, la fel ca in prima clipa in care s-a indragostit, ba chiar sa-l amplifice, aidoma bolero-ului.



Maurice Ravel - Bolero


Cu intelepciunea omului care constientizeaza ca, viata nu este o misiune de indeplinit - nelasandu-se atras in orbitele altor griji - traitorul de iubire veritabila stie a pretui fiecare clipa alaturi de iubirea sa si cucerind-o perpetuu, traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima; de aici deriva si talentul sau de a face variatiuni pe aceeasi tema...

Eu cred cu toata inima mea ca, pentru un om, nu poate fi nimic mai inaltator decat, posibilitatea de a ajunge sa spuna pe patul de moarte: “Et in Arcadia ego!”...