Martor ...

Ce e iubirea?

E-un iureş nebun de cuvinte?

Nicidecum. E-adevărată ieşire din minte.

E curcubeu de simţăminte,

E-al treilea atom de oxigen, ozonul

Inimii, iar nu logica rece de creier, în cuvinte.



E frământare de carne încinsă-n dorinţe?

Nicidecum. E-o fremătare de aripi de înger.

E gelozie fierbinte şi dependenţă nebună, de a fi împreună?

Nicidecum. E imaculata şi răcoroasa căldură a fiinţei.



Să nu vă amăgiţi cu ce nu e;

Ce pare, nu e ; ci apare,

Doar când durerea limpezitu-s-a

în lumina înţelegerii, urmare.

Iar cântul ei tăcut dispare ochilor iscoditori.

Se ferecă în mijloc; şi acolo ne-ncetat tresare...

Tresare şi nu moare...nu mai moare...



Doi ani mi-a luat...azi se-mplinesc...şi nu regret nimic, decât că i-am aflat idealul, pe care nu i l-am putut da...era al altcuiva...şi totdeauna va visa la ea...la ideal...eu am încetat a mai visa la ideal...căci îl port în inima şi fiinţa mea...