Dorinta

Există anotimpuri pentru totul sub cer

pentru iarbă, şi pentru copaci

pentru munţi şi pentru stele

pentru oameni şi pentru gândurile lor

purtate de vânturi, întâi primăvăratice

mai apoi încălzindu-se-n soarele verii

şi luând foc, arzând întâi mocnit

crescând uriaşe limbi albastre

şi înghiţind totul, durere, tristeţe

şi plăcere în toamna –doamnă

suavă şi galbenă, şi gravă,

murind albită şi de troiene-acoperită.

Şi există anotimpuri

şi pentru dorinţa din noi:

pentru dorinţa de a fi iubit.

Înfiripată ca un fir de iarbă

creşte uriaşă odată cu noi

sufocând totul în jurul ei

pârjolind sufletul- plăcerea ei.

Tu să ştii, copilul meu drag,

când o vei vedea c-a răsărit,

s-o scrii pe o coală albă,

s-o îndoi frumos în patru

şi s-o ascunzi undeva

într-o carte, pe care

să o laşi uitată în biblioteca ta.

Şi să trăieşti apoi, să respiri,

să iubeşti şi să creşti

până la nori, şi dincolo de ei

până la stele şi dincolo de ele.

Joaca ta să fie cu aerul care intră şi iese afară

şi îţi încălzeşte inima să bată, bunăoară.

Într-o zi, când o vei fi uitat de tot

şi se va-ngălbeni şi cartea în care

i-ai făcut mormânt,

atunci ea va veni şi se va împlini.

N-o urmări, şi n-o lăsa să te urmărească,

ca să vină şi să te găsească, îngroap-o

de mică, altfel te va mânca de viu,

te va roade şi te va goli de tot.
Este sublim doar când dăruieşti,
iubire, şi nu să o cerşeşti,
fiindcă cerşind-o,
în veci n-ai s-o primeşti. 

Ca să vieze, totul mai întâi moare -

e legea firii de sub soare.

KILL OUT AMBITION TOTALLY

"Three things that are basic for life transformation, that are ultimate in a way. 

The first: Be nonambitious. 

KILL OUT AMBITION TOTALLY. 

UNLESS AMBITION IS KILLED, you will remain in misery. Ambition is the source of all miseries. 

What is ambition? ’A’ wants to be ’B’, the poor wants to be rich, the ugly wants to be beautiful. 

Everyone longs to be someone else, something other than what he is. No one is content with 

himself. That’s what ambition is. 

Whatsoever you are, you are not content with it. This is ambition. Then you are bound to be in 

misery, because you cannot be anything else. You can only be yourself; nothing else is possible. All else is just futile, harmful, dangerous. You can waste your whole life, your whole existence. 

Whatsoever you are, you are. Accept it; don’t desire it to be otherwise. This is what nonambition means. Nonambitiousness is basic to all spiritual transformation, because once you accept yourself, many things start happening. But the first thing.... If you accept yourself totally, the first thing that happens to you is a nontense life. There is no tension. You don’t want to be anything else; there is nowhere else to go. Then you can be here and now. There is no comparison. You yourself are unique. You no longer think in terms of others. 

Then there is no future. Ambition needs future, it needs space to grow. It cannot grow here and now; there is no space. This moment is so small, so atomic. Ambition needs the future; and the greater the ambition, the greater the future that is needed. 

Remember, you cannot be ambitious in the present moment. It is impossible. There is no space. 

The present moment is so atomic, so small, that you cannot move in it. You can be in it, but you 

cannot desire in it. It is long enough to be, but it is not long enough for desiring. To desire you need 

future, time. Really, time exists because of desire. For the trees here, there is no time. For the birds 

singing here, there is no time. For the stars and for the sun and for the earth, there is no time. Time exists because of human desire. If humanity was not on this earth, there would be no time; there would be no past and no future. 

Your desire creates the future. Your memory creates the past. They are both parts of your mind. 

Don’t desire, and the future disappears. And when there is no future, how can you be tense? How? 

There is no possibility of being tense if there is no future And if there is no past – if you know that it is simply memory, the dust collected on the way – how can there be any anxiety? With the past, anxiety enters. And with the future – plans, imaginations, projections – tension exists. When the past drops and the future is not open, you are here, now. No anxiety, no tension, no anguish. 

Nonambition means to accept yourself as you are. But that doesn’t mean that there is no possibility of growth. On the contrary, when you accept yourself as you are the transformation sets in. You start growing, but the dimension differs. Then the dimension is not in the future but in the eternal. 

Know this distinction well. You can move in two ways. If you move in the future, you are moving in the mind: a fiction, a dream world. If you don’t move in the future, then a different dimension becomes open for you from this very moment You are moving in the eternal. The eternal is hidden in the moment. If you can be here right now, in the moment, you have entered the eternal. If you go on thinking of the future and the past, you are living in the temporal. The temporal is the world. 

There is no need of any technique to meditate. It is enough. It will do all that is needed. But how can you be in the now if you are ambitious? 

The ambitious mind cannot be in the now. It can be anywhere else but it cannot be in the now. 

The ambitious mind always moves away from the present. It is thinking of that which is .o come; it is thinking of tomorrow. It is thinking of an afterlife; it is not interested in the life that is here. It is interested in something that should be. It is not interested in the ’is’; it is always interested in the ’ought’, in the ’should’. That interest is nonreligious. A religious mind, a religious consciousness, is interested in existence as it is. The first thing is KILL OUT ambition totally so that you can be here and now, so that you can enter the eternal."

Open Country Joy

"What I know for sure is that you feel real JOY 
in direct proportion 
to how connected you are to living your truth."

Oprah

Bucuria este ceva cu totul deosebit de placere. O lume lipsita de placere, dar in care exista o bucurie imensa, asta este spre ceea ce tinde sufletul. Cautam placerea sub diverse forme, intelectuala, senzuala, culturala, placerea de a reforma, de a spune altora ce sa faca, de a inlatura relele societatii, de a face binele, placerea unei mai mari cunoasteri, o placere fizica mai mare, o experienta mai mare, o mai mare intelegere a vietii, toate aceste siretlicuri si artficii ale mintii, iar cea din urma placere fiind aceea de a-l cunoaste pe Dumnezeu...


Placerea este insasi structura societatii, iar din copilarie pana la moarte urmarim in taina sau pe fata, placerea. Oricare ar fi forma placerii pe care o practicam, ea ne calauzeste si ne modeleaza viata. De ce viata nu ar trebui calauzita de placere? Pentru simplul motiv ca placerea aduce durere, frustrare, suferinta si frica, iar frica produce violenta.


Aproape toata lumea traieste in acest fel, dar daca doresti sa te eliberezi de suferinta, trebuie sa intelegi placerea, si daca vrei sa o cauti, sa o faci cel putin cu ochii deschisi, stiind ca ori de cate ori ai gasit placerea, gasesti si umbra ei, durerea. Ele nu pot fi despartite, desi toata lumea alearga dupa una, si incearca sa o evite pe cealalta. 


De ce este placerea o necesitate si de ce facem atatea sacrificii si insiram atatea suferinte pe firul subtire al placerii?


Placerea se formeaza in patru etape: perceptia, senzatia, contactul si dorinta. 


Vad , de exemplu, un automobil frumos; percepandu-l, se produce in mine o senzatie; il ating sau imi inchipui ca il ating, si ma incearca dorinta de a-l poseda si de a ma afla la volanul lui; sau vad un nor frumos, sau un munte profilat pe cer, sau un maret apus de soare, sau fata inteligenta, vie, a unei persoane. Privesc toate aceste lucruri cu o incantare intensa si in timp ce le observ nu exista nici un observator, ci numai frumusetea pura, asemenea iubirii. Pentru o clipa, eu sunt absenta, eu si problemele mele, nelinistile mele, necazurile mele  - nu exista decat acel lucru minunat. Il privesc cu bucurie si il dau uitarii in clipa urmatoare; 


dar daca mintea si emotia intra in joc, problema incepe: imi aduc aminte ce am vazut si cat de frumos a fost, imi spun ca mi-ar placea sa-l vad neincetat. Gandirea incepe sa compare, sa judece si spune: "Trebuie sa incerc si maine aceasta experienta". 


Fiindca acea continuitate a unei experiente care a produs o clipa de incantare, este alimentata de gandire. Gandirea doreste sa repete experienta, si cu cat o repeta mai mult, cu atat ea devine mai mecanica. Gandirea, creeaza si mentine placerea prin intermediul dorintei, ii da continuitate, astfel incat reactia naturala ce consta in a dori un obiect frumos, este pervertita de gandire; gandirea preschimba dorinta in amintire, iar amintirea este apoi hranita iarasi si iarasi de gandire. 


La un anumit nivel, memoria isi are, fara indoiala locul ei determinat. In viata noastra de fiecare zi, noi n-am putea exista fara ea. Memoria este eficace in domeniul ei, insa exista o stare a mintii in care ea are un rol extrem de redus. O minte care nu e deformata de memorie este cu adevarat libera. Pentru ca nu ai observat ca atunci cand reactionezi la ceva in mod total, din toata inima, memoria isi face prea putin simtita prezenta? Tot ceea ce este rezultatul memoriei este ceva vechi si de aceea nu este niciodata liber. Libertate de gandire nu exista. Este o absurditate sa se creada asa ceva. 


Gandirea nu este niciodata noua, fiindca gandirea este raspunsul memoriei, al experientei, al cunoasterii. Fiind veche, gandirea face ca acel lucru pe care l-ai privit cu incantare si pe care l-ai simtit pentru o clipa, pana in strafundul inimii sa fie vechi. Placerea rezida in ceea ce este vechi, niciodata in ceea ce este nou; in ceea ce este nou, timpul nu exista. 


Prin urmare, daca poti privi la orice lucru, fara a ingadui placerii sa intervina - la un chip, la o pasare, la frumusetea unui ochi de apa scanteind in soare sau la orice produce incantare - daca poti privi fara a dori repetarea experientei, atunci nu va fi nici durere, nici frica, si ca urmare va exista O BUCURIE IMENSA. 


Lupta de a repeta si de a perpetua placerea, este cea care o preschimba in durere. Sa observam acest lucru in noi insine. Dorinta de a repeta placerea, aduce cu sine durerea, caci, repetata, experienta de ieri, nu mai este aceeasi. Facem eforturi uriase pentru a regasi nu numai aceeasi placere si aceeasi senzatie estetica, ci si aceeasi calitate launtrica a mintii si, cand acest lucru ne este refuzat, ne simtim frustrati si dezamagiti. 


Ai observat ce se intampla atunci cand ti se refuza o mica placere? Daca nu capeti ceea ce doresti devii nelinistit, invidios, devii chiar capabil de ura. Ai observat ca atunci cand ti se refuza placerile - bautura, fumat, sex, sau alt lucru - ai observat ce lupta se da inlauntrul tau? Si toate aceste lupte sunt aspecte ale fricii, nu-i asa? 


Te temi ca nu vei capata ceea ce doresti, sau ca vei pierde ceea ce ai. Cand o anumita credinta, sau ideologie, careia i-ai fost tributar o lunga perioada de timp, iti este zdruncinata sau contrazisa de logica, ori de viata, nu te inspaimanta gandul ca ramai singur, fara nici un fel de ajutor? Acea credinta ti-a dat ani de-a randul satisfactie si placere si, cand iti este luata, te simti despuiat si gol, si frica ti se cuibareste in suflet, pana in clipa cand gasesti o alta forma de placere. 


Toate aceste lucruri sunt foarte simple si pentru ca sunt atat de simple, noi refuzam sa le vedem simplitatea. Noua ne place sa complicam orice.  Daca sotia te paraseste, nu esti gelos?Nu esti manios? Nu simti ura fata de barbatul care a atras-o? Si ce sunt toate acestea daca nu frica de a pierde ceva ce ti-a procurat placere, o viata in comun, un fel de siguranta in posesiune?


Daca intelegi ca placerea este insotita totdeauna de durere, si daca totusi doresti sa traiesti cautand neincetat placerea, atunci fa-o cel putin in cunostinta de cauza. 


Dar daca, dimpotriva, vrei sa pui capat placerii - ceea ce implicit inseamna si a pune capat durerii - trebuie sa fii atent la intreaga structura a placerii. Nu se pune problema de a inlatura placerea - asa cum fac calugarii care neprivind niciodata la o femeie, intrucat gandesc ca este un pacat, distrug vitalitatea intelegerii lor - ci de a intelege intregul sens si intreaga semnificatie a placerii. 


Cand ai inteles acest lucru, viata devine pentru tine o imensa bucurie. Incetezi sa te mai gandesti la bucurie: bucuria este un lucru imediat. Gandind la ea, o transformi in placere. Trairea in prezent inseamna perceperea imediata a frumusetii si a incantarii ce decurge din ea, fara a urmari insa obtinerea placerii pe care aceasta ar putea s-o procure. 

"Joy is not in things; it is in us."

Richard Wagner

fragment din "Eliberarea de cunoscut"

Open Country Joy - 
Mahavishnu Orchestra

"Joy is unlimited, because 

each shining thought of love
extends its being and creates more of itself"

A Course in Miracles

Dorinta

Sa traiesti totul, intelegand totul, inclusiv fenomenele psihologice care au loc in tine insuti; doar experimentand poti trage propriile concluzii si poti afirma ca stii; ca ai aflat. Dorinta este futila. Da, acum stiu ca ea nu are nici o valoare, este pacaleala mintii asupra spiritului, fiindca dorindu-ti, suferinta nu va inceta niciodata sa te macine, sa te devasteze in interior. Si daca in interior esti macinat, frustrat, atunci cum crezi ca poti avea pace si bucurie neincetata in suflet? Dar ca sa pot afirma cu toata inima ca dorinta este lipsita de valoare, trebuia sa experimentez eu insami acest lucru. Acum pot spune cu inima deschisa ca acesta este un adevar, ca aceasta concluzie este a mea, si nu scoasa din vreo carte, spusa de catre altcineva. Fiindca din punct de vedere intelectual, poti sa intelegi, iar apoi poti sa tragi concluzia ca este inutil sa iti doresti, sa fii ambitios este inutil, caci te duce la suferinta si la iad; dar degeaba intelegi cu intelectul, daca nu traiesti acest lucru.

Asa ca, traieste! Nu prelua concluziile altora! Doreste-ti si traieste, si experimenteaza dorinta in totalitatea ei. Si nu te grabi sa tragi concluzii. Suferinta ta exista pentru ca tragi concluzii pripite. Esti atat de susceptibil cand crezi in ceva pentru ca nu vrei sa experimentezi nimic. Experienta este dureroasa, dar las-o sa fie. Caci numai ea te poate ajuta. Concluziile premature, crezurile premature, prejudecatile nu te vor ajuta. Iti pierzi pur si simplu oportunitatile. Doreste-ti si doreste-ti cu intensitate! Doreste-ti intens si sufera. Poti sa fii un om educat, un om cu o cultura vasta, insa nimic nu te poate ajuta. Trebuie sa-ti doresti, sa experimentezi, sa suferi, sa treci prin foc, si numai din propria experienta vei ajunge la concluzia ca dorinta este inutila.

Daca doar imprumuti concluzia, si ti-e frica sa suferi dorindu-ti, nu vei evolua niciodata. Fiindca unica disciplina reala este suferinta, si nu poti sa ajungi nicaieri fara ea. Tu te comporti ca un copil mic, care are raspunsul la spate, in cartile lui, tragi cu ochiul la raspunsul problemei, insa desi cunosti raspunsul si il memorezi, nu cunosti procesul prin care se ajunge la raspuns.

Uita raspunsurile, nu fi copil, fiindca daca nu treci prin proces, nu te poti transforma. Daca esti ignorant, atunci fii ignorant si incepe de la ignoranta ta , nu incepe procesul de la cunoasterea altcuiva. Si este mai bine sa incepi de la ignoranta ta, fiindca ea te poate duce catre cunoastere. Insa tu, ca si un copil mic, incepi carand in spate cunoasterea altcuiva. Apoi mergi printr-o lume falsa, apoi acumulezi concluzii, si stii totul fara sa stii de fapt nimic. Te grabesti la culme, iti spui "nu vreau sa trec prin suferinta, vreau raspunsul!". Dar numai suferinta iti poate da raspunsul, niciodata fara ea. Fara suferinta totul este fals! raspunsul este acolo, l-ai aflat, dar nu va fi  raspunsul tau, nu va fi raspunsul bun. Stii ca dorinta este futila, stii ca furia inseamna otrava, stii ca lacomia te duce la suferinta, stii totul. Insa faptul ca stii toate astea, nu iti ajuta la nimic. Arunc-o, este un gunoi!

Doar sa fii constient de stadiul mintii tale, caci dorul este inca acolo, setea, neimplinirea, se afla acolo. Asta inseamna ca esti gata sa-ti doresti. Acum doreste-ti! Experimenteaza! Va trebui sa suferi in felul tau, sa treci prin propriile tale iaduri. Numai dupa ce ai trecut prin ele si te-ai maturizat, numai atunci va cadea dorinta. Atunci dorinta iti va dispare fiindca vei ajunge sa realizezi ca este o prostie, o nebunie, iti creeaza un iad veritabil. Iar concluzia pe care singur o vei trage din propria ta experienta este cea adevarata.

Da...acum eu stiu ca dorinta este inutila, si ca a-ti dori inseamna suferinta...mi-ajunge...acum doar traiesc...sunt vie si traiesc...

Inflaţie de ...tristeţe

 
"The Dream of Human Life" - Michelangelo B.
"Idealurile care mi-au luminat calea şi din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viaţa cu voioşie, au fost Bunătatea, Frumuseţea şi Adevărul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au părut întotdeauna demne de dispreţ."(Albert Einstein)

Cenuşa visărilor noastre

Se cerne grămezi peste noi,

Precum se coboară pe glastre,

Atinse, petalele-albastre,

De-o gâză căzută de sus printre foi.

Se scutură vântul şi geme.

Pământul e una cu cerul,

Oraşele-s bulgări şi gheme,

Ghitare adânci de blesteme,

Şi aerul - rece ca fierul.

Pământul e-o moară deşartă

Cu larve cerşind adăpost,

Mişcându-se-n pulberea moartă,

Ce-n haos mereu se deşartă:

Ţărâna visării ce-a fost.

                           Cenuşa visărilor  - Tudor Arghezi

Sistemul de dorinţe şi de vise nu se sfârşeşte niciodată, şi devine inflaţionist ; e astfel conceput încât te păcăleşte la nesfârşit, pentru că odată ce ţi s-a îndeplinit o dorinţă îţi vei pune alta, una ori chiar mai multe, pe un nivel mai ridicat decât ultima care s-a îndeplinit...ca în management, dar viaţa nu o putem gândi în termenii unei afaceri... în viaţă, acest sistem este mereu producător de tristeţe, fiindcă nici un învingător nu a devenit vreodată fericit câştigând...Michelangelo a surprins-o, imortalizând-o în piatră: "Tristeţea Învingătorului"...aflase şi el, ca şi toţi oamenii de artă interesaţi de fiinţa lor interioară...

Michelangelo a reprezentat inocența în omul dezbrăcat de măștile ipocriziei, care și-a regăsit ființa interioară, detașat de vâltoarea dorințelor și viselor lumii care trăiește sforăind inconștient; este exact omul dezmănușat despre care ne vorbește și Nichita Stănescu în poeziile sale. 

Wishbone Ash-Dreams Outta Dust

No past, no future...just present...

I wish to be in present, continuously...no past, no future...just present...ever present...

I knew that for every feeling, there is a song...I found it! It is "Admiral Freebee - Ever present"...The lyrics are very... good...

 

Cele mai bune lucruri din viaţă, nu vin de la sine...trebuie să lupţi pentru ele

Motto: "When there is something you really want, fight for it, do not give up no matter how hopeless it seems. And, when you have lost hope, ask yourself if you are gonna wish you gave, it just one more shot; because the best things in life do not come free."

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.

de Radu Gyr

O luptă pe care o pierzi, sau din care te retragi strategic, nu înseamnă că ai pierdut şi bătălia.

Adevărata înfrângere este atunci când - cum prea bine spune Radu Gyr - renunţi la visul care îţi insuflă motivaţia de a nu te da bătut.

Nu a fi învingător înseamnă a fi fericit. Am mai spus acest lucru, dar îl repet: Michelangelo a sculptat tristeţea pe chipul Învingătorului...

Am încredere că, bucuria de a trăi rezidă în însăşi competiţia la care participi luptând pentru visul tău...şi câte satisfacţii poţi avea!



Gheorghe Gheorghiu  - Eu sunt nebunul care te iubeste