Daniel Iancu si ale sale Mii de smaralde

Vad o poezie,

O bucata dintr-o Opera de Arta

In desfasurare,

Proiectand un mod de a vedea,

Lucrurile,

De a vedea legaturile dintre suflet si minte,

Un mod de a stimula imaginatia in interior,

De a dezgropa veneratia luminii.

Cu un sentiment de uimire,

Vad o poezie libera de obstacole,

Putere ce atinge sufletul

Miscandu-l spre lumina,

Spre potentialul necunoscut mintii omului,

Ci numai inimii lui.

Si cat de trist,

Ca numai eu, si inca vreo cativa,

Vedem. Simtim.

Lumina ei.

FURNICUTE SUB PIELE, À LA DANIEL IANCU :))

http://blogdanieliancu.blogspot.com/2012/02/furnici-sub-piele.html

Furnicuţe, furnicuţe, te mănâncă pe sub piele :)))
Până vei iubi amice, mai ai de trecut de ele:
de Termite - atunci când Eros va începe să te roadă
Să-ţi mănânce-ntreg orgoliul, toata masca ta neroadă.

Te crezi Cineva se pare, şi lumina ţi s-a-ascuns,
Frumuseţea a pălit - de benzină ţi s-a uns,
Faci rime de dragobete în genul numit zbanghiu,
Dar smaraldele să-ţi iasă, au nevoie de-un burghiu.

Mai ai până să iubeşti, mândria să-ţi perpeleşti,
şi cenuşa să îţi cadă, ca o Ploaie în Ploieşti,
În Ploieştiul vieţii tale, când odată ţi s-a dat –
Tot la fel, cu furnicuţe, pielea tare te-a mâncat!

Şi văd bine - să poţi scoate rime dragi de dragobete–
Pe unii să-i dai pe spate, zâmbete să smulgi la fete –
Îţi pui mintea la lucrare, chiar îţi faci un carotaj,
Dar iubirea ca să-ţi iasă ai nevoie de foraj!

Nu foraj cu sapă slabă, şi de mică adâncime,
Ci sapă diamantată, care sapă cu cruzime!
Nu vreun ST(I)X de 09, care sapă doar la moale,
Ci de nouăzecişinouă, care sapă-n piatră tare!

Soldatul cum văd acuma s-a oprit tocit, la Iaşi…
Poţi merge la Honolulu, dracii nu-i ies decât arşi!
Sau poţi crede că-i vreun înger ce pe tine se scoboară,
Sapă mai adânc… cu sete… dracii, toate îi au doară…

Cum să-i iasă dac-o placi, să te supere drăguţa,
Cum să-ţi zică: „Lăutar eşti!” ca să piardă partiduţa?
N-ai să vezi decât un înger, frumos tot la-nfăţişare
Dar de sapi la adâncime, dracii Ies(i)! O splendoare!

Abia după aia amice, vei avea o frumuseţe
Şi te vei putea mândri, cu aşa acurateţe,
De-o minune de femeie, ce furnicile îţi bagă
Pe sub piele, şi te mâncă…e doar una analoagă…

P.S. Pentru replica “Lăutar eşti!” a se studia cele trei texte scrise de Constantin Noica, si culese intr-un singur volum, “Despre Lăutărism “, sau ce trebuie sa faca Romania pentru a scapa de cultura diletanţilor. Toate cele trei texte propun un remediu impotriva lăutărismului – termen prin care Noica numea – in cazul intelectualilor romani care vor si chiar ies la rampa, dar lipsindu-le o pregatire umanista temeinica. 

Din categoria "Sa nu uiti, Darie..."

Un om nu poate evolua cu adevãrat decât dacã nu evitã întâlnirea cu ceea ce îi este contrar.

K.G.Durckheim - La Voie intérieure

Mesaj catre "Omul Bun in suferinta"

Primesc si eu acum, indirect, raspuns la scrisoarea prin care te intrebam cu ingrijorare sincera, daca esti sanatos, auzind stirea ca avionul de Brazilia, se prabusise.  Dar nici la acea vreme, dupa doi ani si ceva de intrebari, nu ai avut curajul fizic de a-mi raspunde.  Si nici acum, din pacate, nu ai acest curaj, pe care il au marile spirite ale istoriei. Nici acum. Ma ignori in continuare, asa cum poate fi ignorat la nesfarsit,  un om care nu exista decat in inchipuirea noastra. Si totusi eu nu sunt o plasmuire, asa cum nici tu nu esti una. Plasmuire ar putea fi atasamentul meu fata de tine, dar nici el nu este, fiindca iti scriu de trei ani si ceva. Ganduri mai nebunesti uneori, alteori mai putin, asa cum suntem cu totii, cei care traim intr-o societate ce ne-a educat conform principiului concurentei, singurul si cel mai daunator fiintei noastre.

Nici acum nu poti analiza cu obiectivitate ceea ce iti spun, fiindca simti probabil o sila de nedescris, privind la mine prin valul negru creat de mintea ta, in ceea ce ma priveste. Probabil ca tot ceea ce ti-am spus de trei ani si ceva incoace, le-ai incadrat la “elucubratiile unei nebune care (cica) m-ar admira. “

Experienta fizicienilor  Michelson si Morley a dovedit in chip hotarat ca dinlauntrul unui sistem inchis nu se pot face observatii asupra miscarilor absolute ale aceluiasi sistem deoarece observatorul, aflandu-se si el in interiorul sistemului, e prins, deci antrenat, in miscarea absoluta a acestuia. Asadar, nu poate „iesi” dintr-insul ca sa-l observe „din afara” si sa emita constatari obiective cu valoare nerelativa.  Asa scria Nicolae Steinhardt in „Jurnalul fericirii” in rapunsul (o destul de lunga explicatie)la intrebarea „ce ramane pana la urma pentru asigurarea libertatii? Care e chezasul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor.“ afirmand totdata ca aceasta este taina finala a dreptului constitutional spre care l-au dus doi profesori ai sai din facultate, si care i-a confirmat-o mai tarziu credinta crestina.

Nu stiu daca ai auzit de Steinhardt, nu stiu daca ai auzit de suferintele sale in cei treisprezece ani de inchisoare politica, dar pot sa iti spun ca singura fericire de care el a avut parte a fost dup ace a inteles, iar intelegerea numai in suferinta o aflam.  Si asa cum Steinhardt a trecut pe langa moarte si a afirmat - in legatura cu un prieten cu care era certat inainte sa fie arestati amandoi - “A! orice ar fi,  un lucru e sigur: ca de suparari si certuri m-am lecuit pe veci” , asa si tu, inca nu te-a atins pe crestet moartea, ca sa poti intelege totul.

Zborul din iunie a fost doar anticiparea altor experiente pe care urmeaza sa le traiesti, fiindca tu insuti, prin comportamentul tau de om fricos, si fara coloana vertebrala le chemi. Eu sunt totusi un om asa cum esti si tu, si asa cum sunt toti aceia care nu-ti plac si pe care-i ignori. Am incredere in Dumnezeu ca nu vei muri pana nu il vei intelege pe fiecare om de pe pamantul asta, fiecare suferinta a celui mai mic om pe care El l-a creat.

Iti doresc, ca in fiecare an de trei ani incoace, un an nou plin de realizari marete, asa cum te vad eu,  in sufletul meu oglindit. Si inca ceva, iti doresc sa ti se implineasca acele lucruri pe care ti le doresti din toata inima, numai si numai acele lucruri pe care le vrei din toata inima ta; sa scapi de mine nu se pune la socoteala, fiindca dorinta asta o gandesti cu ratiunea ta, si nu din toata inima. A-ti dori ceva din toata inima presupune actiune, si nu o actiune gandita de creier, ci una iesita din inima. Imi place o poezie de-a lui Blaga, pe care chiar mi-am pus-o pe blog ca si motto : "Iubești - când simțiri se deșteaptă, că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-așteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubești - când întreaga făptură cu schimbul, odihnă, furtună, îți este-n aceeași măsură, și lavă pătrunsă de lună."

Iti doresc din toata inima mea sa ajungi sa iubesti! Abia atunci vei fi liber cu adevarat si vei trai curajul in splendoarea lui, iar moartea nu te va mai speria in veci. Nu e nimic mai mult de-atat.

http://blogdanieliancu.blogspot.com/2011/12/omul-bun-in-suferinta.html

Daniel Iancu - Teorema I

Teoria mea are zece subpuncte, si anume:

1) Daniel Iancu este talentat.


2) Daniel Iancu este folkist.


3) Daniel Iancu este sincer.


4) Daniel Iancu este sensibil.


5) Daniel Iancu iubeste oamenii.


6) Daniel Iancu este plin de compasiune pentru ceilalti mai putin avantajati de viata.


7) Daniel Iancu are mintea deschisa.


8) Daniel Iancu este un gentleman.


9) Daniel Iancu este un om complex.


10) Daniel Iancu este un om rafinat.

Ca o concluzie a teoriei mele, Daniel Iancu este un om de nota 10, de Mii de smaralde!

Buuun. Bineinteles ca teoria mea, pentru a fi probata, trebuie sa fie falsificabila, a nu se intelege falsa, ci exact cum am aflat de la Adrian –Profesorul de psihologie al Facultatii din Bucuresti – o afirmatie (sau o teorie) trebuie sa fie fasificabila, ceea ce inseamna sa fie, citez: „testabila, adica sa poti cauta dovezi prin care sa o infirmi. Unii inteleg in mod gresit falsificabilitatea: o confunda cu falsitatea. Pentru ca o teorie (sau o afirmatie, ca sa restrang discutia) sa aiba sens, vizand apropierea de adevar prin metode caracterizate de un nivel inalt de siguranta, este necesar sa o putem supune unui test ale carui rezultate posibile sa fie „adevarat” respectiv „fals”. Daca afirmatia nu poate fi respinsa niciodata, cu ajutorul unor dovezi contrare, daca nici macar nu permite imaginarea unor dovezi care sa nu o sprijine, ci sa o contrazica, atunci afirmatia\teoria, tehnic vorbind, nu are sens. 

Nici Adrian nu a emis singur termenul de falsificabilitate , ci “a fost introdus de Karl Popper, un baiat cu anumite merite intelectuale, presupun, din moment ce a fost numit „Sir”. Inainte de a muri, acum 7 ani, Karl obisnuia sa se intalneasca, frecvent, cu o serie de oameni tineri, intr-un loc numit London School of Economics. Era profesor, intr-adevar, si preda filosofia stiintei. Prin urmare, avem motive sa credem ca si-a petrecut multi ani meditand la natura si limitele teoriilor stiintifice. Termenul de mai sus, acela cu „f”, este un dar facut de evreul nascut la Viena, dar suficient de alert pentru a emigra, in 1937, in Noua Zeelanda, constient de pericolul reprezentat de nazism.”


Cine doreste, poate veni cu argumente care pot sa nu sustina teoria mea, dar nicidecum nu o pot contrazice, fiindca ea se bazeaza pe un experiment luuuung, de peste trei ani! Bineinteles ca, teoria este deschisa testarii (acesta fiind si motivul pentru care am enuntat-o), de catre oricine doreste sa verifice falsificabilitatea ei; cu cat veti gasi de-a lungul testarii rezultate din ambele tabere “fals” “adevarat” , cu atat mai mult sens i se va da teoriei mele. Daca afirmatiile mele “nu pot fi respinse niciodata, cu ajutorul unor dovezi contrare, daca ele nici macar nu permit imaginarea unor dovezi care sa nu o sprijine, ci numai sa o contrazica, atunci afirmatiile/teoria, tehnic vorbind, nu are sens.” 


Acum, stiu ca persoana care i-a trimis pe mail postarea ce continea propria lui afirmatie "Nu mai vreau roscate" nu ii va trimite pe mail si Teorema I, pentru ca nu o mai pune intr-o "lumina" salvatoare, nu mai are nici un interes sa o faca; nu vreau sa-i dezvalui identitatea, pentru ca se fereste foarte mult, sa stie cineva anume, ca s-a abonat la ceea ce scriu, (persoanele care se feresc au mereu ceva de ascuns) dar pot sa va spun ca isi zice mihaeladr si locuieste in orasul copilariei mele, intr-un vechi cartier al orasului, in care se asezau toti aceia care veneau de pe alte meleaguri, ca sa sprijine extractia de titei si gaze din zona. Un cartier care, mie personal nu mi-a placut niciodata prea mult...e mai frumos pe valea Prahovei decat in cartierul Lucacesti al Moinestilor, dar fiecare cu optiunile lui... ceea ce va face in continuare, si este normal, se va dezabona frumos si elegant de la blogul meu, pentru ca eu nu scriu pentru abonamente, nu vreau sa fac rating :)

Daniel Ion Iancu sau, geniul neinteles

A successful marriage requires falling in love many times, always with the same person.
                                        Mignon McLaughlin

Am primit o scrisoare de la cineva, care mi-a povestit istoria familiei Iancu Ion Daniel, de la inceputuri pana la destramarea ei. Este povestea standard, a casniciilor mediocre, care tintesc catre un standard material foarte ridicat si uita intr-un colt, peste care se astern panze groase de paianjeni, scopul propriei lor vieti, acela de a-si cultiva si creste iubirea. Se pare ca am fost destul de inspirata cand i-am trimis Andreei Iancu "un fel de cadou de nunta", o poezie, despre scara pe care va trebui s-o urce, mizand pe iubire.

Acumularile materiale si plimbarile in afara granitelor tarii nu le-au umplut de fericire inimile celor doi parteneri de viata, Cristina Ivan si Iancu Ion Daniel. Se stie ca barbatul are puterea deplina, daruita lui de Dumnezeu, de a trasa linia de urmat a unei casnicii, iar barbatul Daniel Ion Iancu a trasat-o: mai intai viata lui, si apoi tot a lui; ceilalti membri puteau sa mai astepte, sau mai degraba sa nu il mai sacaie cu pretentii, care de altfel sunt fair-play intr-o casnicie, mai exact intr-un camin (nu caminul de copii :))).

Punandu-se numai pe el pe primul plan, si neglijand restul, nefiind educati nici unul in ale "iubirii", precum si in ale comunicarii, a primit reactiile pe care le primeste orice egoist: egoiste. Scandalizat de egoismul de care a dat dovada consoarta sa, a reactionat si mai egoist: a distrus singura posibilitate (data fiind varsta) , de a ajunge sa adune ceva cu care poate pleca dincolo, atunci cand ii va veni ceasul( care sa fim realisti, poate fi in orice clipa).

Bineinteles ca, persoanele care nu sunt de acord cu acest punct de vedere, vor spune ca mai are timp, si ca intr-o zi , va primi pe cineva care il va duce direct in Paradis, vorba propriului sau cantec. Sunt de acord cu ei, au dreptul sa afirme orice, dar cei care sustin acest punct de vedere, nu stiu ca nimeni, in afara de noi insine nu ne duce in paradis, atata timp cat noi credem, asa cum crede el, ca altcineva este vinovat de ratarea propriei casnicii, mai exact, ca frumoasa roscata cu parul carliontat si ochi albastri, cu care are doua fete la fel de frumoase si inteligente ca si mama lor, aceea este vinovata, ca nu l-a inteles si iubit indeajuns incat sa-l accepte asa cum este el.

Dar el, a acceptat-o oare exact asa cum este ea? nicidecum. A rupt legatura a ceea ce se numea impropriu iubire, si a trecut mai departe, in cautarea propriei fericiri. Este indreptatit sa spere ca o va gasi intr-o buna zi -fericirea - dar adevarul este ca nu o va gasi niciodata in afara propriei lui persoane, asa gol, gaunos, cum se afla in acest moment al vietii sale.

Poezia pe care i-am scris-o fiicei i se potriveste si tatalui ei, caci acum se afla ca la douazeci de ani, la inceput de viata, dar bine ar fi daca nu ar uita, ca nu si la inceput de drum. Drumul vietii lui s-a cam epuizat, si mai are putin timp sa gaseasca ceea ce se numeste izvorul fericirii, si daca il va cauta in afara lui insusi, va ramane la fel de gol, si de sarac, cum a fost toata viata lui.

Nu stiu ce l-a invatat mama lui, (cineva imi spunea ca l-a sfatuit sa ia tot ce poate de la viata, sa stoarca fiecare clipa si ocazie de a "trai") caci desi mamele ne invata ceea ce cred ele ca este mai bine pentru noi, e posibil sa nu aiba capacitatea necesara, si experienta potrivita unei invataturi folositoare sufletului copilului lor.

Cert este ca Daniel Ion Iancu este mai ipocrit si mai egoist ca niciodata inainte in viata lui. Raceala inimii cu care se confrunta, i-a afectat pana si puterea de a mai crea pe masura geniului sau. Geniul nu poate ramane la fel, daca inima i se raceste, si creierul i se impietreste. Geniul ramane geniu pe un fond sufletesc plin de pace, armonie si iubire. Si cand spun iubire nu ma refer in nici un caz la cea mai de jos, sexuala. Iar cand spun pace, nu ma refer in nici un caz ca evita sa se certe cu careva, ignorand subiectele si oamenii care ii displac; iar cand spun armonie, nu inseamna ca isi selecteaza prietenii, astfel incat sa nu il contrazica niciodata. Inseamna cu mult mai mult decat poate el intelege. Dumnezeu a creat cateva legi, drepte, corecte si binefacatoare pentru noi: ceea ce pleaca, se si intoarce; ceea ce are inceput, are si sfarsit; ceea ce se naste, si moare; iar ceea ce se naste din pisica, soareci mananca. Pentru binele sufletului sau, sper ca intr-o zi, fie chiar si inainte de a muri, le va putea intelege si el, chiar daca dumnealui, crede ca, el este doar un geniu neinteles. :))
sa-i punem si ceva muzica buna, de la artisti veritabili, care au aflat inaintea lui cum sta treaba cu... iubirea.

LOVE IS A THOUSAND TIMES - ROGER HODGSON

LOVE CONQUERS ALL - DEEP PURPLE

 
LOVE IS HERE TO STAY - STAN GETZ

"Adevarata admiratie nu exclude spiritul critic. Din contra."

 I do see value in music criticism. Most of the criticism I have received over the years has been very good.
 Van Morrison 

De cate ori sunt in impas, Octavian Paler ma scoate la lumina. Am cativa mari oameni de cultura, care intotdeauna imi sunt aproape, sunt in sufletul meu si imi transmit din intelepciunea lor, intelepciune cu care fiecare om se poate confunda doar dupa ce a experimentat-o, dupa ce a devenit propriul sau adevar.

Si de aceasta data am zambit trist, citind la Octavian Paler afirmatia: "Adevarata admiratie nu exclude spiritul critic. Din contra." Iar eu l-am admirat mereu pe inginerul artist Iancu Ion si Daniel, dar asta nu m-a impiedicat nicidecum sa ii critic creatia, la fel cum, sa i-o si laud, atunci cand a meritat toata consideratia. Dar nu poti convinge un om deja convins, mort in prejudecatile sale.

Scrisesem candva ca alergatura la care se supune singur il epuizeaza, desi ii place la nebunie, si i se pare ca-l mentine tanar, zburand intre Brazilia si Romania, alergand la concertele pe care vrea sa le sustina in toata tara, intre Constanta si oriunde, de la Iasi pana la Timisoara, si de la Bucuresti pana la Cluj, ca viseaza sa treaca oceanul si sa concerteze la NY; cand ii mai ramane timp sa creeze? caci ca sa creezi iti trebuie oarece imobilitate, caci numai in imobilitate poti tacea cu adevarat, si numai din tacere iese arta. Ar putea spune, cum a si spus de altfel ca, creeaza pe platforma de foraj, in Brazilia, dar nu mi se pare cel mai potrivit loc de a crea arta, ca dovada ca nu a mai creat nimic demn de luat in seama din punct de vedere estetic, pe acel al treilea album.


Si in Romania, unde ii este tacerea? in criticile televiziunilor puse pe cresterea ratingului, si ascultand cu dezgust (caci altfel de unde stie?poate de la prietenii de conversatie...) "ştirile de la ora 5, în care Vasile i-a băgat soacrei un cuţit în gât, Veronica a avortat şi a aruncat pruncul la ghena de gunoi, Pardalian a speriat jumătate din Paris, senatorii fură fără să fie vinovaţi, maneliştii merg în excursie la tribunal să-şi facă poze cu magistraţii..." ??? cu siguranta ii mai ramane ceva timp, dar nu suficient pentru a crea arta, ci numai ce se vede, si doar ce se aude, din creatia lui; insuficienta pentru ca sa aiba succes rasunator, care sa-l poata ajuta sa traverseze oceanul si sa-si vada visul cu ochii. Cert este ca acela care il "consiliaza", impresarul sau artistic, isi face meseria in cel mai prost mod cu putinta, caci nu adapteaza strategia la artist, ci il pune pe artist sa se conformeze unei strategii standard, buna de altfel pentru un artist tanar, care abia si-a inceput drumul spre arta.

Poate ca va traversa totusi oceanul, daca se va "lipi" de o personalitate cum este cea a Ninei Cassian, pe care ca om o dispretuieste, pre-judecand-o, dar o apreciaza ca pe o mare poeta...dar pe propriile lui picioare, pe propria lui arta, nu va traversa oceanul in vecii vecilor, caci opera sa proprie, este infantila, tanara si la fel ca si tineretea uneori, mediocra.

Nu ar fi nimic de comentat, daca domnia sa ar fi la frumoasa varsta a tineretii, caci ea are farmecul ei, pe care il pierdem mai tarziu, la maturitate; din acest motiv mi-a si placut si am laudat talentul si piesa cantata de fiica sa Misha,  Fraiere, afirmand ca este o aschiuta ce promite, si care ne promite muzica buna. Dar el este deja trecut de jumatatea vietii sale; sau poate ca el va trai o suta de ani, si va avea timpul unui tanar om de arta, sa le faca pe toate!? desi ma indoiesc ca ar putea fi atat de longeviv, ii doresc totusi, sa traiasca o suta de ani, ca sa isi vada visul cu ochii, si sa devina un om de arta ...unul adevarat.

"Numai prostii aleargã tot timpul; ei nu stiu cã 
sunt lucruri care nu pot fi observate decât 
stând nemiscat, cã „Odiseea însãsi 
s-a nãscut într-o orã de imobilitate“; 
ei nu cunosc al patrulea punct cardinal 
de care  vorbeste Octavian Paler 
si din scrutarea cãruia se naste Arta. 
Ei nu vor trãi niciodatã acea clipã purificatoare 
când afarã plouã ca în copilãrie…"
 
lector Constantin Coroiu - in articolul 
 "Umbra Cuvintelor - Octavian Paler la 80 de ani"

DANIEL IANCU - M-A IUBIT O DOAMNA BRUNA

DANIEL IANCU - M-A IUBIT O DOAMNA BRUNA

Esti previzibil Ioane, iar cântul ti-e prozaic

si precum mintea - obsolit,

Zici, cum ca te-a iubit o doamna bruna....

Eu cred ca ea pe Shakespeare l-a iubit,

si nu un pumn banal de huma

Ce cânt-acum ironic : “M-a iubit!”

Cu iubirea-i inocenta te-a umbrit?

Asta s-a-ntâmplat sa poti pricepe,

Ca nici timp, nici spatiu nu e

si nici lege nu-i, cu viata, de-mpartit.

Cu mintea-ti nu poti percepe,

În inima cuie tu ai

N-a stiut doamna cea bruna,  

c-o sa-ti dea prilej de facut hai.

“If music be the food of love, play on”

Ne-a lasat Shakespeare scris,

În timp ce îl iubea doamna sa bruna,

Dar tu, cum ai uitat sa fii poet,

Ai sters din versurile-ti - ce din coada suna

Cam toate literele, ce le-aveai cândva în alfabet.


Si, ai avut dreptate cand te-ai destainuit lui floriploiesteanu,
ca ai si tu un singur defect: poti innebuni un om tacand...dar stau si ma intreb, oare cine e mai nebun, cel ce tace, ori cel ce iubeste devenind nebun? e un mister, ce nimeni nu-l dezleaga decat iubind, innebunind de durere, de durerea mortii eului, iluziei fiintei noastre...
ca sa vieze ceva, altceva mai intai moare, 
e legea firii de sub soare...

Daniel Iancu - album Mii de smaralde

il puteti descarca daca doriti,

 sa nu platiti asa ceva; 

vi-l daruiesc pe gratis.

Cand cineva nu poate sa cante despre iubirea sa, 

scrie si canta ce crede el, despre iubirea altora...

iar golul sau se-ntinde, si-l va cuprinde ca si pecinginea.

L.M.A. Ionule, L.M.A!

La multi ani Ionule, multi sa fie, si buni. 


Iti doresc sa te eliberezi de frica, pentru ca fara frica vei putea sa traiesti, frica nu te lasa nici sa respiri in voie, iar daca nu respiri nu traiesti, frica iti taie rasuflarea. 


Iti mai doresc sa te eliberezi de amintirile care te dor, nu cele care au legatura cu mine, ci acelea care nu te lasa, de exemplu sa te duci la Sinaia fara sa te doara sufletul. De fapt, nu sufletul te doare ci mintea, care se gandeste la ce-a fost frumos si nu mai e. 


Iti doresc sa nu te mai invinovatesti de nimic din ceea ce ai facut in viata ta si ai crezut mai apoi ca nu a fost cea mai buna alegere. 


Si iti doresc sa iubesti oamenii. Pe toti, nu numai pe cei a caror imagine pe care ti-ai creat-o despre ei corespunde prejudecatilor tale, de oameni deosebiti. Daruieste lumina tuturor, vei primi inmiit in schimb. Oamenii sunt la fel de iubiti de D-zeu, si cei rai, si cei buni. 


Norocul nostru este ca Dumnezeu stie cum suntem in realitate, si ne iubeste asa cum suntem, el nu si-a facut o imagine despre ce ar vrea El sa fim, ci ne iubeste in continuare, dandu-ne suflarea de viata neconditionat, ca facem bune, sau rele, nu ne arunca la gunoi atunci cand ne intoarcem la El si ii cerem iertare, ne primeste cu bucurie, ca pe cea mai importanta persoana pentru El. 


Si iti doresc sa continui sa iti doresti tot felul de lucruri, crezand ca ele iti vor aduce multe satisfactii si implinire.Iti vor aduce. Doreste-ti cu putere si din toata inima, caci numai dorindu-ti, poti ajunge sa constientizezi capcana in care te lasi atras la nesfarsit: placerea realizarii dorintelor si apoi durerea ca ele nu sunt generatoare permanente de placere si satisfactii. 


Va trebui sa iti doresti in continuare altceva, mereu si mereu, ca sa poti simti placere ca traiesti. 


Si iti doresc sa iti implinesti visul de a canta pentru diaspora. Cat mai curand posibil. Si calatoreste! fa-o neincetat, caci doar asa vei obosi intr-o zi si vei realiza ca ai alergat dupa cai verzi pe pereti.


Iti doresc de fapt, tot ce iti doresti tu ca sa ti se implineasca. Este singura cale sa renunti la a-ti mai dori si a mai goni dupa himere.


Sa traiesti Ionule, si sa ai sanatate atatia ani cate dorinte ai de dus la bun sfarsit. Adica nenumarati. Eu voi fi cu  tine mereu, pentru ca faci parte din mine. Si nu am ce face. Asa ca, nu mai fac nimic.