Raspuns cautarii:"cum scap de framantarile sufletesti"

Cineva a ajuns pe blog la mine cautand pe google urmatoarea propozitie: "cum scap de framantariile sufletesti". Imediat mi-am adus aminte de zbuciumul sufletesc prin care am trecut timp de trei ani, si pot sa-i spun acelui om care sufera atat de mult, ca singura cale de a deveni linistit, calm, in pace cu propriul suflet, este sa nu iti mai doresti nimic; nimic din ceea ce nu ai, ci sa fii multumit cu ce iti trimite viata, sa multumesti chiar si pentru suferinta, caci este singura cale de a nu mai suferi. Caci intr-o zi, cand te vei fi saturat sa suferi, vei spune ca multi altii: "nu mai pot trai cu mine insumi" si vei afla ca dorintele de toate felurile si naturile, iti sfasie sufletul, si nu il lasa sa se poata ridica din mocirla. Le doresc tutror oamenilor sa sufere in cel mai inalt grad cu putinta, caci singura suferinta aduce cea mai consistenta si durabila schimbare; nu NLP-ul, despre care citesc ca se obisnuieste in zilele noastre, si nu dorinta de performanta personala ne aduce schimbarea, ci lipsa ei, si lipsa oricaror dorinte. Noi nu suntem ai pamantului acesta, noi suntem doar intr-o vizita prelungita de noi insine, prin dorintele noastre; locul nostru nu este pe pamant, caci noi, cu adevarat, nu suntem pamantul care ne gazduieste, nu suntem corpul nostru gazda, noi suntem ceva cu mult mai mult decat tarana. Dar asta o va afla fiecare la momentul oportun. Le doresc suferinta grea, acelora care vor sa isi elibereze sufletul din lanturi; si nu pentru ca le doresc eu vor suferi, ci pentru ca legile create de Dumnezeu ne aduc in acest punct, ne aduc situatii generatoare de suferinte inspaimantatoare, in care ne saturam sa mai suferim. Deci urarea nu este suferinta usoara, caci nu te eliberezi de ea in vecii vecilor, ci urarea potrivita este: suferinta grea! 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Eliberare

Teama te face mic şi ne-nsemnat,
de-ai fi tu, cel mai mare om de stat!
te împresoară şi-ţi încinge inima
cu-n cerc de fier - metal inferior
şi nu-ţi mai lasă sentimentele să curgă liber;
te umple de rugină şi te seacă,
de nu te mai înduri, a dărui cuiva vre un căuş de apă.
îţi închide ca-n cuşcă, libertatea - care-ţi este dată
şi dreptul de-a alege...

E teama subtilă a îndrăgostitului că-şi pierde cucerirea;
E teama carieristului că nu-şi va mai atinge fericirea;
E teama artistului că ar putea fi fluierat, şi că
nu smulge-aplauze, sau că-i doar ignorat;
E teama tuturor! că nu e agreat,
că nu-şi primeşte doza, de falsă afecţiune
cu care lumea l-a-nvăţat.

Ce-aştepţi de fapt? de ce ţi-e teamă?
Dacă tu inima-ţi pui în tot ce faci,
de ce ţi-e teamă?...Că nu placi?
Orice ai face - punându-ţi sufletul în adevăr,
Este sublim! un act perfect, chiar demn de-nvidiat!
nu trebuie mai mult, de alţii-apreciat!

Iar tu, te afli în faţa mulţimii tremurând imperceptibil...
şi iubirea de la, şi pentru oameni, fuge de la tine,
fiindcă nu poţi fi credibil...

De ce ţi-e teamă? chiar huiduit de-ai fi!
Nu care cumva, ţi-e teamă c-ai putea muri?
Că măştile în care lumea băgatu-te-a forţat,
Vor cade moarte şi vei rămâne, un om foarte curat?
Nu te mai amăgi... că teama nu îţi vine de altundeva
şi nu mai muta vina, că te-nspăimânt-altcineva;
Chiar tu eşti teama, recunoaşte-n clipa asta!
ca-n veci, putere să nu mai aibă-asupra ta! Şi basta...

am scris-o pentru Daniel Iancu...dar eliberarea de teama este necesara oricarui om, pentru a deveni o fiinta umana.

Curgând cu râul

Cum totdeauna m-am luptat în viaţă

tristă fiind de fiecare dimineaţă

ce nu venea aşa cum îmi plăcea

acum am reuşit! m-am vindecat de greaţă,

permit vieţii să se-ntâmple-aşa cum vrea,

nu mai opun vreo rezistenţă la ceva...

şi ştii, e mult mai bine-aşa, abia acum sunt fericită!

dar mă gândesc în schimb, 

oare de ce mi-a trebuit atâta timp?