Ben Harper - Diamonds On The Inside

I knew a girl
Her name was truth
She was a horrible liar
She couldn't spend one day alone
But she couldn't be satisfied
When you have everything
You have everything to lose
She made herself a bed of nails
And she's planning on putting it to use
But she had diamonds on the inside
She had diamonds on the inside
She had diamonds on the inside
Diamonds

A candle throws its light into the darkness
In a nasty world so shines a good deed
Make sure the fortune that you seek
Is the fortune that you need
Tell me why the first to ask
Is the last to give every time
What you say and do not mean
Follows you close behind

She had diamonds on the inside
She had diamonds on the inside
She wore diamonds on the inside
Diamonds
Diamonds

Like the soldier long standing under fire
Any change comes as a relief
Let the giver's name remain unspoken
She is just a generous thief

Cartas de amor - Fernando Pessoa

Cartas de amor - Fernando Pessoa 

Todas as cartas de amor
são ridículas.

Não seriam cartas de amor
se não fossem  ridículas.

Também escrevi, no meu tempo,
cartas de  amor como as outras,
ridículas.

As cartas de amor, se há amor,
têm de ser ridículas .

Quem me dera o tempo,
em que eu escrevia
sem dar por isso, cartas de amor ,
ridículas.

Afinal, só as criaturas
que nunca escreveram Cartas de amor
        É que são ridículas...

O Amor Quando Se Revela

O amor, quando se revela,
não se sabe revelar.
Sabe bem olhar p'ra ela,
mas não lhe sabe falar.

Quem quer dizer o que sente
não sabe o que há de dizer.
Fala: parece que mente.
Cala: parece esquecer.

Ah, mas se ela adivinhasse,
se pudesse ouvir o olhar,
e se um olhar lhe bastasse
pra saber que a estão a amar!

Mas quem sente muito, cala;
quem quer dizer quanto sente
fica sem alma nem fala,
fica só, inteiramente!

Mas se isto puder contar-lhe
o que não lhe ouso contar,
já não terei que falar-lhe
porque lhe estou a falar...

 

Fernando Pessoa

Canta Onde Nada Existe


                                   Canta onde nada existe
                                   O rouxinol para seu bem  (?),
                                   Ouço-o, cismo, fico triste
                                   E a minha tristeza também   (?)

                                   Janela aberta, para onde
                                   Campos de não haver são
                                   O onde a dríade se esconde
                                   Sem ser imaginação.

                                   Quem me dera que a poesia
                                   Fosse mais do que a escrever !
                                   Canta agora a cotovia
                                   Sem se lembrar de viver...

O mai spun si altii

 Ceea ce eu am aflat doar experimentand cu mine insami, permanent gasesc experimentate si de altii...acesta este citatul zilei, pentru ca am adus la mine pe blog acest html minunat de pe un sit care culege citate experimentate de adevarati artisti in a trai viata, si le da inapoi lumii prin cei ce le citesc si le spun si altora... poate li se va aprinde si lor flacara dorintei de experimentare cu propria lor persoana, fara sa inghita de-a gata tot ce le dau altii...

Happiness grows at our own firesides, and is not to be picked in strangers' gardens.

Douglas William Jerrold

Pana nu iti gasesti fericirea si bucuria in solitudine, cu propria ta fiinta,  nu o vei afla niciodata, dar absolut niciodata traind alaturi de altcineva!!!! Casatoria a devenit o obisnuinta pentru foarte multi oameni, o siguranta unde iubirea moare, fiindca siguranta nu poate face sa creasca iubirea. Nu sunt impotriva casatoriei, sunt impotriva sigurantei pe care ea o da celor ce au ajuns sa isi doreasca acest contract doar pentru "a fi in randul lumii". Acest "a fi in randul lumii" creaza spiritul de turma, iar iubirea este un fenomen care vine numai singular, nu poate veni in turma.

Quem ama nao esquece...

Quem ama nao esquece...e, quem nao ama esquece...Mas, para todos aqueles que no reflexo de uma lágrima encontram o arco-íris da esperança...

Arco-Íris

HÁ UM ARCO-ÍRIS
EM CADA CRIANÇA
PARA COLORIR
COM AS CORES DA ESPERANÇA

1. Com o vermelho
Pinto o amor
2. Com o amarelo
Pinto o fervor

3. Com o Roxo
Pinto a verdade
4.Com o Verde
Pinto a unidade

5. Com o Azul
Pinto a dignidade
6.Com o anil
Pinto a sinceridade

7. De Lilás
Pinto a Paz
Amizade, alegria, solidariedade,
Fraternidade, caridade, energia, humildade.

Inflaţie de ...tristeţe

 
"The Dream of Human Life" - Michelangelo B.
"Idealurile care mi-au luminat calea şi din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viaţa cu voioşie, au fost Bunătatea, Frumuseţea şi Adevărul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au părut întotdeauna demne de dispreţ."(Albert Einstein)

Cenuşa visărilor noastre

Se cerne grămezi peste noi,

Precum se coboară pe glastre,

Atinse, petalele-albastre,

De-o gâză căzută de sus printre foi.

Se scutură vântul şi geme.

Pământul e una cu cerul,

Oraşele-s bulgări şi gheme,

Ghitare adânci de blesteme,

Şi aerul - rece ca fierul.

Pământul e-o moară deşartă

Cu larve cerşind adăpost,

Mişcându-se-n pulberea moartă,

Ce-n haos mereu se deşartă:

Ţărâna visării ce-a fost.

                           Cenuşa visărilor  - Tudor Arghezi

Sistemul de dorinţe şi de vise nu se sfârşeşte niciodată, şi devine inflaţionist ; e astfel conceput încât te păcăleşte la nesfârşit, pentru că odată ce ţi s-a îndeplinit o dorinţă îţi vei pune alta, una ori chiar mai multe, pe un nivel mai ridicat decât ultima care s-a îndeplinit...ca în management, dar viaţa nu o putem gândi în termenii unei afaceri... în viaţă, acest sistem este mereu producător de tristeţe, fiindcă nici un învingător nu a devenit vreodată fericit câştigând...Michelangelo a surprins-o, imortalizând-o în piatră: "Tristeţea Învingătorului"...aflase şi el, ca şi toţi oamenii de artă interesaţi de fiinţa lor interioară...

Michelangelo a reprezentat inocența în omul dezbrăcat de măștile ipocriziei, care și-a regăsit ființa interioară, detașat de vâltoarea dorințelor și viselor lumii care trăiește sforăind inconștient; este exact omul dezmănușat despre care ne vorbește și Nichita Stănescu în poeziile sale. 

Wishbone Ash-Dreams Outta Dust