Secunde de haos si secunde de vis...
Promontoriul sperantei in al mortii abis;
Stralucind deasupra-i roua lacrimilor mele
Ce uscandu-se, ridicatu-s-au la stele.
Clipa de lumina ce vii de ma-nvii
si-apoi, fara mila mortii ma predai...
Si-n tacere, cu durere ma supun
ingenunghez si mor, apoi invii;
si ma gasesc mai vie, ca iar sa ma supun...
Caci, cum de-as putea sa te-ndur,
Supliciului amintirilor sa ma supun?
Si-asa imi petrec viata... si gandurile-apun...
si-atunci cand se ridica, prin moarte ma rapun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu