257

257

google.ro

Faimosul motor de căutare în limba română.

Google.ro este al 257-lea in topul primelor 500 de sit-uri web din lume, clasificare realizata de Alexa.com, bazata pe audienta. Iar in Romania este pe primul loc; logic.

Interesant. Romanii click-eaza. Noroc ca nu clacheaza. Unii, poate, cu criza asta.

Dar eu sunt de parerea Pink Floyd-zilor: "Crisis? What crisis?"

Esenţa nimicului...

Barbatii cred ca daca isi gasesc o partenera din asa-zisa lume buna, din paturile superioare ale clasei societatii, vor fi fericiti. 

Mintea lor va fi fericita; doar mintea! Nu si sufletul, fiindca cei mai morti oameni din lume sunt cei care se cred cineva, sunt cei care cred ca numele, ori profesia, ori contul in banca le va deschide si usa catre interiorul fiintei lor. 

Daca privesti cu atentie un om care crede ca face parte dintr-o familie "buna",  vei putea observa cat de chinuita este fiinta sa interioara. Face numai lucruri permise de catre codul bunelor maniere, si crede ca este bine-crescut, crede ca are personalitate. 

Nu e chiar gresit, chiar are personalitate, dar individualitatea ii lipseste cu desavarsire. 

Face doar lucrurile care "se cad" a fi facute, care sunt aprobate de catre cei asemenea lor, desi in sufletul lui ar face probabil cu totul altceva. Ei sunt cei divizati in interior, ei sunt oamenii cu doua, si chiar mai multe fete, masti,. pe care le schimba atat de repede si de bine incat chiar crezi ca sunt asemenea mastilor pe care si le pun.

Dar nu stie ca el - cel care este el, cu adevarat - ar vrea sa faca altceva, fiindca nu s-a gandit niciodata cine este el cu adevarat, si ce isi doreste fiinta lui cu adevarat. 

Sunt ca niste roboti, nu fac nimic din ceea ce ar putea starni dezaprobarea rasei din care fac parte, nu ar face nimic pornit din inima, caci ceea ce porneste din inima, de cele mai multe ori este lipsit de ratiune, este irational. 

Este trist dar, adevarul este ca oamenii aspira sa urce pe scara sociala, nestiind ca scara pe care urca, de fapt coboara, fiindca cu cat urci mai sus pe scara sociala, cu atat cobori pe cea spirituala. 

Sentimentele proprii sunt inlocuite cu satisfactia orgoliului, ce rezulta din contemplarea titlurilor sociale, a numarului de digiti continuti de suma pe care o detin in banci, a favorurilor pe care le primesc de la cei din asa-zisa lume  "buna" din care  au impresia ca fac parte. 

Ei sunt cei care ii judeca nemilos pe ceilalti, ei sunt cei care devin indiferenti la orice are legatura cu inima sau cu sufletul. 

Ei sunt  cadavrele ambulante, mortii vii! Ei nu sunt vii decat cu numele caci, in realitate sunt indiferenti si mai reci decat pietrele. Pana si o piatra se poate incinge, se poate transforma in lava si curge! 

Dar ei, cei care isi traiesc viata pre-judecand totul si pe toti, avand o concluzie gata pregatita dinainte de a face sau spune tu ceva, ei nu se pot incalzi niciodata fiindca raceala este ratiunea lor de a trai, rigiditatea legilor machiavelice dupa care isi conduc viata este pe primul loc in sufletul lor. 

Ei prefera sa moara sufletul lor, decat sa ajunga sa traiasca marginalizarea din partea celor de pe aceeasi treapta sociala cu a lor. Ei nu fac ceea ce vor, nu fac ceea ce simt, fac doar ceea ce "se cade" si niciodata nu vor accepta sa faca ceva din ceea ce "nu se cade". 

Cata micime a sufletului, cata ingustime a mintii, cata gheata acumuleaza in inima lor acesti asa-zisi oameni, fiindca, adevarul-adevarat este ca ei nu mai sunt oameni, ei sunt robotii carora li s-au incarcat programele ce aplica regulile rigide ale clasei din care fac parte. Si functioneaza...functioneaza impecabil! 

N-ai sa vezi un singur robot sa o "ia pe aratura" nu! fiindca lor le place sa fie roboti, lor le place sa nu simta nimic, lor le place sa fie doar plini de mandria de a face parte din "rasa superioara", din rasa concurentei acerbe, si afiseaza aroganta si ii zeflemesc pe cei care nu sunt ca ei.

Ei sunt adevaratii mizerabili ai societatii...ei sunt cei care urasc simplitatea si bunatatea gratuita...fiindca ei nu fac niciodata nimic pe gratis, ei au intotdeauna un scop machiavelic, bine ascuns de vederea celor simpli...ei sunt cei care se iau in casatorie doar intre ei, ca sa nu cumva sa intre vreun rebel animat de inima, de irational, si sa le strice casta. Castă a indiferenţei, castă a morţii, castă blestemată de Dumnezeu... 

Oare ce au arta si frumusetea sufletului, in comun cu aceasta rasa de morti vii?

Ei se bucura la nasterea unui copil in interiorul rasei lor... s-a nascut un nou robot, care sa le duca mai departe pre-judecatile si moartea...si sar asupra lui "educandu-l" inca de cum face ochi, implementandu-i cu ardoare programele aducatoare de moarte...

Dar lumea nu va exista vesnic, si tocmai din cauza lor, a acestor  roboti, lumea va dispare...da, va dispare, odata cu ei toti...nimic nu va mai ramane din ei...nimic...ei sunt esenta nimicului din existenta noastra....

Pink Floyd - A New Machine

The Dark Side of the Moon...

          Albumul meu preferat al Pink Floyd, The Dark Side of the Moon, care de fapt, nu trebuie ascultat ca piese disparate -  trebuie luat ca un intreg, fiindca piesele au continuitate - este un album conceptual al formaţiei, al saselea, lansat pe 24 martie 1973. 

Este primul album Pink Floyd ale cărui versuri îi aparţin în întregime lui Roger Waters.

Albumul ocupă poziţia a cincea în ierarhia celor mai bine vândute albume în întreaga lume. A fost pe prima poziţie în „TOP 200 Billboard”, menţinându-se în top 200 mai mult de 700 de săptămâni, aproximativ 14 ani. 

The Dark Side of the Moon

					Speak to Me (Mason) 1:16 "I've been mad for fucking years, absolutely years, been over the edge for yonks, been working me buns off for bands..." "I've always been mad, I know I've been mad, like the most of us...very hard to explain why you're mad, even if you're not mad..." (Instrumental) Breathe (Waters, Gilmour, Wright) 2:44 Breathe, breathe in the air. Don't be afraid to care. Leave but don't leave me. Look around and choose your own ground. Long you live and high you fly And smiles you'll give and tears you'll cry And all you touch and all you see Is all your life will ever be. Run, rabbit run. Dig that hole, forget the sun, And when at last the work is done Don't sit down it's time to dig another one. For long you live and high you fly But only if you ride the tide And balanced on the biggest wave You race towards an early grave. On The Run (Gilmour, Waters) 3:32 [female announcer, announcing flights at airport, including 'Rome'] "Live for today, gone tomorrow, that's me, HaHaHaaaaaa!" (Instrumental) Time (Mason, Waters, Wright, Gilmour) 7:06 Ticking away the moments that make up a dull day You fritter and waste the hours in an offhand way. Kicking around on a piece of ground in your home town Waiting for someone or something to show you the way. Tired of lying in the sunshine staying home to watch the rain. You are young and life is long and there is time to kill today. And then one day you find ten years have got behind you. No one told you when to run, you missed the starting gun. So you run and you run to catch up with the sun but it's sinking Racing around to come up behind you again. The sun is the same in a relative way but you're older, Shorter of breath and one day closer to death. Every year is getting shorter never seem to find the time. Plans that either come to naught or half a page of scribbled lines Hanging on in quiet desperation is the English way The time is gone, the song is over, Thought I'd something more to say. Breathe   (reprise) 7:06 Home, home again. I like to be here when I can. When I come home cold and tired It's good to warm my bones beside the fire. Far away across the field The tolling of the iron bell Calls the faithful to their knees To hear the softly spoken magic spells. The Great Gig in the Sky (Wright) 4:44 "And I am not frightened of dying, any time will do, I don't mind. Why should I be frightened of dying? There's no reason for it, you've gotta go sometime." "If you can hear this whispering you are dying." "I never said I was frightened of dying." (Instrumental) Money (Waters) 6:32 Money, get away. Get a good job with good pay and you're okay. Money, it's a gas. Grab that cash with both hands and make a stash. New car, caviar, four star daydream, Think I'll buy me a football team. Money, get back. I'm all right Jack keep your hands off of my stack. Money, it's a hit. Don't give me that do goody good bullshit. I'm in the high-fidelity first class traveling set And I think I need a Lear jet. Money, it's a crime. Share it fairly but don't take a slice of my pie. Money, so they say Is the root of all evil today. But if you ask for a raise it's no surprise that they're giving none away. "HuHuh! I was in the right!" "Yes, absolutely in the right!" "I certainly was in the right!" "You was definitely in the right. That geezer was cruising for a bruising!" "Yeah!" "Why does anyone do anything?" "I don't know, I was really drunk at the time!" "I was just telling him, he couldn't get into number 2. He was asking why he wasn't coming up on freely, after I was yelling and screaming and telling him why he wasn't coming up on freely. It came as a heavy blow, but we sorted the matter out" Us and Them (Waters, Wright) 7:40 Us, and them And after all we're only ordinary men. Me, and you. God only knows it's noz what we would choose to do. Forward he cried from the rear and the front rank died. And the general sat and the lines on the map moved from side to side. Black and blue And who knows which is which and who is who. Up and down. But in the end it's only round and round. Haven't you heard it's a battle of words The poster bearer cried. Listen son, said the man with the gun There's room for you inside. "I mean, they're not gunna kill ya, so if you give 'em a quick short, sharp, shock, they won't do it again. Dig it? I mean he get off lightly, 'cos I would've given him a thrashing - I only hit him once! It was only a difference of opinion, but really...I mean good manners don't cost nothing do they, eh?" Down and out It can't be helped but there's a lot of it about. With, without. And who'll deny it's what the fighting's all about? Out of the way, it's a busy day I've got things on my mind. For the want of the price of tea and a slice The old man died. Any Colour You Like (Gilmour, Mason, Wright) 3:25 (Instrumental) Brain Damage (Waters) 3:50 The lunatic is on the grass. The lunatic is on the grass. Remembering games and daisy chains and laughs. Got to keep the loonies on the path. The lunatic is in the hall. The lunatics are in my hall. The paper holds their folded faces to the floor And every day the paper boy brings more. And if the dam breaks open many years too soon And if there is no room upon the hill And if your head explodes with dark forebodings too I'll see you on the dark side of the moon. The lunatic is in my head. The lunatic is in my head You raise the blade, you make the change You re-arrange me 'til I'm sane. You lock the door And throw away the key There's someone in my head but it's not me. And if the cloud bursts, thunder in your ear You shout and no one seems to hear. And if the band you're in starts playing different tunes I'll see you on the dark side of the moon. "I can't think of anything to say except... I think it's marvelous! HaHaHa!" Eclipse (Waters) 2:04 All that you touch All that you see All that you taste All you feel. All that you love All that you hate All you distrust All you save. All that you give All that you deal All that you buy, beg, borrow or steal. All you create All you destroy All that you do All that you say. All that you eat And everyone you meet All that you slight And everyone you fight. All that is now All that is gone All that's to come and everything under the sun is in tune but the sun is eclipsed by the moon. "There is no dark side of the moon really. Matter of fact it's all dark."

I am... "The old man died..."

Us and Them - Pink Floyd - The Dark Side Of The Moon (1973)

Us, and Them...
And after all, we're only ordinary men...
Me, and you...
God only knows, it's not what we would choose, to do
Forward he cried from the rear
And the front rank died
The General sat, and the lines on the map
Moved, from side to side...

Black, and Blue...
And who knows which is which, and who is who...
Up, and Down...
And in the end, it's only round and round, and round...
Haven't you heard, it's a battle of words!
The poster bearer cried
Listen son, said the man with the gun
There's room for you inside...

Down, and Out...
It can't be helped, but there's a lot of it about...
With, without
And who'll deny, it's what the fighting's all about...
Out of the way, it's a busy day
I've got things on my mind,
For want of the price, of tea and a slice
The old man died.

"Vei plânge mult, ori vei zâmbi?"...

 Astazi, am recitit poezia lui Lucian Blaga, "Vei plânge mult, ori vei zâmbi?"...

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi - dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul

că, sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

"Nu ştii că, numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Categoric lucru, Lucian Blaga a descoperit lumina din el insusi, iar aceasta poezie este dovada...

"Cu gheare de lumina o dimineata-ti va ucide-odata visul" ...

atunci cand te vei trezi din visul in care traiesti pe pamantul asta, cand vei deveni constient de lumina ta interioara, de fiinta ta, de sufletul tau, o picatura din Oceanul Vietii, o parte din Dumnezeu, va fi normal, o dimineata caci, cand te trezesti din somn cu forte proaspete, daca nu dimineata? Este dimineata, pentru ca este inceputul adevaratei tale vieti! Atunci vei vedea lumina din tine, cu puterea dragostei pe care o porti, si avand iubirea in inima ta, vei vedea ca sufletele sunt curate toate, asa cum le-a creat Dumnezeu...vei realiza maretia creatiei, vei realiza ca mintea este singurul nostru dusman, mintea care poarta tot trecutul nostru mort...caci, ce sunt amintirile, decat un trecut ce a murit pentru totdeauna? Daca nu lasam amintirile sa plece de la noi, nu vom putea vedea lumina din noi...de accea spune Iisus ca trebuie sa fim ca niste copii, sa ne nastem din nou, fiindca numai copiii nu au trecut, doar viitor, dar ei nu se gandesc niciodata in viitor...copiii sunt deschisi si curati cu inima...

"ca sufletul mi-asa curat, cum gandul tau il vrea, cum inima iubirii tale-l crede"...

 ....numai iubind, ajungi sa intelegi ca sufletele sunt toate curate, asa cum le-a creat Dumnezeu...numai iubind din toata inima ta si din tot sufletul tau, ajungi sa intelegi ca oamenii sunt niste suflete chinuite, sarmani somnambuli pe care, cand ii atingi, isi elibereaza presiunea, se decomprima, fiindca reactioneaza ca niste arcuri comprimate, chinuite sub presiunea exercitata asupra lor de mastile pe care le tarasc dupa ei, care au ajuns sa fie atat de multe, incat abia le mai pot cara...toti intelectualii am fost educati sa avem un amortizor pentru arcul ce se comprima, amortizor pentru socurile produse in cazul unei decomprimari bruste, sau prea puternice, functie de presiunea de comprimare a arcului....amortizorul este eul nostru, caracterul nostru, personalitatea care nu ne da voie sa fim noi insine, nu ne permite sa fim fara de masti, fara ipocrizie ...

cand iubesti cu adevarat, suferinta prin care treci, iti sparge zidul neintelegerii...si incepi sa intelegi fenomenul... incepi sa intelegi ca nu te mai poti supara pe oameni...incepi sa intelegi ca nici un suflet nu este, decat curat! te trezesti din somnul in care ne cufunda mintea ce tese intruna ganduri, purtandu-ne ba in trecut, ba in viitor, si obosindu-ne continuu, nelasandu-ne sa traim in prezent, niciodata in prezent...nemaiducandu-ne in trecut sau in viitor, nemaimiscandu-ne pe orizontala, vom fi nevoiti sa ne miscam pe verticala, vom cobori in noi insine, si de acolo vom gasi lumina, si ne vom deplasa, implicit in sus, spre sursa universala a luminii, spre Dumnezeu...este crucea vietii noastre...odata suprimata miscarea pe orizontala, vom fi nevoiti sa ne miscam pe verticala...acesta este simbolul crucii, intersectia dintre doua lumi, lumea celor ce dorm, care se misca pe orizontala - ba in trecut, ba in viitor - si lumea celor care s-au trezit, cei care se misca pe verticala...
 

"Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

"Nu ştii că, numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

Da...iti spun ca vei plange...lacrimi iti vor tasni din inima, prin ochii corpului tau, vei plange zambind cu bucurie, intelegerii inceputului vietii tale ca om treaz, constient... vei plange, fiindca in acea clipa vei realiza ca toata viata ta ai dormit, de-adevaratelea, ai dormit cu ochii deschisi, ai trait in vis, nu in realitatea universala. Ai trait intr-o lume numai a ta, asa cum toti traiesc, fiecare in lumea lui si atunci cand se intalnesc doua lumi, sau mai multe, cu ideile si prejudecatile lor, ies scantei...apar divergente, neintelegeri, infumurari, raniri de orgolii, incep razboaiele egoistilor...si sunt multe aceste razboaie...matematic vorbind, razboaiele pe care le porti, reprezinta numarul rezultat din combinari de unu luate cate "n", unde "n" reprezinta numarul somnambulilor cu care iti intersectezi drumul, prin noaptea vietii de somnambul, in visul tau...


Cum sa nu plangi de bucuria diminetii in care iti incepi adevarata viata, si stii ca aceea este ziua, marea zi in care te  intorci acasa?  cum sa nu plangi de bucuria intelegerii ca, picatura de lumina se intoarce  in oceanul de lumina al dumnezeirii din care a fost luata si data tie in dar, in corpul pe care il porti vreme de cateva zeci de ani pe pamant, cum sa nu plangi in acea clipa? Plangi si zambesti...zambesti si plangi...plangi zambind si zambesti plangand...

"Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?'...

Dumnezeu ne-a creat din noroi, din pamant, si a sadit in noi samanta imparatiei sale de lumina la care ne-a invitat sa venim cu totii, sa gustam fericirea, adevarata fericire, iar invitatia, viata, ne-a dat-o in dar...numai murind, samanta va deveni floare...numai iubind pana vei muri de durere, te vei putea transforma in nufar, ca om ce esti din noroi, nici nu se pune problema ca aduni sau nu noroi, pentru ca esti facut din noroi, din tina....iar cand vei muri de durere, vei inflori...



Lucian Blaga a fost un om trezit, categoric! Poezia aceasta reprezinta insasi dovada ca a devenit un nufar!

Numai iubind pana cand doare, si constati ca nu mai exista durere, ci doar mai multa iubire, asa cum zicea si maica Tereza, ajungi sa te trezesti, si treaz fiind, lumina din tine insuti nu va intarzia sa apara...aceasta este fericirea...singura fericire reala...nimeni nu ne poate face fericiti, mai inainte de a descoperi fericirea in noi insine...."imparatia cerurilor este in voi"!
cei care cititi, va spun sa iubiti...curat si mult...pana cand doare, pentru ca trebuie sa moara eul vostru, cel care va desparte de lumina intelegerii....iar durerea va trece....si nu va va ramane decat si mai multa iubire....iar lumina din voi va veni....aceasta este singura cale spre fericire...adevarata fericire...pe care nu v-o va lua nimeni, fiindca izvoraste din voi insiva...atunci noroiul se transforma intr-o floare...in cea mai frumoasa floare, nufarul...

Pink Floyd - Shine On You Crazy Diamond (Part one)

Superba compozitia grupului Pink Floyd...iar versurile au un mesaj spiritual extraordinar! 

Remember when you were young, you shone like the sun.
Shine on you crazy diamond!
Now there's a look in your eyes, like black holes in the sky.
Shine on you crazy diamond!
You were caught in the cross fire of childhood and stardom.
Blown on the steel breeze.
Come on you target for faraway laughter.
Come on you stranger, you legend, you martyr, and shine!

You reached for the secret too soon, you cried for the moon.
Shine on you crazy diamond!
Threatened by shadows at night, and exposed in the light.
Shine on you crazy diamond!
Well you wore out your welcome with random precision.
Rode on the steel breeze.
Come on you raver, you seer of visions.
Come on you painter, you piper, you prisoner, and shine!