Sfantul "BUCURIA MEA"

E vorba de Sfantul Serafim de Sarov, bucuria mea, caci il port in sufletul meu, exact de cand am aflat de la el scopul vietii noastre pe pamant: dobandirea Luminii, a Duhului Sfant, original explicat de catre sfintia sa lui Motovilov...m-a cuprins atunci o evlavie catre Sfant cum nu mi-a mai fost dat pana atunci...sa tot fie...vreo 18 ani... El este Sfantul care ii intampina pe oameni cu cuvintele luminoase :"bucuria mea". Astazi e ziua cand sfantul s-a nascut, si a trecut la Domnul pe doua ale lunii ianuarie. Sfinte Inger, Sfinte Serafim, de acolo de unde esti, roaga-te pentru oameni, bucuriile tale, sa afle cu totii Lumina, sa isi vada fiecare dintre noi atins scopul calatoriei noastre pe minunatul Pamant. Doamne miluieste-ne pe noi pentru rugaciunile Sfantului placut tie, Serafim. Amin!


Marturii
http://crestinatate.ro/Sfinti/minuniSfSerafim.html


Viata sfanta
http://crestinatate.ro/Sfinti/viataSfSerafim.html


Invataturi: "Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui." 
"Trupul este robul, sufletul este stapanul. Si de aceea, mila lui Dumnezeu este cu noi atunci cand trupul este slabit si extenuat de boli; caci in acest fel patimile slabesc si omul devine normal. Dar boala trupeasca in sine este ceva nascut din pricina patimilor. Inlatura pacatul si boala va pleca."
http://danielivaniereus.wblog.ro/?p=778

http://www.scribd.com/doc/51176745/Sfantul-Serafim-de-Sarov

http://www.scribd.com/doc/54522278/Sfantul-Serafim-de-Sarov
http://biblioteca.golia.ro/acatistier/Acatistul_Sfantului_Serafim.html

Acatistul Sfantului Serafim de Sarov
mare facator de minuni

(2 IANUARIE)
Condacele si Icoasele
Condacul 1:
Facatorule de minuni si preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutatorule si rugatorule al nostru, Sfinte Parinte Serafime, marind pe Domnul cel ce te-a preaslavit pe tine, cantare de lauda iti aducem tie. Tu dar, ca cel ce ai mare indrazneala catre Domnul, din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei care strigam catre tine: Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!
Icosul 1:
Creatorul ingerilor te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti prin viata ta cea minunata Numele Sfintei Treimi, caci te-ai aratat cu adevarat inger pe pamant si serafim in trup si, ca o raza prealuminata a vesnicului soare al dreptatii, viata ta a stralucit. Iar noi vazand nevointele tale cele prealaudate, cu evlavie si cu bucurie tie cantam acestea:
Bucura-te, dreptarul credintei si al evlaviei,
Bucura-te, chipul blandetei si al smereniei,
Bucura-te, marirea cea preaslavita a dreptilor,
Bucura-te, mangaierea cea lina a mahnitilor,
Bucura-te, lauda preaiubita a monahilor,
Bucura-te, ajutorarea preaminunata a traitorilor in lume,
Bucura-te, slava si apararea tarii Rusesti,
Bucura-te, impodobirea sfanta a pamantului Tambovului,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov.
Condacul al 2-lea:
Văzând maica ta preacuvioasă, Părinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte către viata călugărească, a cunoscut voia Domnului cea Sfântă pentru tine si, ca pe un dar desăvârsit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea ingustă a călugăriei cu a sa sfântă cruce pe care tu ai purtat-o la piept până la sfârsitul vietii, arătându-ti dragostea ta cea mare către Cel ce s-a răstignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, căruia toti cu umilinta să-i cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Cuget ceresc ti s-a dăruit tie, Sfinte al lui Dumnezeu, căci din tineretile tale, necontenit năzuind la cele ceresti, ai lăsat casa părintească pentru impărătia lui Dumnezeu si adevărul ei. Pentru aceasta primeste de la noi laudele acestea:
Bucură-te, fiu de Dumnezeu ales, al orasului Kursk,
Bucură-te, al părintilor celor cucernici odraslă preaslăvită,
Bucură-te, cel ce ai mostenit virtutile maicii tale,
Bucură-te, cel ce ai invătat de la dânsa evlavia si rugăciunea,
Bucură-te, că de la maica ta la lupte duhovnicesti, cu crucea ai fost binecuvântat,
Bucură-te, că până la moarte această binecuvântare cu sfintenie o ai păstrat,
Bucură-te, că din dragoste către Domnul casa părinteasca o ai lăsat,
Bucură-te, cel ce frumusetile lumii acesteia de nimic le-ai socotit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov.
Condacul al 3-lea:
Din tineretile tale puterea celui Preainalt cu adevărat te-a acoperit, preacuvioase, tu, căzând din inăltimea bisericii, nevătămat păzindu-te pe tine Domnul, iar atunci când de boală cumplit pătimeai, insăsi Stăpâna lumii s-a arătat aducându-ti vindecare din ceruri căci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neincetat cântându-I: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având stăruinta către lucrarea vietii călugăresti celei asemenea ingerilor, ai mers la Sfânta cetate a Kievului pentru a te inchina Cuviosilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca să-ti indreptezi calea ta in Pustia Sarovului, căci cu credintă venind de departe ai sărutat acel Sfânt loc si, acolo sălăsluindu-te, ai sfârsit viata ta cea plăcută lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de o asa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilintă iti cântăm:
Bucură-te, cel ce de lumeasca desertăciune te-ai lepădat,
Bucură-te, cel ce patria cerească cu ardoare o ai dorit,
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit,
Bucură-te, căci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat,
Bucură-te, cel ce ai fost desăvârsit ascultător,
Bucură-te, păzitorul cel adevărat de poruncile dumnezeiesti,
Bucură-te, cel ce mintea si inima ta, prin rugăciune, către Dumnezeu le-ai intărit,
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 4-lea:
Viforul năpastelor celor rele potolindu-l, ai străbătut toată calea cea ingustă si indurerată a nevointei călugăresti purtând jugul vietii pustnicesti al zăvorârii, al tăcerii si al privegherii de multe nopti si astfel, prin harul dumnezeiesc urcând din putere in putere, de la fapte către contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat in locasurile de sus unde cu ingerii ii cânti lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzind si văzând viata ta cea sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, obstea toată s-a mirat de tine si, venind, lua invătătură din cuvintele si din faptele tale slăvind pe Domnul cel ce este minunat intru Sfintii Săi. Iar noi cu credintă si cu dragoste te lăudăm, preacuvioase Părinte, cântându-ti asa:
Bucură-te, cel ce cu totul jertfă lui Dumnezeu te-ai adus,
Bucură-te, cel ce inăltimea nepătimirii ai ajuns,
Bucură-te, ostasule al lui Hristos, cel cu bună biruintă,
Bucură-te, bun si credincios slujitor al Cerescului Stăpân,
Bucură-te, inainte stătătorule cel neinfricat pentru noi către Domnul,
Bucură-te, rugătorule al nostru cel neobosit către Născătoarea de Dumnezeu,
Bucură-te, al crinului din pustie minunată mireasmă,
Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas fără prihană,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 5-lea:
Lumină dumnezeiască a strălucit in casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind si pe patul mortii zăcând, insăsi Preacurata Fecioară a venit la tine cu Sfintii Apostoli Petru si Ioan si a zis: "Acesta este din neamul meu!"- si s-a atins de capul tău. indată dar, făcându-te sănătos, cu multumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând pizmasul neamului omenesc viata ta cea curată si sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, a vrut să te piardă pe tine trimitând asupra ta oameni răi care fără milă te-au bătut lăsându-te abia viu. Tu insă, Părinte Serafime, ca un miel blând pe toate le-ai indurat rugându-te Domnului pentru prigonitorii tăi. De aceea, minunându-ne de a ta nerăutate, noi toti iti cântăm tie:
Bucură-te, căci cu blândetea si smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost următor,
Bucură-te, căci cu nerăutatea ta pe duhul răutătii l-ai biruit,
Bucură-te, al curătiei sufletesti si trupesti sârguincios păzitor,
Bucură-te, pustnice cu darurile Duhului plinit,
Bucură-te, ascetule de Dumnezeu preaslăvit si inainte văzător,
Bucură-te, povătuitorule al monahilor cel minunat si de Dumnezeu inteleptit,
Bucură-te, a Sfintei Biserici laudă si bucurie,
Bucură-te, a Mânăstirii Sarovului slavă si lăudare,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 6-lea:
Pustia Sarovului propovăduieste nevointele si ostenelile tale, de Dumnezeu purtătorule, plăcutule al lui Hristos, căci desisurile si pădurile ei de bună mireasmă cu rugăciunea ta le-ai umplut. Urmând lui Ilie, prorocul lui Dumnezeu, si Botezătorului Ioan, te-ai arătat vlăstar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfânt cu a cărui putere multe si preaslăvite fapte ai săvârsit, indemnând pe credinciosi să-I cânte lui Dumnezeu, dătătorului de bunătăti: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Răsărit-a intru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, văzător asemenea lui Moise căci, fără prihană slujirea la altarul Domnului săvârsind, te-ai invrednicit a-L vedea pe Hristos in Biserică, cu puterile cele netrupesti venind. Iar noi, de această bunăvointă a lui Dumnezeu minunându-ne, iti cântăm tie acestea:
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu preaslăvit,
Bucură-te, cel ce cu Lumina cea intreit strălucită ai fost luminat,
Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios,
Bucură-te, al Duhului Sfânt lăcas impodobit,
Bucură-te, cel ce pe Hristos impreună cu ingerii, cu ochii trupesti L-ai văzut,
Bucură-te, că incă in trupul cel putrezitor fiind, dulceata Raiului mai inainte ai gustat,
Bucură-te, cel ce cu pâinea vietii ai fost indestulat,
Bucură-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adăpat,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov.
Condacul al 7-lea:
Voind iubitorul de oamneni, Dumnezeu să arate intru tine, preacuvioase, a Sa nespusă milostivire către oameni, cu adevărat luminător de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, căci cu faptele si cuvintele tale pe toti ii aduci la evlavia si la dragostea dumnezeiască. Astfel, cu strălucirea faptelor tale fiind luminati si cu pâinea invătăturii tale fiind indestulati, pe tine cu sârguintă te mărim si lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit pe tine ii cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Văzându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri indepărtate au alergat la tine credinciosii in necazuri si suferinte fiind, iar tu pe cei apăsati de nevoi nu i-ai depărtat, revărsând vindecări, dăruind alinare, cu rugăciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta in tot pământul rusesc vestea minunilor tale se răspândea iar fii tăi duhovnicesti te slăveau pe tine asa:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun,
Bucură-te, părinte milostiv si blând,
Bucură-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutător si plin de har,
Bucură-te, tămăduitorul neputintelor noastre cel milostiv,
Bucură-te, in nevoi si impresurări grabnic ajutătorule,
Bucură-te, mai inainte văzătorule al celor ce vor să fie,
Bucură-te, inainte văzătorule si mustrătorule al gresealelor celor ascunse,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 8-lea:
Străină minune vedem la tine, preacuvioase, căci, impovărat de ani, slăbit si obosit fiind, o mie de zile si o mie de nopti pe piatră in rugăciune ai petrecut. Cine este dar indreptătit să vestească suferintele si luptele tale pe care le-ai răbdat, fericite Părinte, ridicându-ti mâinile către Dumnezeu, pe Amalec cel inchipuit biruindu-l si Domnului cântându-I: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
"Intru totul esti dorire, intru totul dulceată, preadulce Iisuse!"- Asa strigai in rugăciune, Părinte, in linistea deplină a pustiei tale. Iar noi, cei intunecati cu desertăciunile si in păcate toată viata petrecând, dragostea ta către Dumnezeu preamărim si tie iti cântăm asa:
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te iubesc si te cinstesc pe tine,
Bucură-te, cel ce aduci pe păcătosi la indreptare,
Bucură-te, sihastru tăcut si preaminunat,
Bucură-te, rugătorul pentru noi cel stăruitor,
Bucură-te, cel ce ai arătat inflăcărată dragoste către Domnul,
Bucură-te, cel ce cu focul rugăciunii săgetile vrăjmasului le-ai ars,
Bucură-te, lumânare nestinsă prin rugăciune, in pustie strălucind,
Bucură-te, luminătorule ce incălzesti si luminezi cu daruri duhovnicesti,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 9-lea:
Toată firea ingerească s-a mirat de această deosebită vedere când Staretului in zăvorâre aflat, impărăteasa Cerului si a Pământului S-a arătat, poruncindu-i să iasă din pustie si să nu-i oprească pe oamenii credinciosi să vină la el, ci pe toti să-i invete a cânta lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, căci implinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine in slujire te-ai predat, iar celor nepriceputi ai fost sfesnic bun, celor intristati mângâietor, celor rătăciti blând povătuitor, celor bolnavi lecuitor si tămăduitor. Pentru aceasta tie iti cântăm asa:
Bucură-te, că din lume in pustie te-ai sălăsluit ca să agonisesti virtuti,
Bucură-te, că din pustie in mânăstire te-ai intors ca sământa virtutilor să o semeni,
Bucură-te, cel ce esti luminat de harul Duhului Sfânt,
Bucură-te, cel ce esti plin de blândete si smerenie,
Bucurăte, al celor ce aleargă către tine Părinte iubitor de fii,
Bucură-te, cel ce imbărbătare si intărire prin cuvinte de iubire acestora le dai,
Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine bucurie si comoară ii numeai,
Bucură-te, că pentru dragostea ta cea sfântă de bucuriile impărătiei Ceresti te-ai invrednicit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 10-lea:
La sfârsitul mântuitoarelor nevointe ajungând, preacuvioase, in rugăciune plecându-ti genunchii, sufletul tău cel sfânt in mâinile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care sfintii ingeri l-au inăltat sus, la Tronul Atoatetiitorului, ca impreună să te infătisezi intru slava cea neinserată, cântare de laudă cântând Cuvântului celui mai sfânt decât sfintii: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid tuturor sfintilor si mângâiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ti s-a arătat inaintea sfârsitului tău vestindu-ti că aproape este strămutarea ta către Domnul. Deci noi, minunându-ne de o asa cercetare a Maicii Domnului, iti cântăm asa:
Bucură-te, că pe impărăteasa Cerului si a Pământului la fată ai văzut-o,
Bucură-te, că prin arătarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie,
Bucură-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutării tale la cele ceresti,
Bucură-te, că prin glasul tău cel fără prihană sfintirea vietii tale ai arătat,
Bucură-te, că in rugăciune inaintea icoanei Maicii Domnului duhul tău cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat,
Bucură-te, căci cu sfârsitul tău fără durere, prevestirea ta mai inainte o ai implinit,
Bucură-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna Atoatetiitorului ai fost incununat,
Bucură-te, că fericirea Raiului impreună cu toti sfintii ai mostenit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 11-lea:
Cântare neincetată Preasfintei Treimi inăltând preacuvioase, prin intreaga ta viată mare ascet al evlaviei te-ai arătat: celor rătăciti spre povătuire, celor bolnavi cu trupul si cu sufletul spre tămăduire, iar noi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru multimea cea nemăsurată a milelor Lui, neincetat ii cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Făclie dătătoare de lumină in timpul vietii fiind, Părinte de Dumnezeu fericit, si după moarte ca o stea strălucitoare a pământului rusesc ai luminat, căci reversi de la cinstitele tale moaste râuri de minuni celor ce cu credintă si cu dragoste aleargă către tine. Iar noi, ca celui ce esti fierbinte rugător pentru toată lumea si făcător de minuni, tie-ti cântăm acestea:
Bucură-te, cel ce cu multimea minunilor de Dumnezeu esti preaslăvit,
Bucură-te, cel ce cu dragostea ta lumea intreagă o ai luminat,
Bucură-te, iubirii lui Hristos urmasule cel credincios si drept,
Bucură-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor,
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor,
Bucură-te, al celor bolnavi si neputinciosi lecuitor,
Bucură-te, al apei celei tămăduitoare, fântână nesecătuită,
Bucură-te, că toate marginile pământului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 12-lea:
Cunoscând harul si indrăzneala ta cea mare inaintea lui Dumnezeu cădem la tine, preacuvioase Părinte, roagă-te fierbinte către Domnul ca să apere Sfântă Biserica Sa de necredintă si dezbinare, de nevoi si necazuri, ca să cântăm impreună cu tine Făcătorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând preaslăvirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi către Domnul, ca pe un mângâietor si apărător, si cu dragoste iti cântăm tie acestea:
Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe,
Bucură-te, scut si ingrădire a crestinătătii,
Bucură-te, călăuza ce-i indreaptă pe toti către ceruri,
Bucură-te, apărătorul si ocrotitorul nostru,
Bucură-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai săvârsit,
Bucură-te, cel ce cu vesmântul tău pe multi bolnavi ai vindecat,
Bucură-te, cel ce toate uneltirile diavolesti le-ai biruit,
Bucură-te, cel ce jivinele sălbatice cu blândetea ta le-ai supus,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!
Condacul al 13-lea:
O, preaminunate sfinte si mare făcător de minuni, preacuvioase Părinte Serafime, primeste această sărmană rugăciune a noastră ce se inaltă spre lauda ta si stând acum inaintea Tronului impăratului impăratilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi toti ca să aflăm mila Lui in Ziua Judecătii, cu bucurie cântându-I: Aliluia!
(Acest condac se citeste de trei ori cu trei metanii mari, apoi Icosul 1 si Condacul 1)



Rugăciunea intâia către Sfântul Serafim:
O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toti cei ce aleargă la tine ajutătorule cel grabnic ascultător, in zilele vietii tale nimeni de la tine sărman n-a iesit ci tuturor plăcută le-a fost vederea fetei tale si glasul cel cu bună intâmpinare a cuvintelor tale. Pe lângă acestea si darul tămăduirilor, darul inainte vederii si darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu imbelsugare in tine s-au arătat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământesti la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi si nu este cu putintă a număra minunile tale care s-au inmultit ca stelele cerului căci iată, in toate marginile pământului te arăti oamenilor credinciosi si le dăruiesti tămăduiri. Pentru aceasta si noi strigăm tie: O, preabunule si blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu indrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei ce te cheamă pe tine, inaltă pentru noi binefăcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să intărească poporul nostru binecredincios si să ne dăruiască nouă cele de trebuintă in viata aceasta si toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne păzească de căderi in păcat si să ne invete pocăinta cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm in impărătia Cerurilor unde tu acum strălucesti in slava neapusă, si să cântăm cu toti Sfintii, lăudând Treimea cea de Viată dătătoare, in veci! Amin.



Rugăciunea a doua către Sfântul Serafim:
O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriti si neputinciosi, impovărati cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor si mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate si ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să tinem cu tărie credinta ortodoxă, cu sârguintă să-I aducem lui Dumnezeu pocăinta pentru păcatele noastre in evlavie crestinească, cu harul bine să sporim si să fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credintă si cu dragoste ne rugăm tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasul sfârsitului nostru ajută-ne si apără-ne cu rugăciunile tale de săgetile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne invrednicim amosteni fericirea lăcasurilor Raiului. Căci in tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire si adună-ne la lumina cea neinserată a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim si să cântăm impreună cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, in vecii vecilor. Amin.
Troparul Sfântului Serafim (glasul al 4-lea):
Din tinerete L-ai indrăgit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflăcărare să ii slujesti, prin rugăciune neintreruptă in pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilintă dobândind iubirea lui Dumnezeu si arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm tie: Mântuieste-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.
Condacul Sfântului Serafim (glasul al 2-lea):
Frumusetea lumii si cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălăsluit in Mânăstirea Sarovului si acolo, ingereste vietuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta si Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, imbogătindu-te cu darul tămăduirilor si al minunilor. Drept aceea iti cântăm tie: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Love Quote of the Day - July 17

"The gain is not the having of children; it is the discovery of love and how to be loving."

Ii aud pe cei mai multi dintre noi ( inclusiv pe Daniel Iancu) spunand: "Cea mai mare realizare a mea este ca am doi(sau mai multi) copii. Nu este o realizare de neglijat, dat fiind faptul ca multe familii nu pot avea copii din diverse motive ce tin de sanatate. Dar cand spui ca asta e cea mai mare realizare din viata ta, pur si simplu te arata cat esti de gol : in a da si a primi iubire, ca inima ta nu a aflat acea iubire care ne curata de spinii mandriei, care ne fac smeriti si blanzi cu inima.


Cea mai mare realizare a mea, as considera-o fiind aceea de a iubi neconditionat pe toti oamenii, acea iubire care te face sa descoperi cum ne iubeste Dumnezeu. Chiar cred oamenii, ca ei sunt cei care i-au facut si crescut pe copiii lor? Dumnezeu face toate astea, noi doar avem impresia ca i-am crescut. El are grija de noi toti, cum am putea crede ca noi i-am facut pe copiii nostri mari, ca noi i-am facut asa cum sunt? Copiii au crescut doar, sub ochii nostri, dar atat...


Cata ratacire sa crezi astfel, cata mandrie sa crezi ca tu ai dat tarii oameni adevarati; tu ai dat tarii oameni, dar nu adevarati, ci plini de mastile fariseismului, plini de mandrie, de lacomie, si de invidie, caci i-ai crescut pe copiii tai invatandu-i sa se compare cu altii, sa concureze si sa-i calce in picioare pe cei mai slabi, felicitandu-i ca au reusit!


Lumea aceasta se indreapta catre distrugere, si nu din alt motiv, decat acela ca cea mai mare parte dintre noi ne credem buni, superiori altora, deasupra celor care nu au acumulat cunostinte, ori bunuri materiale.


Cat de gresit e pozitionata societatea noastra fata de valorile care conteaza cu adevarat, pe care le poti lua cu tine trecand prin usa mortii. Cati dintre noi asteapta cu bucurie marea trecere, afara de aceia care au dobandit adevarata smerenie si adevarata iubire, daruite lor de la Dumnezeu, atunci cand El i-a considerat pregatiti pentru acestea?
Ma tem ca tare putini...

INTO THE MYSTIC - VAN MORRISON

We were born before the wind
Also younger than the sun
Ere the bonnie boat was won as we sailed into the mystic
Hark, now hear the sailors cry
Smell the sea and feel the sky
Let your soul and spirit fly into the mystic

And when that fog horn blows I will be coming home
And when the fog horn blows I want to hear it
I don't have to fear it

And I want to rock your gypsy soul
Just like way back in the days of old
And magnificently we will flow into the mystic

When that fog horn blows you know I will be coming home
And when that fog horn whistle blows I got to hear it
I don't have to fear it

And I want to rock your gypsy soul
Just like way back in the days of old
And together we will flow into the mystic
Come on girl...

SOMETHING STUPID LIKE I LOVE YOU

"Have you ever been in love? Horrible isn't it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life...You give them a piece of you. They didn't ask for it. They did something dumb one day, like kiss you or smile at you, and then your life isn't your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so simple a phrase like 'maybe we should be just friends' turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It's a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love."

Neil Gaiman

"The stupid neither forgive nor forget; the naïve forgive and forget; the wise forgive but do not forget."

Thomas Szasz - Professor Emeritus of Psychiatry at the State University of New York Health Science Center in Syracuse, New York

SOMETHING STUPID LIKE I LOVE YOU

Love Quote of the Day - July 14

Loving once and only once is possible - anything is possible.

Nicholas Sparks 

Despre femeia superioara

"Există o mediocritate a culmilor spirituale. Ceva iremediabil mediocru şi vulgar in ceea ce, la o primă vedere, pare extraordinar, adânc, plin de personalitate. Nimic nu mă dezgustă mai profund, de pildă, decât spectacolul unei femei "superioare", unei femei din acelea care te impresionează prin varietatea tropismelor ei, prin dinamismul ei, prin sclipirile ei, prin oceanografia ei pasională; care se vrea complexă, magnifică, şampanie plină de taine, de posibilităţi, de imbolduri, de primejdii. Circulă prin literatură şi prin viaţă asemenea femei "superioare", conştiente de culmile la care s-au ridicat, orgolioase de pasiunile pe care le pot dezlănţui. Nu spun că toate creaturile acestea şi-au mimat pur şi simplu personalitatea dorită. Probabil că unele din ele au ajuns acolo conduse de experienţă organică, de o sete sinceră de superioritate, din mai ştiu eu ce elan de cunoaştere. Probabil. Dar nu e mai puţin adevărat că rezultatele experienţelor acestora sunt jalnice, că mediocritatea e cu atât mai impresionantă cu căt o descoperi intr-o structură ce se crede deasupra mediocrităţii.

Cunoaşteţi rusoaicele, desigur că le cunoaşteţi; geniul slav, profunzimile sufletului comenesc şi celelalte. E numai un aspect al femeii "superioare"; aspectul ei teluric, barbar, femeia necuprinsurilor, femeia dansului, a crimei, a prostituţiei, a creştinismului slav. Există un tip al acestor femei, şi e mediocru pentru că se vrea "original", se vrea deasupra celorlalte - a femeilor de rând, a mamelor şi nevestelor anonime, cu pasiuni ţinute sub obroc, cu dureri fără gesturi, cu bucurii mărunte, cu viaţă de câine, cu soartă de rob.


Nu spun că asemenea femei "superioare" nu sunt interesante, nu sunt decorative, nu sunt odihnitoare. Dar sunt mediocre - oricâtă intensitate şi sinceritate aş descoperi in viaţa lor. Sunt mediocre pentru că tind către un tip pe care literatura şi snobismul l-au bagatelizat, pe care imaginaţia l-a vulgarizat, un tip de vis adolescent, de cinema, de roman. Femeile acestea nu inţeleg cât de ieftin apare tipul lor unui bărbat ca lumea, care cunoaşte oarecum şi viaţa, şi cărţile. Ieftin până la exasperare. Recunoşti in el toate personajele literaturii universale, toate mărimile, toate originalităţile, tot pseudogeniul şi pseudomisticismul eroinelor din cărţi. Fără să vrea, femeia "superioară" eşuează intr-un asemenea personaj - şi lasă acea penibilă impresie de factice, de arbitrar, de sec, de vacuitate.


A te vrea deasupra celorlalţi, a te dori deosebit până la nuanţe, a fi insetat de recunoaşterea unanimă a acestei diversităţi - e semn de mediocritate, de inconştienţă şi dezastruoasă mediocritate. E traducerea permanentă in gesturi şi in găndire a unui lucru care, dacă ar exista cu adevărat acolo, n-ar avea nevoie de nici un fel de traducere. Femei cu adevărat superioare nu voi căuta printre asemenea specii "lucrate" - ci in mlaştina de toate zilele a feminităţii, prin case mijlocii, prin mahalale, pe la sate, pe la vechi conace. Acolo aş putea descoperi, după ani de cercetări, admirabile femei - care nu sunt nici prostituate, nici sfinte, nici rafinate, nici inteligente, nici blănde, nici sălbatice. Femeia aceasta nu va spune niciodată: "Imi trăiesc viaţa din plin la ultima picătură!", nu va dori "experienţele", nu va citi Evanghelia ca in Dostoevski, nu se va umili, nu va avea zâmbet serafic, nu va face bine aproapelui, nu-i va face nici un rău. Va trăi aproape fără spasmuri, tragedia ei nu o va cunoaşte nimeni, nici chiar ea. Va avea păcate şi virtuţi după cum s-o indura Dumnezeu sau or vrea imprejurările.

Ceea ce imi repugnă la ruşi este tocmai faptul că au creat tipuri din ceea ce trebuia să rămână anonim, au urlat in gura mare barbarii şi tâmpenii pe care le-au socotit "profund umane" pentru că şocau şi dezorientau pe spectator. Oamenii aceştia care ucid un sat intreg dintr-un capriciu (adică pentru că s-au imbătat) şi-apoi sărută picioarele orfanilor, plângând - ororile acestea slave au fost promovate "profund umane". De ce? Pentru că dezlănţuiau prin barbaria lor şuvoaie de milă, de zbucium sufletesc, impingeau emoţia până la isterie şi apropiau judecata de demenţă. E adevărat, şi barbaria dăruieşte o "experienţă". Dar trebuie să mergem atât de departe ca să culegem un pic de adevăr omenesc, să descuiem un lacăt al sufletului? Şi putem crea un tip din masa aceasta de instincte?


Fiecare civilizat poartă in el un barbar, un rus. Dar cel mai neinsemnat sentiment de decenţă şi de omenie impiedică pe un bărbat să săvârşească ororile şi să trăiască haosul pe care le promovează ruşii (vorbesc aici de ruşi ca tipuri psihologice, de ruşii romanelor ruseşti şi de cei din Rusia eternă). Or, tocmai aceste orori au fost considerate dovadă de "trăire", de "profundă umanitate" etc. Şi au fost create tipuri, au fost justificate, ilustrate, imitate.


Femeile "superioare" urmează, indeobşte, asemenea "tipuri" - fie ele ruseşti, fie spaniole, fie orientale. Am discutat aici numai tipul rusesc, ca să arăt căt de puţin original este el, cât de mediocru prin exuberanţa sa spumoasă şi magnificenţa sa sonoră. Puteam să discut alte tipuri; de pildă, tipul femeii senzuale, femeia cabotin erotic, femeia care se crede menită să cunoască viaţa trecând prin cât mai multe paturi; sau femeia inspirată, femeia care se lipseşte de oameni ca să le arate drumul, femeia care se sacrifică, femeia care renunţă; sau femeia intelectuală, femeia care "caută", femeia "nemulţumită de monotonia lumii şi de insuficienţa adevărurilor ştiinţifice", femeia fatală etc., etc.


Toate acestea sunt tipuri, sunt formule, sinteze bovarice, reacţii false, vacuităţi. Sufletele lor sunt mediocre, pentru că imprumută ecuaţii dintr-o algebră care le atrage pentru că nu o inţeleg: pentru că, chiar dacă ar realiza un asemenea tip din propria lor experienţă, "tipul" e cunoscut şi e banal, nu mai posedă nimic propriu, nimic inedit, nimic personal.Biete femei "superioare"! Ce cruntă e mediocritatea sus pe culmi, când te descoperi inutil şi gol, ratat şi superficial, numai un tip!

Femeile acestea n-au inţeles că tipul femeii superioare e ceea ce displace mai organic unor bărbaţi (singurii care contează, de altfel; căci majoritatea intrec in mediocritate chiar pe femei).

Contemporanii au inceput să se scuture de admiraţia către ruşi. Nu mai impresionează pe nimeni beţiile lor şi pasiunile lor. Va veni curând şi sorocul femeilor superioare? "

Micea Eliade - Oceanografie


Eu nu ma consider o femeie superioara, dar ma recunosc a fi o mediocra; o femeie mediocra... 

Despre barbatul superior

Citind despre barbatul superior, pot afirma ca mi-a fost dat sa cunosc si eu un specimen! Studiindu-l pe Daniel Iancu timp de trei ani, pot afirma fara teama ca as putea gresi, ca se incadreaza (cu mici exceptii) in profilul descris de Mircea Eliade. Bineinteles ca Daniel Iancu ar putea sa nu se recunoasca in aceasta descriere decat intr-o mica masura, dar la o introspectie mai atenta, va vedea ca descrierea i se potriveste ca o manusa...dar sa citim ce spune despre Daniel Iancu chiar domnul Eliade, acest fin observator al fiintei umane.

"Ca să nu fiu rău inţeles de la inceput, mărturisesc că sunt convins şi eu, ca oricare altul, de existenţa reală a acestor bărbaţi superiori. Nu mă indoiesc că mulţi dintre ei umblă pe aceleaşi străzi ca şi mine, văd aceleaşi spectacole, citesc aceleaşi cărţi şi işi consumă timpul tot atât de stupid cum mi-l consum şi eu. Cred că nimeni nu contestă realitatea şi actualitatea bărbaţilor superiori. Altceva se poate spune asupra lor.


 In primul rând, că sunt cei mai puţin interesanţi oameni dintre toate speciile pe care le cunoaşte civilizaţia modernă. Intr-un mediocru, intr-un ratat, intr-un prost, intr-un păcătos - ghiceşti totdeauna cel puţin o dramă, sau o suferinţă macerantă, sau o scânteie de uluitoare omenie, sau un gest revelator. Ghiceşti, in orice caz, ceva viu, ceva care se naşte sau moare. Un bărbat superior, dimpotrivă, se apropie necontenit de un tip: şi tipul său este din cele mai dezagreabile pe care le cunoaşte cultura.

Oamenii aceştia sunt neinteresanţi şi obositori şi din alt punct de vedere. Ei sunt eternii "neinţeleşi" şi-ţi arată mereu cu degetul că sunt aşa. Acum, a fi sau a nu fi inţeles este o problemă cu desăvărşire fără importanţă. 


Verificările acestea in public, aderenţele acestea in contemporaneitate - sunt necesare şi decisive numai pentru cineva care trăieşte, creează şi progresează prin stimulare, prin conflict, prin promovare. Sunt oameni care simt o permanentă nevoie de a da examene, de a primi felicitări, de a avea obstacole de surmontat. Nimic de zis. 


Ceea ce e plictisitor, pănă la urmă, e specia oamenilor "neinţeleşi", a bărbaţilor superiori. Un asemenea ins subliniază necontenit orice face, orice gândeşte, orice scrie. I se pare că totul merită reţinut din activitatea şi gândurile lui. 


Oamenii aceştia sunt permanent conştienţi că ceilalţi nu-i pot inţelege, şi de aceea subliniază, explică, sugerează. In cele din urmă, eşuează in specia gânditorilor cu majusculă, a gânditorilor aforistici, a autorilor de paradoxe şi sublinieri.


Deprimant in acest spectacol al omului "neinţeles" este deplina lui lipsă de originalitate. El se crede atât de original şi de inedit, de adânc şi de hermetic - iar in realitate aparţine celei mai comune specii de la romantism incoace: tipului "neinţeles". 


Să fim clari: nu e vorba de anumite distanţe şi dificultăţi de comunicare intelectuală intre diverşi oameni; acestea sunt fireşti, mai ales intr-o societate in dezvoltare, şi au existat de când lumea. Mă gândesc insă la tipul omului "neinţeles"  la bărbatul superior care e conştient de această superioritate a sa şi face ce-i stă cu putinţă ca să şi-o arate. 


(Daniel Iancu se considera un neinteles, a afirmat acest lucru facand referire mai intai la piesa "Vine valu' imi ia calu' ", si apoi "Sunt mandru ca-s roman": 

Daniel Iancu spunea...

Multumesc Catalin. Am sa revin pe blog cu un comentariu mai amplu. Nu neaparat cu o justificare, dar publicul trebuie sa stie de ce am gandit asa textul. Sincer, eu nu sunt mandru ca am crescut cu balade si doine in care temele acestea sunt foarte prezente. Mai grav este ca romanii inca "isi dau in cap" pentru oi si vaci, si inca doresc moartea caprei vecinului. Este deajuns sa urmarim o (una singura) seara de stiri TV ca sa ne lamurim ca asa este. Nu conteaza pe ce post. Sunt convins ca in Franta, Scotia etc, comportamentul acesta de tip medieval a disparut de foarte mult timp. Cantecul este mai mult sau mai putin "cantec", mai mult sau mai putin "aamuzant"...dar un lucru este sigur: eu chiar imi iubesc tara! Ii displac si detest insa pe multi, foarte multi (din pacate) dintre locuitorii ei ! In ultima vreme incerc doar sa ii ignor.

10 mai 2011, 12:16

Daniel Iancu spunea...

Inca un comentariu scurt: Dupa aparitia cantecului "Vine valu' imi ia calu'" am fost foarte aspru criticat de catre cateva persoane din presa si nu numai. Intr-un final mesajul a fost bine inteles. Deci nu ma mir ca se intampla din nou. Au aparut ceva impresii negative si pe youtube.

10 mai 2011, 12:22

Ei sunt totdeauna conştienţi de viaţa lor interioară, de intreaga parafernalia a sufletului lor neinţeles - şi o subliniază pretutindeni, prin izolarea lor ostilă in societate, prin tonul lor dur sau trist, prin vocabularul lor "original", prin gândirea lor aforistică.  

Ei vorbesc intotdeauna de "mediu" ca de un duşman personal. Nu găsesc nici o punte de comunicare cu restul lumii. Sunt meniţi să sufere sau să comande - niciodată să iubească şi să inţeleagă. 

Ei cer tuturora sacrificii, pentru că ei merită totul, dar nu datorează nimănui nimic. Pentru un bărbat superior nu există femeia decât ca să-l stimuleze pe el, să-l mângâie sau să-l oblojească pe el. 

( cel mai bun exemplu este acela cand ii spunea prietenei sale Alina C. ca el apreciaza prietenia lor atata timp cat este sincera cu el, si nu il minte, ca sa-i dovedeasca de fapt, ca el era acela care mintea in relatia lor, drept pentru care s-au si separat, iar Alina C., cu aceasta ocazie s-a si maritat, iar acum are un copil, pe care si-l dorea de foarte mult timp). 

El are dreptul să primească acest sacrificiu, căci ceilalţi nu-l "inţeleg". Bărbaţii superiori au despre toate lucrurile o părere personală. Iţi vor spune despre "suflet", despre "tragedie" sau despre "iubire" cele mai ieftine şi mi mediocre platitudini; dar le vor spune "original", din "viaţa lor interioară", pentru că pentru un asemenea bărbat superior viaţa lui interioară preţuieşte cât intregul Univers şi se referă mereu la ea ca la o nouă Biblie: deşi de cele mai multe ori nu vei găsi acolo nimic viu şi nimic creator, pentru că oamenii aceştia nu sunt niciodată sinceri, nici faţă de ei, nici faţă de ceilalţi. 

(exemplul cel mai bun este filosofia din propria-i piesa "De-as sti", filosofie de doi lei si cinspe banuti...canta declamand: "de-as sti ca poti sa ierti" iar el homo superiosus nu stie cum sa o faca, nu a invatat cum sa ierte) 

Poartă pretutindeni cu ei conştiinţa "superiorităţii" lor, şi dacă aceasta poate impune unui public mistificat şi câtorva femeiuşti in căutare de idoli - apoi niciodată nu poate păcăli pe alt "bărbat superior". 

(Dovada este comentariul de pe Youtube al lui Mugurel :)!

• Bascalie de Obeor, ieftina si de factura sub-mediocra. Muzica ioc, vesuri de scolar de curs primar oleaca emancipat, idee banala, comuna de cand lumea la noi: sa facem misto de ce avem si noi mai bun, atat cat e. Jalnic!

  N-o mai tine tot asa Daniele, cauta sa te ridici un pic!

  P.S. Oricum ca penibil nimic nu se compara cu "De-as sti".
  mugur60 Cu 2 (de) luni în urmă

Nicăieri nu musteşte o invidie mai rafinată şi o ipocrizie mai sălbatică decât in sufletul unui om superior; mai ales dacă n-a avut noroc (aici nu se potriveste, caci Daniel Iancu a avut noroc, l-a primit, a reusit ) şi se refugiază din "mediu" intr-o "lume a lui", zidită din gânduri "originale" sau din manii inofensive (sculptor,  mester olar, mecanic de motociclete vechi, omul are foarte mult timp liber, ce-i drept, si in loc sa compuna si el niste piese muzicale de valoare, se imprastie pe toate planurile odata, de nu iese mai nimic din fiecare hobby luat separat; bineinteles ca, e un barbat inginer minunat de capabil, dar mie asta nu mi se pare atat de special, fiindca orice barbat care isi iubeste meseria, si care a avut sansa de a-si alege exact meseria care i s-a potrivit, orice barbat va excela in aceste conditii; nu exista mediocritate in meserie decat in cazul in care nu ai ales ceea ce erai nascut sa faci. Iar chestia cu "am plecat in alt capat al lumii, unde am fost apreciat" mi se pare putin exagerat; ai plecat in alta tara pentru ca ai vrut bani mai multi, iar in Romania nivelul de salarizare era unul foarte scazut fata de piata internationala a muncii, si oricat ai fi fost de "apreciat" in tara, nu ai fi avut posibilitatea sa castigi un salariu foarte mare; asa ca, unde e dragostea de meserie, in bani, nu-i asa? caci daca nu iubeai banii mai mult decat meseria, nu plecai din tara dupa un salariu de 5-6 ori mai mare, caci dragostea de meserie nu se cantareste in banii pe care ii castigam, ci in satisfactia care ne-o produce, chiar si cu bani mai putini)


Superstiţia turnului de fildeş, a izolării, a dispreţului faţă de contemporani nu s-a născut din orgoliul celor câtorva mari creatori (care cu adevărat n-au fost inţeleşi de contemporani), ci din psihoza tuturor rataţilor "superiori", din inflaţia de originali, din romantismul frondei. Un Leonardo da Vinci sau un Spinoza nu s-au plâns că sunt "neinţeleşi"; nu s-au retras in celula lor de studiu din dispreţul pentru "mediu", care nu le poate preţui superioritatea. Au dus o viaţă solitară pentru că erau intr-adevăr preocupaţi de anumite gânduri care se cereau adâncite şi maturizate in linişte. Dar ei nu s-au retras ostil. N-au dat să inţeleagă altora că sunt "neinţeleşi". 


Ceea ce e plicticos la un bărbat superior este faptul că niciodată nu are curajul orgoliului, niciodată nu-ţi va spune in faţă că el e geniu şi tu un simplu muritor - ci iţi va da a inţelege aceasta. Orice face şi orice scrie dă să inţeleagă ceva pe care nu are curajul să mărturisească.  De aici o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ.  


Cred că exerciţiul favorit al oricărui bărbat superior este analiza.  Analizează orice şi se analizează oricând, cu o atenţie dureroasă, cu o sete neverosimilă, cu o subtilitate intr-adevăr remarcabilă. Intr-un anumit sens, se poate spune că psihologia au creat-o femeile şi bărbaţii superiori. Este un exerciţiu plin de surprize, balsamic, fascinant, in cele din urmă steril - dar stimulator prin proporţiile pe care le capătă insul in propria lui contemplaţie microscopică. Ducând o asemenea viaţă "interioară", un bărbat superior - deşi el e permanent "neinţeles" - te inţelege totdeauna. El inţelege durerea ta inainte de a i-o spune; el "a trecut pe acolo", el te patronează cald şi sfătos; 




Anonim spunea... 

http://www.youtube.com/watch?v=y8AWFf7EAc4 Cu totii suntem mandri ca suntem romani, eu, care nu pot canta, fiindca am ramas mut, in urma unui soc (de la ceea ce am citit, ca acestui OM MINUNAT, II DISPLACE SI DETESTA PE OAMENII de care nu se deosebeste in nici un fel, dat fiind faptul ca aceia isi injura, bat, omoara la propriu apropiatii, iar OMUL SUPERIOR DANIEL IANCU, ii INJURA, BATE SI OMOARA LA FIGURAT; unde e deosebirea?), am ales sa le dedic o piesa romanilor, ca o continuare a piesei dvs. frumos cantata si atat de adevarata.Va multumesc, tineti-o tot asa! si la mai mare! in cantare!

11 mai 2011, 13:24

Daniel Iancu spunea...

Multumesc. Minunat cantec. Si tu poate nu iti dai seama, dar poti canta. Tocmai ai facut-o.

11 mai 2011, 13:36

e gata să-ţi deschidă sufletul, să-ţi facă mărturisiri, să te ia de mână; dar numai atâta timp cât nu ghiceşte in tine un bărbat tot atât de superior ca şi el. Atunci se schimbă lucrurile. 

Bine Mugurele tata. De regula nu pun comentarii la clipurile pe care le postez, dar trebuie sa zic ceva ....exact ca in bancul cu papagalul pervers. Data viitoare bagam o Jaga-Jaga ?

danielfolk Cu 2 (de) luni în urmă 4 

El n-are nevoie de camarazi; el are nevoie de adoratori, de consolatori, de spectatori, din când in când de aplauze.

Exemplul cel mai edificator este un comentariu-raspuns al unui adorator, al unui spectator care il aplauda, al unui alt barbat superior, apostrofandu-l in acelasi timp pe Mugur60 "mesajul cantecului (pe care in mod evident nu l-ati inteles)":

Activitate recentă  

	CDNenitescu commented on Daniel Iancu - Sunt mandru ...(Cu 2 (de) luni în urmă) "@mugur60 Dacă ne gândim un pic la mesajul cântecului (pe care în mod evident nu l-ați înțeles) și la referirile pe care aceasta le face, constatăm că nenea Iancu face "bășcălie" (de "Obeor", după aprecierile dumneavoastră) de specificul TIPIC românesc de a îi da în cap vecinului pentru că acesta e mai deștept, frumos sau bogat, sau de a adopta comportamente de toată jena în baza unor temeiuri lipsite de orice fel de rațiune."   mai puţin
	CDNenitescu commented on Daniel Iancu - Sunt mandru ...(Cu 2 (de) luni în urmă) "@mugur60 Sunt foarte curios să cunosc ce anume considerați dumneavoastră că este "ce avem și noi mai bun" în acest context."   mai puţin

Raspunsul lui Mugur60, a fost urmatorul: 

mugur60 (Cu 2 (de) luni în urmă) Spam Referindu-ne strict la versurile in cauza, ce avem si noi bun? Miorita, Balada Mesterului Manole, Baltagul. Care, vreti sau nu, fac parte din spiritualitatea noastra si pun intr-o cu totul alta lumina „specificul TIPIC romanesc". Dupa mine mai corecta. Pe de alta parte, Nenea Iancu n-a facut bascalie, a facut UMOR (cu totul alta mancare de peste), dar din pacate umorul nu e la indamana oricui. Si Caragiale i-a satirizat pe Trahanache, Mita Baston, Goe si altii de teapa lor, fauna a mahalalelor bucurestene de la sfirsit de secol 19, politicieni verosi si corupti, dar nu pe Traian si Decebal. Am postat comentariul trecut pentru ca am credinta cat ca Daniel poate face lucruri mai bune si mai profunde, mai aproape de arta. Am sperat prin asta il pot ajuta. Daca insa, el vrea sa promoveze la Jaga-Jaga (asta e mizeria aia cvasi pornografica, nu?), e alegerea lui si alegerea personala a formei de expresie. Atat.

Preferă orice egalităţi; preferă să rămână "neinţeles", să fie injurat, calomniat - dar niciodată egalul altuia. Oamenii pe care ii iubeşte el sunt morţi, sunt idoli; când iubeşte un contemporan, fiţi siguri că acesta e atât de "mare", incât a depăşit de mult statura umanităţii. 

(celor carora le face publicitate - caricaturistului Corneliu Patrascan, epigramistului Ghita Laurentiu, ori cantaretei de opereta Daniela Vladescu - de fapt isi face publicitate lui insusi, caci noi oamenii, nu suntem interesati de nimeni altcineva, in afara de noi insine; putem spune orice impotriva acestui adevar, dar nu putem sa dovedim contrariul, cel putin nu cu probe reale, adevarate. Singura persoana careia i-a dedicat un articol intreg a fost Nina Cassian, dar ea deja face parte din categoria acelor artisti mari, mareti, care depasesc statura umanitatii)

Bărbaţii aceştia superiori sunt ori revoltaţi, ori resemnaţi. Niciodată impăcaţi cu ceasul şi lumea in care trăiesc.

 Cea mai mare bucurie a lor - in afară de aceea produsă când se vorbeşte de ei - este să-şi analizeze necontenit inălţimile sufleteşti la care trăiesc şi să măsoare distanţele care ii despart de ceilalţi. Analiză, himere şi automatism; rămân intotdeauna un tip, oricât s-ar strădui să se deosebească de mediocritate şi de plebe. Căci a fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar. 


Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."

Mircea Eliade - Oceanografie