"The Dream of Human Life" - Michelangelo B.
"Idealurile care mi-au luminat calea şi din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viaţa cu voioşie, au fost Bunătatea, Frumuseţea şi Adevărul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au părut întotdeauna demne de dispreţ."(Albert Einstein)
Cenuşa visărilor noastre
Se cerne grămezi peste noi,
Precum se coboară pe glastre,
Atinse, petalele-albastre,
De-o gâză căzută de sus printre foi.
Se scutură vântul şi geme.
Pământul e una cu cerul,
Oraşele-s bulgări şi gheme,
Ghitare adânci de blesteme,
Şi aerul - rece ca fierul.
Pământul e-o moară deşartă
Cu larve cerşind adăpost,
Mişcându-se-n pulberea moartă,
Ce-n haos mereu se deşartă:
Ţărâna visării ce-a fost.
Cenuşa visărilor - Tudor Arghezi
Sistemul de dorinţe şi de vise nu se sfârşeşte niciodată, şi devine inflaţionist ; e astfel conceput încât te păcăleşte la nesfârşit, pentru că odată ce ţi s-a îndeplinit o dorinţă îţi vei pune alta, una ori chiar mai multe, pe un nivel mai ridicat decât ultima care s-a îndeplinit...ca în management, dar viaţa nu o putem gândi în termenii unei afaceri... în viaţă, acest sistem este mereu producător de tristeţe, fiindcă nici un învingător nu a devenit vreodată fericit câştigând...Michelangelo a surprins-o, imortalizând-o în piatră: "Tristeţea Învingătorului"...aflase şi el, ca şi toţi oamenii de artă interesaţi de fiinţa lor interioară...
Michelangelo a reprezentat inocența în omul dezbrăcat de măștile ipocriziei, care și-a regăsit ființa interioară, detașat de vâltoarea dorințelor și viselor lumii care trăiește sforăind inconștient; este exact omul dezmănușat despre care ne vorbește și Nichita Stănescu în poeziile sale.
