IUBIREA DE CIOCOLATĂ

Te-am întâlnit în drumul meu şi mi-ai întins o ciocolată...

Ah! cât de dulce-a fost...am savurat-o toată...

Dulceaţa ei o simt şi-acum, după atâta vreme:

gustul uşor şi răsuflat al unei vieţi boeme...

Iubirea de ciocolată s-a răspândit ca ciuma-n lume...

mereu iubim doar ciocolata, cea dulce cu alune...

S-a dovedit chiar ştiinţific , un studiu zice:”Gata!

e cert acum că toată lumea preferă ciocolata!”

Şi de plăcere ai doar parte şi–apoi te ia durerea; 

pe suflet gol vrei să mănânci, să savurezi numai plăcerea 

Şi tot la dulce îţi e gândul, te-ntinzi peste măsură

Uitând că hrana vieţii nu e doar, numai ce bagi în gură.

Zice-se că, de o mănânci, cerebelu-ţi chiverniseşte,

Acea substanţă ce-o produce omul când iubeşte!

Şi, nu mai vrea amarul din iubire, lumea banalizată

Alege fata din vitrină, şi multă ciocolată!

Numai că, tot mâncând într-una, atâta ciocolată

Uiţi ca s-o iei din când în când, bucată cu bucată

Căci într-o mână-o ţii pe ea, şi-n alta ciocolata!

Cum să dai drumul la vreuna, când ţ-iese-n cale alta?

una mai amăruie care, nu te-mbie numai cu ciocolata

nu-ti place, strâmbi din nas şi-a silă-ţi întorci faţa -

- înfierbantat de marea febr-a păpuşii de vitrină - 

Când ea-ţi întinde ciocolata amestecată cu chinină.

Iubeşte dar, şi ciocolata, cu-a ei dulce ispită,

Dar... nu lăsa ca inima-ţi, s-ajungă decrepită...

12.10.2010

Ploieşti