Tăcerea e de aur, dar Comunicarea e de platină.

"As far as playing jazz, no other art form, other than conversation, can give the satisfaction of spontaneous interaction."      Stan Getz

Ultimul obiectiv al comunicarii este utilizarea limbajului omenesc. Principala caracteristica a  comunicarii este respectul fata de ceilalti oameni, si este o consecinta a respectului de sine. "Oamenii au inventat respectul ca sa ascunda locul gol, unde ar trebui sa fie iubirea." zice Lev Tolstoi . Dar daca iubirea fata de oameni lipseste, macar respectul fata de tine insuti sa te determine sa comunici, mai ales cand esti rugat sa faci acest lucru.

It doesn't matter what I say 

You never listen anyway 

Just don't know what you're looking for.

Imagination's all I have
But ever then you say it's bad
Just can't see why we disagree.

Casual conversations how they bore me
They go on and on endlessly
But no matter what I say
You ignore me anyway
I might as well talk in my sleep
I could weep.

 You try to make me feel so small
Until there's nothing left at all
Why go on? Just hoping that we'll get along.

There's no communication left between us
But is it me or you who's to blame?
There's nothing I can do, yes you're fading out of view
Don't know if I feel joy or pain
It's such a shame.

And now it seems it's all been said
If you must leave then go ahead
Should feel sad
But I really believe that I'm glad
I really believe that I'm glad
I really believe that I'm glad!

"Conversation should be pleasant without scurrility, witty without affectation, free without indecency, learned without conceitedness, novel without falsehood."  William Shakespeare

"Do you sometimes feel that you and another person talk at each other versus with each other? If this is happening, you and that person are probably not feeling heard or understood by the other, defensiveness rises, problems aren’t getting resolved and anger or resentment begins to fester. Problems in a relationship are rarely about the actual issue, they are more about how you and the other person communicate about the issues. If you are finding yourself struggling with communication issues in any personal or work relationship, assistance is only a call away. Your Employee Assistance Program offers no cost and confidential counseling for communication difficulties." 

In genul lui....Daniel Iancu :))

„O calmă reîntoarcere lângă ai săi” (1943)

De regulă, Mircea Eliade este citat cu studiul său din 1970 (Mioara năzdrăvană) și mai puțin este cunoscut faptul că el a făcut parte din „mișcarea de rezistență” a anilor ’40, alături de G. Călinescu și C. Brăiloiu. În acea perioadă (1943), M. Eliade își cristaliza primele idei și concepții pentru elucidarea paradoxului mioritic, pe fondul recrudescenței teoriei fatalismului provocate de „al treilea val”. De aceea, tonul discursului se asortează mai degrabă unei replici și nu unei construcții ideatice, dar cele câteva concluzii se vor dovedi intuitive: „Nu este deloc întâmplător că cele două creații de seamă ale spiritualității românești – Miorița și balada Meșterul Manole – își au temeiul într-o valorificare a morții. (Ideea de integrare în Cosmos prin moarte este evidentă în Miorița, și nici nu trebuie să ne surprindă, ținând seama de originile ei ritual-funerare)”.M. Eliade, Comentariu la balada Meșterul Manole, București, 1943

Apoi M. Eliade extinde baza discuțiilor într-o abordare din perspectiva etnicului – insistent reluată în epocă, din pricina animozității de ordin politic. „Numai pentru un cercetător superficial, care ar judeca prin criterii empirologice, prezența aceasta a morții ar putea însemna un stigmat suspect pentru sănătatea sufletească a poporului român. Prezența morții în centrul spiritualității populare românești nu înseamnă, însă, o viziune pesimistă a lumii, o rarefiere a debitului vital, o deficiență psihică. Un contact direct cu viața țărănească infirmă hotărât aceste supoziții; țăranul, în genere, nu cunoaște nici teama de viață, nici beția mistagogică (de structură slavă), nici pesimismul religios, nici atracția către asceză (de tip oriental). Și cu toate acestea, cele două creații capitale ale spiritualității populare românești poartă în miezul lor o valorificare a morții. Dar prezența morții nu este aici negativă. Moartea din Miorița este o calmă întoarcere «lângă ai săi». (…) Românul nu caută moartea, nici n-o dorește, dar nu se teme de ea; iar când e vorba de moarte rituală (război, bunăoară), o întâmpină cu bucurie”.  Același fatalism salvator și energetic izvorât din dârzenie și curaj, pe care numai un cunoscător al istoriei și tradiției îl poate identifica.

Cum Daniel Iancu este lipsit de curaj, nelipsindu-i totusi darzenia,, si cum este si un ignorant desavarsit al istoriei si traditiei, nu poate identifica "miezul" celor doua nuci, "Miorita" si "Mesterul Manole", chiar daca lasa impresia unui om de cultura. Cultura lui Daniel Iancu este curat  lăutărism, dovedind superficialitatea modului de abordare a acestor doua teme ale culturii populare intalnite de altfel la multe popoare ale lumii. Cand nu intelegi, faci bascalie. Prostia aduce cu sine o lipsă de inocenţă, o lipsă de integritate a persoanei. Dar există şi o nebunie, o prostie favorită, cea a crucii care în mod evident stă diametral opus cu prostia încăpăţânată a şmecherilor, a mucaliţilor şi oportuniştilor. Cum Steinhardt a publicat sub pseudonimul Antisthius, "În genul lui... Cioran", "În genul lui... Noica", "În genul lui... Eliade" etcaetera, etcaetera - eseuri critice dure la adresa acestor mari oameni de cultura (oameni care ulterior i-au devenit adevarati prieteni, fiindca au vazut dincolo de critici o admiratie extraordinara) si dat fiind faptul  ca numai oamenii inteligenti sunt capabili de a primi criticile, nu-mi ramane decat sa scriu si eu un eseu „In genul lui….Daniel Iancu”…poate merita sa-l scriu, sau poate ca nu merita…ramane de vazut.

http://blogdanieliancu.blogspot.com/2011/05/sunt-mandru-ca-s-roman.html