Oamenilor buni, sau care se cred a fi buni

"Însemnătatea unui om nu stă în ceea ce duce la îndeplinire ci, mai degrabă, în ceea ce vrea să îndeplinească."

Eu spun ca insemnatatea unui om nu sta in nici un caz in aprecierea celorlalti despre el, indiferent cat de mari, cat de celebri si cat de culti sunt, nici in purtarile lui frumoase fata de oamenii care il apreciaza, ci in actiunile lui fata de oamenii mai mici decat el, adica fata de oamenii pe care ii dezapreciaza, pe care nu-i sufera. 

Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? vine si ii spune Domnul Iisus Hristos.

Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău."

Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 

Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.


Modul de gandire ingust, modul de gandire in tipare, fac din Omul Bun un om simplist, care este mai mult decat un om simplu, de fapt, mai putin..."De aici rezultând o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ. Caci a fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar. Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."Mircea Eliade - Oceanografie

floriploiestencei de iasi

Draga vizitatoare de iasi

Fiindca nu vrei sa te lasi

Blogul a mi-l urmari,

Iti raspund la asteptari!

Cand tu te vei plictisi

Blogul a mi-l urmari,

Atunci eu o sa ma las

De postari cu subiect...gras!

Despre poezia flok

Ei, şi acum să analizăm, cine s-a găsit să-l re-cânte pe Năstase.


Năstase Adrian, cum bine se ştie, este un om politic, mai mult politic, mai puţin om. Situaţiei lui (şi a tuturor tipilor ca el) i se potriveste proverbul: "Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!" (Ps 37.16; Prov 16.8; 1Tim 6.6)



Dar «glasul poporului» - care se vrea a fi folkul, acest gen muzical copiat fără succes de la americani - coboară din întunecimi psihologice ascunse vederii, vine «providenţial» prin gura lui Daniel Iancu şi-l cântă pe Năstase. Adică nu îl cântă, ci îl descântă :))


Ridiculizarea românului de rând, imaginată de Daniel Iancu în poezioara «De ce taci precum rahatu’ - pardon, parca se cheamă totuşi Scrisoarea unui vânător …către-un fraier din popor - este evidentă în versurile postate pe blogul artistului lăutar (Lăutar=termen definit de Constantin Noica pentru aceia care nu fac «ars artis gratia» ci, numai dintr-un profund narcisism), care nu are în comun cu geniul lui Eminescu decât înşiruirea, schimbată de astă dată din «râu-răţuşcă-rămurică» în «Râu...şi ram...şi rămurică...» . Prin urmare răţuşca a fost înlocuită cu ramul! E o evoluţie involutivă, dat fiind că răţuşca este o vietate, iar ramul, odată rupt de copac, este obiect neînsufleţit.


Folkistul (român de rând) empatizează cu Năstase, identificând în acesta din urmă aroganţa şi neruşinarea de care dă dovadă în relaţia cu românul («fraierul din popor») exponent al poporului, erijat în jude flok, pardon, folk:) .

Empatia îi reuşeşte perfect folkistului, fiindcă Năstase îi serveşte drept oglindă, în următorul sens: că şi Năstase , ca şi Daniel Iancu, uitând ambii-amândoi de unde plecară, ridiculizează românul «angajat», care munceşte pentru o bucată neagră de pâine, numindu-l ba «Sărăntocule fricos», ba «române gol la pungă» !
Ca şi argument, este chiar citatul in care artistul flok o numeste pe Dana Andronie «o angajată pe nume Andronie», dar nu îi numeşte şi funcţia ei la Jurnalul National (angajatorul), dând impresia că Andronie, este băgător de seamă sau băiat de mingi . 

Ea este «o angajată», un alt român gol la pungă, care poate fi înlăturat de la a scrie critic la adresa emanaţiei folk a domniei-sale geniul folkului romanesc. Nu este geniu, aşa cum ne dovedeşte chiar poezioara cu elemente groteşti, pe care imaginaţia artistului a scos-o din adâncimile subconştientului colectiv, dar mai ales al celui individual.

Afirmaţii de genul

„Am tras sfori şi nu mi-e frică,

Cunosc tot, precum se ştie,

Râu...şi ram...şi rămurică...

Mi-s prieteni numai mie!”

arată chiar modul de a opera al artistului Daniel Iancu, împotriva celor care îndrăznesc să ii critice opera, să scrie despre agresivitatea personalităţii sale narcisice, agresivitate identificată in tratamentul tacerii, asa cum se observa în poezioara ce releva strafundurile psihologice ale artistului. Doar el are prieteni sus-pusi, el ca si Nastase care mobilizeaza intreaga gasca de prieteni si ketmani, complici la „curat-murdara” „nevinovăţie”, noua revenindu-ne sarcina de angajat, aceea de a tacea…”precum rahatu’”.

„De ce taci precum rahatu’ ? „ este reprezentativa doar pentru modul de comportament al artistului, atunci cand, geniu creator fiind, nu mai stie sa articuleze cuvinte, si se inghesuie la ne-cuvinte, voind a se asemana cu Nichita Stanescu, poetul nostru de geniu, de o noblete transpusa in poezie, adica in fapta, pe cand la domnia-sa , nobletea se vrea a fi acea trasatura de caracter evidenţiată de Octavian Paler într-un fragment de „Viaţă pe un peron” de gară pentru noi: „Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”

„Stau să fac o poză - două,

Ca să vadă toţi din UE,

Că sunt cel mai tare-n ouă,

Şi nimeni ca mine nu e !”

Ehehe!! Cu pozele e tare si artistu’ ca isi vopseste gardu’( iar inauntru-ii leopardu’) pentru poze reusite, să vază toţi cât ii sta de bine cu ghitara in brate, si cu un picior, a la greier, sprijinit relaxa-n-t pe perete, cu ochelari cu helios (dă soare) pentru a nu se vedea privirea care nu minte niciodată, aşa cum artistul ne evidenţiază la începutul postării de blog, arătându-ne poza lui Năstase: „.............o privire care parcă vrea sa zică......” 

Dar sa revenim la poezioara. 

Nastase Vanatorul, a santajat (poporul) român (ul), a vândut avutia tarii, si acum il numeste pe acesta din urmă «sărăntocul fricos», căci bietul de el este angajat la o societate mulgătoare, care îl transformă in „românul gol la pungă”. Nu oricine poate fi propriul său angajat, ci numai geniile nemarturisite, nedeclarate decat prin sugestii „fine”, De aici rezultând o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ”, vorba lui Mircea Eliade când ne vorbeşte „Despre barbatii superiori”.



„Băi române-ascultă bine,

Sărăntocule fricos,

Poţi să latri mult şi bine

Că mă doare-n MS-DOS !”

Năstase îl face pe român câine , adica hain, si ii mai si spune ca il doare in „MS-DOS”, de parca programelul cu montajul inscenarii acuzarii are vreo vina ca a fost montat in …DOS, dar mai ales pe DOS! Angajatul la multinatională a fost „cântat” în DOS, dar şi pe …DOS, intrucât cântecelul conţinea referinţe din 1942 toamna, semnat de Noica-Oale-si-Ulcele! Ori cântatul executându-se în 2012 primăvara, era normal să il doara pe angajat la un metru în faţă şi pe faţă, iar nu in MS-DOS ca pe el, artistul poporului! Prin urmare, artistul sigur pe el spune:

"Căci, române gol la pungă,

Doar EU pot să vând ...şi basta!!!

N-am eu timp cât să-mi ajungă,

Să vând tot din ţara asta ! "


Deşi l-a vândut pe angajat angajatorului, ca pe un negru pe plantaţie, caracterul de „vânzător” este curat colaboraţionism comunist şi securist! :)) Epoca împuşcatului şi-a lăsat puternic amprenta pe psihicul artistului, aşa încât acum e in stare să vânda pe oricine nu face temenele în faţa genialităţii lui creatoare, chiar şi pe angajata Dana Andronie, numai să îi rămână pictura cu propria imagine curăţată lună, şi luminată de Mii de smaraldele acestui astru iluminant al galaxiei flokului romanesc! Dar totuşi, nu are cum să vândă pe toată lumea care nu este ketman, adică-care nu îi spune numai ce vrea el să auză!


„Stau să fac o poză - două,

Ca să vadă toţi din UE,

Că sunt cel mai tare-n ouă,

Şi nimeni ca mine nu e !”



Ştim ca ouăle de pitulice (acea pasăre cântătoare din familia troglodytidae ) par a fi ouălelele de rege din legendă, dar ea fiind o păsărică-mică-mică, ouălelele nu pot fi decât micuţe şi ele, deci inexistente la tipul gentlemanului, nobil fără titlu, ori mai degrabă cu titlu implicit-explicit! :))



„Ce, nu ştie tot poporul

Cine-s io? Zi !..de ce taci ?

Cine este vânatorul?

Cine-apasă pe trăgaci ?”



Cam tot poporu’ştie cine e el, dar nu ştie în schimb, cum Este el! Estem Vanator de laude, aplauze şi premii, de apariţii televizate si regizate, de imagini de om nobil, ţivilizat şi perfect (acomodat in comunism), învăţat să „tragă sfori” ca să dea strălucire imaginii!



„Cine este Şef de puşcă?

De ce taci precum rahatu’ ?

Cine fuge? Cine muşcă?

Cine este băăă vânatu’???”


Şef de puşcă la tras, prin canale, subteran, sau la tras „imagini” pe canale, contra cost, pe prinţipul „Mordi e fuggi “ ca nu îl mai prinzi pe-acolo, căci nu îl cheamă nimeni fără plata publicităţii la ora de audienţă minimă :))

În încheiere flokistul vine cu precizarea înfiptă tare şi bine în extrem de rare (din patru in patru ani, ca la alegeri) dar obişnuitele-i răspunsuri emailice:

„Hai ca-mi pierd timpu’ cu tine...

Însă ţine minte-aşa :

MIE...O SĂ-MI FIE BINE !

Tu....mai du-te-n puşca mea !”


Ne ducem, de ce să nu? Daca tot i-a dat la cap lui Năstase şapte-case, şi l-a lăsat dator, i-a făcut, cu alte cuvinte, un 68! Tot noi plătim datoria lui Năstase, după ce „ne-a vândut” ţara…Maeştri în 68-uri! „Ca românu’ nu-i nici unu, unde-s mulţi putea fi unu”. Iacată că-s doi! Unu mai genial ca celălalt”!

Închei cu precizarea lui Mircea Eliade pentru oameni ca ei:

"A fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar. Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."Mircea Eliade - Oceanografie

Frumoase mai sunt roscatele!

In seara asta am aterizat la Constanta. Sotul meu a venit sa ma ia la Bucuresti si am facut o plimbare lunga, pe malul marii, ne-am descaltat si am mers prin apa (era cam rece la inceput, of course). Dar inainte de asta, plimbandu-ne am trecut pe langa o terasa foarte frumos aranjata, cu podeaua alba, cu mese din fier forjat mi s-a parut a fi, nu m-am uitat cu atentie, dar am remarcat tablia care avea flori si o impletitura metalica, vopsite bineinteles in alb. De o parte si de cealalta a stalpilor de sustinere din lemn maron inchis, erau legate perdele din panza alba. Dar altceva ne-a atras atentia mie si sotului meu; se auzea cantand un jazz semidiscret, foarte placut...si asta ne-a facut sa ne oprim acolo...adoram amandoi jazzul...e o muzica non-conformista si extrem de relaxanta...Ne era putin foame (am mancat cam mult pe platforme, unde se gateste foarte bine si diversificat). Am comandat un fresh de grapfruit rosu combinat cu portocale si sotul meu o bere. Apoi m-am gandit ca as bea ceva, si dupa ce am verificat meniul am comandat ceva ce nu mai bausem niciodata inainte: un cocktail de tequilla cu scortisoara si chili, si lamaie parca...nu mai tin minte exact ce avea in compozitie, fiindca chelnerita mi-a atras imediat atentia, si nu m-am mai uitat la restul detaliilor. Ma intrebase daca imi place cocktailul si m-am scuzat ca inca nu-l gustasem, savuram freshul. Era roscata, si semana foarte, foarte, foarte bine cu Misha Iancu. Avea acelasi zambet frumos ca si al ei, aceleasi buze deosebite care se rasfrang intr-un mod unic atunci cand articuleaza cuvintele, aceiasi ochi negri frumosi exact ca si ai tatalui ei, aceeasi alura, si aceeasi  (am cantarit-o eu din ochi :-) ) greutate. Purta o sapca alba pe cap, in genul celor marinaresti, sub care se observa strans parul lung, si...roscat! Vocea ii era foarte frumoasa si amabila, draguta chiar. Am intrebat-o zambind daca este din Constanta, si a raspuns afirmativ, doar ca locuieste in Bucuresti. Am intrebat-o daca poate sa-mi spuna cum o cheama...mi-a spus ca Aida si nu mai stiu cum, iar eu i-am raspuns ca sunt Manuela si ma bucur de cunostinta. Apoi a plecat si nu s-a mai intors pana am plecat noi. Poate ca a fost ea, sau poate ca era doar o frumoasa fata roscata care semana cu ea ca doua picaturi de apa. I-am spus si sotului meu despre asemanare. A spus ca probabil este doar o asemanare intamplatoare. I-am promis ca ii voi arata videoclipul cu piesa "Fraiere" in care canta cu sora si tatal ei. In camera i l-am pus...a recunoscut si el ca nu m-am inselat: semanau intr-adevar foarte bine. Minunata asemanare! Frumoasa fata! Cum numai roscatele pot fi!

Love Quote of The Day

For small creatures such as we the vastness is bearable only through love.

Carl Sagan

Testul de asertivitate

Ce inseamna asertiv? intr-un singur cuvant, asertiv inseamna dez-inhibat!

Facand testul, am constatat ca am devenit asertiva. Nu este o caracteristica cu care m-am nascut, fiindca primele mele amintiri sunt ale unui copil foarte timid, care nu supara niciodata pe nimeni, care prefera sa taca si sa sufere, decat sa provoace agitatie altora. 

Dar dupa ce m-am hotarat ca suferinta din cauza altora, este cea mai proasta alegere, a modului de a-ti trai viata, am reusit sa imi modific personalitatea. Si aceasta modificare m-a transformat dintr-un om dependent de aprecierile altora, intr-un om independent. 

Daca vreau ceva, spun. Daca nu vreau ceva, spun. Ma astept la cel caruia ii spun ce vreau, sa faca la fel. Daca nu face la fel, este problema lui, strict personala. 

Oamenii se transforma in fiecare moment al vietii, cu fiecare intamplare traita, iar omul de ieri, nu mai poate fi acelasi cu omul de azi. A inghesui un om intr-o imagine, asa cum am fost eu etichetata de Omul Bun, este o eroare care se cere semnalata, caci oamenii sunt mai complecsi decat imaginea lor la un moment dat din viata lor, spunea Henri Bergson, fapt pe care l-am gasit confirmat si de Nicolae Steinhardt. Bineinteles ca puteti sa nu luati in considerare acest lucru, dar oameni mai culti  si mai evoluati au descoperit acest lucru in mod stiintific, pe cand eu l-am descoperit pe propria-mi persoana, in mod experimental.

Eu am facut testul, vi-l recomand - cu toata caldura - si voua, dar mai ales Omului Bun la care tin foarte mult, si care a insemnat foarte mult pentru mine. Inca mai inseamna si va insemna mereu, dar acest adevar, cred acum, ca nu mai poate ajuta pe nici unul dintre noi doi. 

www.psihoteste.ro/old/teste/test094.html

Redau un articol despre asertivitate, iar pentru ca Daniel Iancu m-a trimis la psiholog, am cautat un articol scris chiar de un psiholog.

Nu il redau cu alt scop decat acela de a transmite caile prin care pot si ei deveni - el, si gasca lui de la Iasi - asertivi.

Asertivitatea este acea capacitate pe care unii o au nativ, de a se exprima pe sine, atat la nivel emotional cat si la nivel cognitiv, clar, argumentat, fara a ofensa interlocutorul, dar si fara a reprima in interior emotii sau pareri.

Desi aflate la extremele reprezentarii axei comunicarii, pasivitatea si agresivitatea par a se intalni adesea in ceea ce se numeste atitudine pasiv-agresiva, o combinatie letala atat pentru emitator si receptor cat si pentru eventuala relatie dintre ei.

Comportamentul pasiv de comunicare este caracterizat de:

- reprimarea exprimarii sentimentelor, emotiilor, perceptiilor

- reprimarea exprimarii opiniilor, parerilor, ideilor proprii

- imposibilitatea exprimarii unui refuz

- asumarea non-critica a unor idei, sarcini, pareri contrare fiintei proprii

Persoana care se afla blocata in acest mod de comunicare si comportament pasiv adeseori dezvolta frustrari interioare ce genereaza energii negative puternice si emotii negative (vinovatie, rusine, dezgust, etc). Acestea se rasfrang asupra psihicului sau chiar organismului persoanei, producand dezechilibre sau simptome somatice.

La celalalt pol se afla comportamentul agresiv, caracterizat prin agresivitate verbala (cuvinte si idei agresive), la nivel paraverbal (ton si intensitate ridicate) si nonverbal (gestica ampla, agresiva, postura amenintatoare). Deseori frustrarile acumulate de o persoana pasiva ajung sa se elibereze in mod agresiv, deteriorand relatia.

Ca in orice situatie, calea de mijloc, a echilibrului, pare sa rezolve problemele extremelor:

Acolo este pozitionata asertivitatea, cea care ofera avantajele unei exprimari sanatoase intr-o maniera sanatoasa, agreabila, generatoare de raspunsuri si reactii adecvate.

A fi asertiv inseamna a fi constient de sine, de calitatile si defectele tale ca fiinta umana si a fi responsabil de ele. inseamna a te pozitiona printre semeni intr-un mod corect si asumat, pastrandu-ti echilibrul emotional, exprimand ce simti si ce gandesti intr-un mod care respecta atat pe ceilalti cat si pe tine.

Regulile de aur ale asertivitatii sunt:

Avem dreptul sa ne evaluam, sa ne judecam propriul comportament, gandurile si emotiile si sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si pentru consecintele lor asupra noastra.

Cu alte cuvinte, noi suntem proprii nostri judecatori si nimeni altcineva nu-si poate asuma responsabilitatea pentru faptele noastre.

Avem dreptul sa nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament.

Cine se scuza, se acuza, spune proverbul si are dreptate. A oferi justificari pentru propriul comportament il poate face mai putin credibil si dezirabil.

Avem dreptul sa judecam daca suntem responsabili sa gasim sau nu solutii pentru problemele altora.

De multe ori oamenii se simt automat responsabili in a se implica – nesolicitat – in rezolvarea problemelor altora – asa numitii salvatori, ale caror sfaturi ajung sa fie toxice celor carora se adreseaza. Ei uita ca sfaturile sunt excelente numai pentru cei care le emit si pentru contextul lor de viata. Pentru ceilalti, de cele mai multe ori, nu.

Avem dreptul sa ne razgandim intr-o anumita chestiune.

De ce nu?

Avem dreptul sa facem greseli si sa fim responsabili pentru ele.

Omul din greseli invata…si o face bine. Important este sa isi asume greselile, tocmai pentru ca ele aduc plus valoarea cunoasterii prin experienta personala.

Avem dreptul sa spunem NU STIU

Cand spui Nu stiu, in mod natural te deschizi catre a sti, cu bunavointa si onestitate, atat pentru tine cat si pentru interlocutor. Aceste simple cuvinte vor fi insutit mai apreciate decat o improvizatie vadit neconforma cu realitatea.

Avem dreptul sa ne comportam independent de bunavointa pe care ne-o arata cineva, fara ca noi sa-i fi solicitat acest lucru.

De multe ori, oamenii isi ofera bunavointa nesolicitata, constient sau inconstient, cu scopul de a manipula interlocutorul si de a obtine ulterior ceea ce isi doresc, prin inducerea necesitatii de a egala oferta.

Ai dreptul sa fii ilogic in luarea anumitor decizii.

Uneori deciziile pe care le luam se bazeaza pe orice mai putin logica: intuitie, simtire, noroc, sansa, speranta. Este dreptul nostru sa ne bazam pe toate elementele pe care le avem la dispozitie, fie ele de neinteles pentru o altii.

Avem dreptul sa spunem: Nu inteleg

A afirma ca nu intelegi deschide calea catre o clarificare ulterioara si evita blocajele si luarea unor decizii intemeiate pe erori de logica.

Avem dreptul sa spunem: Nu-mi pasa. Mi-e indiferent. Nu ma priveste.

Acesta este un drept, nu o datorie, dar prin aceasta poate scuti pe multe persoane de asumarea unor roluri sau atributii care nu se afla in sfera lor sau potrivite personalitatii si seturilor lor de valori si credinte.

inarmati cu asertivitate vom aprecia mai mult propria persoana si vom fi la randul nostru apreciati de ceilalti. Pentru respectul pe care il aratam lor, si noua. Respectul de a ne considera egali in sanse si de a ocupa locul nostru pe lume.

Luminita Carmina Codrescu

Psihoterapeut in practica independenta, Psihosexolog

psihologdefamilie.ro

Test de asertivitate

Ce inseamna asertiv? intr-un singur cuvant, asertiv inseamna dez-inhibat!

Facand testul, am constatat ca sunt asertiva. Nu este o caracteristica cu care m-am nascut, fiindca primele mele amintiri sunt ale unui copil foarte timid, care nu supara niciodata pe nimeni, care prefera sa taca si sa sufere, decat sa provoace agitatie altora. Dar dupa ce m-am hotarat ca suferinta din cauza altora, este cea mai proasta alegere, a modului de a-ti trai viata, am reusit sa imi modific personalitatea. Si aceasta modificare m-a transformat dintr-un om dependent de aprecierile altora, intr-un om independent. Daca vreau ceva, spun. Daca nu vreau ceva, spun. Ma astept la cel caruia ii spun ce vreau, sa faca la fel. Daca nu face la fel, este problema lui, strict personala. 

Eu am facut testul, vi-l recomand - cu toata caldura - si voua, dar mai ales Omului Bun!

www.psihoteste.ro/old/teste/test094.html

Redau un articol despre asertivitate, iar pentru ca Daniel Iancu m-a trimis la psiholog, am cautat un articol scris chiar de un psiholog.

Nu il redau cu alt scop decat acela de a transmite caile prin care pot si ei deveni - el, si gasca lui de la Iasi - asertivi.

 

Asertivitatea este acea capacitate pe care unii o au nativ, de a se exprima pe sine, atat la nivel emotional cat si la nivel cognitiv, clar, argumentat, fara a ofensa interlocutorul, dar si fara a reprima in interior emotii sau pareri.

Desi aflate la extremele reprezentarii axei comunicarii, pasivitatea si agresivitatea par a se intalni adesea in ceea ce se numeste atitudine pasiv-agresiva, o combinatie letala atat pentru emitator si receptor cat si pentru eventuala relatie dintre ei.

Comportamentul pasiv de comunicare este caracterizat de:

- reprimarea exprimarii sentimentelor, emotiilor, perceptiilor

- reprimarea exprimarii opiniilor, parerilor, ideilor proprii

- imposibilitatea exprimarii unui refuz

- asumarea non-critica a unor idei, sarcini, pareri contrare fiintei proprii

Persoana care se afla blocata in acest mod de comunicare si comportament pasiv adeseori dezvolta frustrari interioare ce genereaza energii negative puternice si emotii negative (vinovatie, rusine, dezgust, etc). Acestea se rasfrang asupra psihicului sau chiar organismului persoanei, producand dezechilibre sau simptome somatice.

La celalalt pol se afla comportamentul agresiv, caracterizat prin agresivitate verbala (cuvinte si idei agresive), la nivel paraverbal (ton si intensitate ridicate) si nonverbal (gestica ampla, agresiva, postura amenintatoare). Deseori frustrarile acumulate de o persoana pasiva ajung sa se elibereze in mod agresiv, deteriorand relatia.

Ca in orice situatie, calea de mijloc, a echilibrului, pare sa rezolve problemele extremelor:

Acolo este pozitionata asertivitatea, cea care ofera avantajele unei exprimari sanatoase intr-o maniera sanatoasa, agreabila, generatoare de raspunsuri si reactii adecvate.

A fi asertiv inseamna a fi constient de sine, de calitatile si defectele tale ca fiinta umana si a fi responsabil de ele. inseamna a te pozitiona printre semeni intr-un mod corect si asumat, pastrandu-ti echilibrul emotional, exprimand ce simti si ce gandesti intr-un mod care respecta atat pe ceilalti cat si pe tine.

Regulile de aur ale asertivitatii sunt:

Avem dreptul sa ne evaluam, sa ne judecam propriul comportament, gandurile si emotiile si sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si pentru consecintele lor asupra noastra.

Cu alte cuvinte, noi suntem proprii nostri judecatori si nimeni altcineva nu-si poate asuma responsabilitatea pentru faptele noastre.

Avem dreptul sa nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament.

Avem dreptul sa judecam daca suntem responsabili sa gasim sau nu solutii pentru problemele altora.

Avem dreptul sa ne razgandim intr-o anumita chestiune.

De ce nu?

Avem dreptul sa facem greseli si sa fim responsabili pentru ele.

Omul din greseli invata…si o face bine. Important este sa isi asume greselile, tocmai pentru ca ele aduc plus valoarea cunoasterii prin experienta personala.

Avem dreptul sa spunem NU STIU

Cand spui Nu stiu, in mod natural te deschizi catre a sti, cu bunavointa si onestitate, atat pentru tine cat si pentru interlocutor. Aceste simple cuvinte vor fi insutit mai apreciate decat o improvizatie vadit neconforma cu realitatea.

Avem dreptul sa ne comportam independent de bunavointa pe care ne-o arata cineva, fara ca noi sa-i fi solicitat acest lucru.

De multe ori, oamenii isi ofera bunavointa nesolicitata, constient sau inconstient, cu scopul de a manipula interlocutorul si de a obtine ulterior ceea ce isi doresc, prin inducerea necesitatii de a egala oferta.

Ai dreptul sa fii ilogic in luarea anumitor decizii.

Uneori deciziile pe care le luam se bazeaza pe orice mai putin logica: intuitie, simtire, noroc, sansa, speranta. Este dreptul nostru sa ne bazam pe toate elementele pe care le avem la dispozitie, fie ele de neinteles pentru altii.

Avem dreptul sa spunem: Nu inteleg

A afirma ca nu intelegi deschide calea catre o clarificare ulterioara si evita blocajele si luarea unor decizii intemeiate pe erori de logica.

Avem dreptul sa spunem: Nu-mi pasa. Mi-e indiferent. Nu ma priveste.

Acesta este un drept, nu o datorie, dar prin aceasta poate scuti pe multe persoane de asumarea unor roluri sau atributii care nu se afla in sfera lor sau potrivite personalitatii si seturilor lor de valori si credinte.

Inarmati cu asertivitate vom aprecia mai mult propria persoana si vom fi la randul nostru apreciati de ceilalti. Pentru respectul pe care il aratam lor, si noua. Respectul de a ne considera egali in sanse si de a ocupa locul nostru pe lume.

Luminita Carmina Codrescu

Psihoterapeut in practica independenta, Psihosexolog

psihologdefamilie.ro

5