Moare, doar ceea ce trebuia omorat

Whatever doesn't kill you

 I'm well aware I'm a danger to myself,

 Are you aware I'm a danger to others?

 There's a crack in my soul, 

 You thought it was a smile. 

 Whatever doesn't kill you, 

 Is gonna leave a scar 

 Whatever doesn't kill you, 

 Is gonna leave a scar.

Cand devenim cu adevarat demni

DIGNITY

Se poate ajunge la adevarata demnitate, dar ea nu face casa buna cu frica. Cei mai multi oameni, printre care inca ma aflu si eu, sunt plini de tot felul de frici, printre care si parerea celorlalti - sau mai exact a celor care ne cunosc - despre noi.

Demnitatea pe care cei mai multi oameni o afiseaza este una ciuntita de frica, deci incompleta, pentru ca nu putem afirma ca nu avem nici o farama de demnitate. Fiecare o are, dar este incompleta.

Demnitatea face casa buna, in schimb, cu responsabilitatea. Ca sa fii demn cu adevarat, trebuie sa nu iti fie rusine de nici unul dintre gandurile tale, de nici un cuvant pe care l-ai spus vreodata, si de nici una dintre faptele tale.

Bineinteles ca noi nu avem numai ganduri bune, numai cuvinte frumoase si numai fapte fara pata, dar tocmai aici este paradoxul, ca trebuie sa nu ne fie rusine de nici unele, mai putin bune, ori rele, ca sa fim demni cu adevarat. Asta face omul sa fie unul, si nu mai multi, sa aiba o singura fata, si nu nenumarate masti.

Este exact ceea ce a vrut sa sugereze Brancusi prin lucrarea "Poarta sarutului". Dupa ce te asezi la masa tacerii, rupt in doua de constatarea dureroasa ca esti rau, in acelasi timp in care esti si bun, ca esti bun, in timp ce rautatea se afla langa bunatatea ta, iti asumi responsabilitatea bunatatii si rautatii pe care le detinem fiecare dintre noi, si are loc sarutul celor doua parti, care ne reda demnitatea de Om. Doar astfel se naste Omul.

Fat man lookin' in a blade of steel

Thin man lookin' at his last meal

Hollow man lookin' in a cottonfield

For dignity

Wise man lookin' in a blade of grass

Young man lookin' in the shadows that pass

Poor man lookin' through painted glass

For dignity

Somebody got murdered on New Year's Eve

Somebody said dignity was the first to leave

I went into the city, went into the town

Went into the land of the midnight sun

Searchin' high, searchin' low

Searchin' everywhere I know

Askin' the cops wherever I go

Have you seen dignity?

Blind man breakin' out of a trance

Puts both his hands in the pockets of chance

Hopin' to find one circumstance

Of dignity

I went to the wedding of Mary-lou

She said 'I don't want nobody see me talkin' to you"

Said she could get killed if she told me what she knew

About dignity

I went down where the vultures feed

I would've got deeper, but there wasn't any need

Heard the tongues of angels and the tongues of men

Wasn't any difference to me

Chilly wind sharp as a razor blade

House on fire, debts unpaid

Gonna stand at the window, gonna ask the maid

Have you seen dignity?

Drinkin' man listens to the voice he hears

In a crowded room full of covered up mirrors

Lookin' into the lost forgotten years

For dignity

Met Prince Phillip at the home of the blues

Said he'd give me information if his name wasn't used

He wanted money up front, said he was abused

By dignity

Footprints runnin' cross the silver sand

Steps goin' down into tattoo land

I met the sons of darkness and the sons of light

In the bordertowns of despair

Got no place to fade, got no coat

I'm on the rollin' river in a jerkin' boat

Tryin' to read a note somebody wrote

About dignity

Sick man lookin' for the doctor's cure

Lookin' at his hands for the lines that were

And into every masterpiece of literature

for dignity

Englishman stranded in the blackheart wind

Combin' his hair back, his future looks thin

Bites the bullet and he looks within

For dignity

Someone showed me a picture and I just laughed

Dignity never been photographed

I went into the red, went into the black

Into the valley of dry bone dreams

So many roads, so much at stake

So many dead ends, I'm at the edge of the lake

Sometimes I wonder what it's gonna take

To find dignity

Amintiri din inceputul calatoriei in Infern – precum fost-a si Dante

 Cantul I, in traducerea lui George Pruteanu, Dumnezeu sa-l odihneasca!

La mijlocul de drum al vieţii noastre  
     m-am fost găsit într-o pădure-adîncă:  pierdusem drumul drept prin văi sihastre. 

  1-4     Mi-e greu să povestesc de ea! Azi, încă, 
gîndind la codru-acel, sălbatec foarte,
simt groaza iar din suflet cum mănîncă.

 1-7     Amar a fost, îngemănat cu moarte...
Dar pîn’să spun de-a binelui aflare,
de alte lucruri voi vorbi în carte.

 1-10    Nimic nu pot rosti despre intrare,
căci totul era somn în jur şi-n mine
cînd părăsisem limpedea cărare.

 1-13    La poalele, ajuns, unei coline,
unde lua sfîrşit hidoasa vale
ce multă spaimă-mi strecurase-n vine,

1-16    privii în sus spre crestele ei goale
scăldate-n binefăcătoarea rază
a astrului ce-ndreaptă orice cale.

1-19    Şi-atunci simţii cum parcă-înseninează
al sufletului cer de teama prinsă
în noaptea mistuită-n fiori de groază.

 1-22    Precum un om ce, cu suflarea stinsă
de-a fi răzbit năvalnică bulboacă
se-ntoarce spre vîltoarea greu învinsă,

 1-25    fiinţa mea, fugind încă buimacă,
s-a înturnat spre vama cea stîncoasă
ce n-a lăsat pe nimeni viu să treacă.

1-28    Apoi, după ce-am stat puţin, doar ca să
mai prind puteri, pornii pe coasta cheală
avînd mereu ca sprijin talpa joasă.

1-31    Şi-atunci văzui, pe povîrniş, la poală,
o sprintenă panteră,-împestriţată 
pe toată blana, cum, fără sfială,

1-34    în faţă-mi răsărea, înverşunată – 
şi-atît zăgaz mi-a stat acea jivină
încît să mă întorc vrui nu o dată!

1-37    Era spre-întîia zorilor lumină
şi soarele suia cu-aceleaşi stele
ce-l însoţeau cînd Dragostea Divină

1-40    dădu întîiul suflu-în toate cele.
Părea că să n-am frică mă învaţă,
de fiara cu zălud bălţata piele,

1-43    blîndu-anotimp şi dulcea dimineaţă,
dar nu-într-atît cît teama să-mi descînte
de-un leu, ce-mi apăru deodată-în faţă, 

1-46    vrînd parcă-asupra mea să se avînte –
cu bot lihnit şi nările la pîndă
văzduhu-întreg căta să-l înspăimînte.

1-49    Dar iată şi-o lupoaică ce, flămîndă, 
     de pofte rele, jalnică-arătare,
atîtor oameni le e grea osîndă;

1-52    de-aşa potrivnicie-a fost în stare
cu chipul ei ce mă umplea de groază
încît pierdui nădejdea de-înălţare.

1-55    Şi, ca şi-acel ce hulpav cumulează,
dar ceasul rău i-aduce vremi sărace
şi plînge gîndu-în el şi-l întristează,

1-58    aşa, pe mine, bestia fără pace
simţeam încet-încet cum mă strămută
spre locul unde orice rază tace. 

1-61    Şi cum mă năruiam în valea slută,
o umbră mi se-înfiripă în faţă, 
      ce-în lunga sa tăcere părea mută. 

1-64    Cum prin pustie-o văd venind, ca-în ceaţă,"Aibi milă!"-am spus, şi-adăugai pe dată:
"Nălucă doar de eşti sau om în viaţă!” 

1-67    "-Nu-s om", a spus, "dar om am fost odată,
     lombarzi mi-au fost părinţii şi străbunii
şi Mantua mi-e patria-adevărată.

1-70    Sub Julio am văzut lumina lumii, 
    la Roma am trăit, sub August" - zise -
"în evul calp al zeilor minciunii. 

1-73    Poet am fost. Cîntai pe-al lui Anchise
fecior, plecat din Troia-în pribegie
cînd mîndrul Ilion se prăbuşise.

1-76    Ci drumul tău cum de intră-n stihie?
De ce nu urci pe creasta-încîntătoare
ce prícină-i şi ţel de bucurie?"

1-79    -"Virgiliu eşti, izvor între izvoare,
şi fluviu de rostire cristalină!"
răspunsu-i-am, nu fără-îmbujorare.

1-82    "Tu, slavă altor glorii şi lumină,
mi-ajute lunga mea ucenicie
şi dragostea-întru cartea ta divină!

1-85    Mi-eşti autor şi far în măiestrie
şi numai tu ai plămădit în mine
frumosul stil ce mi-a adus mîndrie.

1-88    Vezi fiara care drumul mi-l aţine:
salvează-mă!, tu, minte veşnic trează,
căci mi-a-îngheţat şi sîngele în vine."

 1-91    "-Alt drum îţi este dat şi altă oază",
- rosti, văzînd că plînsul mă învinge -
"de vrei să scapi acestui loc de groază;

1-94    lighioana ce în suflet ţi se-înfinge 
     om în putere-în calea ei nu lasă,
ci viaţa ţi-o sleieşte şi ţi-o stinge,

1-97    şi e din fire-atît de ticăloasă
că pofta-în veci nu şi-o mai potoleşte
şi după prînz ar sta din nou la masă. 

1-100   Cu fel de fel de monştri se prăseşte
şi s-o prăsi pînă ce-o fi să-apară
Copoiul, s-o strivească bărbăteşte. 

1-103   Nu-l vor nutri moşii sau vreo comoară,
ci-înţelepciunea, dragostea şi mila -
şi fi-va între Feltre a sa ţară. 

1-106   Şi ástfel mîntui-ne-va umila
Italie, pentru care se pierdură
Eurial şi Niso, Turno şi Camilla. 

1-109   Tot el o va goni cu mînă dură
din orice loc, zvîrlind-o în Infern,
unde din pizmă s-a născut şi ură.

1-112   Deci spre-al tău bine gîndurile-îmi cern:
îţi voi fi ghid, urmează-mă-în cărare.
te voi purta printr-un tărîm etern

1-115   unde jeliri se-aud de disperare
şi duhuri de-o vecie chinuite
cerşesc a doua moarte fiecare.

1-118   Apoi vedea-vei altele, spăsite
în flăcări hărăzite să le spele
spre-a le-înălţa-între neamuri fericite.

1-121   Iar de vei vrea şi tu să urci la ele,
unei fiinţe mai presus de mine 
te voi lăsa, urmînd plecării mele;

1-124   căci Principele bolţilor senine,
de nesupus ce-am fost la dreapta-i lege,
afara-împărăţiei lui mă ţine. 

1-127   E pretutindeni domn şi-aici e rege.
Tărîm şi scaun aici i-s laolaltă:
o, fericiţi puţinii ce-i alege!"

1-130   Am implorat: "-Poete, pe înaltă
şi sfîntă vrerea ce ţi-a fost străină,
mă scapă de-o năpastă şi cealaltă,

1-133   mă du să văd şi poarta cea divină
a lui San Pietro, şi-urgisita turmă 
a celor ce tristeţea nu-şi alină."

1-136   Atunci el a purces, iar eu în urmă. 

http://www.pruteanu.ro/3Dante-deschidere-TOT.htm

Platon şi Aristotel, sau "doua culori ce nu s-au vazut niciodata"!

Platon şi Aristotel! Ei nu sunt doar cele doua sisteme, ci şi tipurile a două naturi umane diferite ce se opun, mai mult sau mai puţin vrăjmaş, sub toate hainele, din timpuri imemoriale.

  Se vorbeşte mereu de Platon şi de Aristotel, chiar dacă sub alte nume.

  Naturile exaltate, mistice, platonice dezvăluie din abisurile sufletelor lor ideile creştine şi simbolurile corespunzătoare. 


Naturile practice, ordonatoare, aristotelice construiesc din aceste idei şi simboluri un sistem solid, o dogmatică şi un cult.


Sunt "doua culori ce nu s-au vazut niciodata", continuând să se războiască însă neîntrerupt.

Be the Best of Whatever You Are

If you can't be a pine on the top of the hill.
Be a scrub in the valley-but be
The best little scrub by the side of the rill;
Be a bush, if you can't be a tree.

If you can't be a bush, be a bit of the grass.
And some highway happier make;
If you can't be a muskie, then just be a bass-
But the liveliest bass in the lake!

We can't all be captains, we've got to be crew.
There's something for all of us here.
There's big work to do and there's lesser to do
And the task we must do is the near.

If you can't be a highway, then just be a trail,
If you can't be the sun, be a star;
It isn't by the size that you win or you fail-
Be the best of whatever you are!

Douglas Malloch

 "Everybody is important. Each has his own role to play on earth and whatever it is, one has to shine and become the best of whatever endeavor he takes."

DE REALITATE NU SCAPA NIMENI!

"[...]de realitate nu putem scapa. Undeva ea se inscrie. Nu exista procedeu - arta, minciuna, fatarnicie, iluzie - care s-o poata impiedica pana la urma, sa se manifeste pe unul din planurile vietii. Dorian Gray si portretul nu pot fi simultan frumosi: ori in fiinta vie, ori in imagine, realitatea este inregistrata. Arta poate transfigura, dar nu poate escamota realitatea. " 
Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii

 Aviz amatorilor de imagini de oameni frumosi si perfecti in fata lumii! Realitatea a ceea ce sunt cu adevarat este inscrisa oricum in propria lor fiinta, si anume, ca sunt departe de a fi fiinte perfecte. Cert este ca imaginea unui om nu coincide niciodata cu omul, fie ca este vorba de o imagine de om frumos, sau o imagine de om urât. De aceea este corect sa ai o imagine cu bune si cu rele, asa cum suntem in realitate: uneori buni, alteori rai, dar niciodata numai buni, si niciodata numai rai.

Cine suntem

Omul este jumătate porc, jumătate sfânt. Paradoxul este că, cu cât îşi doreşte să devină mai sfânt, cu atât devine mai porc.

Blaise Pascal

Toti oamenii suntem la fel...

"she will chase you around for awhile

but there's going to be a day when

she's gonna stop running in circles around you

She's gonna get over you

and at that very moment

you're going to wish you had let her catch you"

Din categoria "Sa nu uiti, Darie..."

Un om nu poate evolua cu adevãrat decât dacã nu evitã întâlnirea cu ceea ce îi este contrar.

K.G.Durckheim - La Voie intérieure