Daniel Iancu si ale sale Mii de smaralde

Vad o poezie,

O bucata dintr-o Opera de Arta

In desfasurare,

Proiectand un mod de a vedea,

Lucrurile,

De a vedea legaturile dintre suflet si minte,

Un mod de a stimula imaginatia in interior,

De a dezgropa veneratia luminii.

Cu un sentiment de uimire,

Vad o poezie libera de obstacole,

Putere ce atinge sufletul

Miscandu-l spre lumina,

Spre potentialul necunoscut mintii omului,

Ci numai inimii lui.

Si cat de trist,

Ca numai eu, si inca vreo cativa,

Vedem. Simtim.

Lumina ei.