sâmbătă, 25 februarie 2012

Homo superiorus Daniel Iancu si dragobetele


Nu ma pot abtine sa nu remarc din nou, caracteristicile barbatului superior Daniel Iancu, in ceea ce priveste relatia cu prietena lui ieseanca. Din nou, se confirma spusele lui Mircea Eliade, in a carui descriere il regasim pe omul superior care sufera, care are caderi interioare, care trebuie sustinut in permanenta, a carui femeie nu exista decat ca sa-l ridice pe el din haos, sa il sustina, sa il consoleze si sa-i oblojeasca ranile, sa-i faca toate mofturile, sa-i aduca jucarii, in schimbul unei aprecieri de dragobete, in care ii spune cat de mult inseamna ea pentru el, dar atat. I-am trimis un mesaj si i-am spus sa o ia de nevasta! fiindca biata femeie, cand l-a intrebat “ce insemn eu pentru tine”, i-a spus cu alte cuvinte “daca insemn atat de mult pentru tine, de ce nu legalizezi situatia, de ce nu ma iei de nevasta, sa ma ai langa tine tot timpul, si nu din cand in cand , atunci cand vii de la Constanta la Iasi”. Este? este. Ia uitati-va nitel:

Sursa: FURNICI SUB PIELE



( poezie de Dragobete )
  
N-am idei şi nici cuvinte,
Iar să mint, nu prea îmi vine
Când mă-ntrebi duios, cuminte,
Ce însemni tu pentru mine?

Treaba nu e complicată.
Uite zece “comparaţii”….
Şi-ai să întelegi pe dată
Că ţin loc de declaraţii:

1.   Pot să fiu pierdut cu tine
Pe furtună-n plină mare,
Până Salvamarul vine,
Tu-mi eşti barca de salvare.

2.   Pân’ să mă trezesc în pană,
Să mă-înec precum un fraier,
Te transformi în sturioană
Şi m-aduci din nou la aer.

3.   Fie iarna cea mai “creaţă”
Să alunec nu ma lasi,
Poa’ să fie drum de gheaţă
Din Constanţa  pân’ la Iaşi.

4.   Tu eşti ca nisipu-n pantă
 Pus pe gheaţă, pe şosea,
          Eşti o …anti-derapantă,
Dacă pot să zic aşa.

5.   Fie drumu-n lumea mare
Plin de gropi şi de belele,
Tu te faci dintr-o suflare
Telescopu’ vieţii mele.

6.   Nu ma laşi să o iau razna!
Eşti benzina din motor,
Eşti radiatorul iarna,
Eşti şenila de tractor.

7.   În caverna-ntunecată
Cad în hău, urlând turbat,
          Funie te faci pe dată
Şi m-agăţi imediat.

8.   De îşi pierde o aripă
Şi-avionul dă să pice,
Aripă eşti într-o clipă
Şi îl faci să se ridice.

9.   De vreau Elvis să îmi cânte,
Te transformi surprinzător,
Trecând luntre şi-apoi punte,
În Bănică junior.

10.               Iar când gust nu e-n bucate,
        Tu rezolvi din nou misterul.
Tu eşti gustul bun din toate,
Tu eşti sarea şi piperul.

Nu-s minciuni, nici vorbe grele,
Nu te-ntorc ca la Ploiesti.
Eşti…furnicile sub piele!


Înţelegi?
Cam asta eşti !...... :-)


Fragmentele lui Mircea Eliade, la care fac referire in ceea ce-l priveste pe homo superiorus Bogdan Daniel Iancu urmeaza:


Ei vorbesc intotdeauna de "mediu" ca de un duşman personal. Nu găsesc nici o punte de comunicare cu restul lumii. Sunt meniţi să sufere sau să comande - niciodată să iubească şi să inţeleagă.

Ei cer tuturora sacrificii, pentru că ei merită totul, dar nu datorează nimănui nimic. Pentru un bărbat superior nu există femeia decât ca să-l stimuleze pe el, să-l mângâie sau să-l oblojească pe el.

El are dreptul să primească acest sacrificiu, căci ceilalţi nu-l "inţeleg". Bărbaţii superiori au despre toate lucrurile o părere personală. Iţi vor spune despre "suflet", despre "tragedie" sau despre "iubire" cele mai ieftine şi mi mediocre platitudini; dar le vor spune "original", din "viaţa lor interioară", pentru că pentru un asemenea bărbat superior viaţa lui interioară preţuieşte cât intregul Univers şi se referă mereu la ea ca la o nouă Biblie: deşi de cele mai multe ori nu vei găsi acolo nimic viu şi nimic creator, pentru că oamenii aceştia nu sunt niciodată sinceri, nici faţă de ei, nici faţă de ceilalţi.

Poartă pretutindeni cu ei conştiinţa "superiorităţii" lor, şi dacă aceasta poate impune unui public mistificat şi câtorva femeiuşti in căutare de idoli - apoi niciodată nu poate păcăli pe alt "bărbat superior".

Ceea ce e plicticos la un bărbat superior este faptul că niciodată nu are curajul orgoliului, niciodată nu-ţi va spune in faţă că el e geniu şi tu un simplu muritor - ci iţi va da a inţelege aceasta. Orice face şi orice scrie dă să inţeleagă ceva pe care nu are curajul să mărturisească. De aici o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ.

Cred că exerciţiul favorit al oricărui bărbat superior este analiza. Analizează orice şi se analizează oricând, cu o atenţie dureroasă, cu o sete neverosimilă, cu o subtilitate intr-adevăr remarcabilă. Intr-un anumit sens, se poate spune că psihologia au creat-o femeile şi bărbaţii superiori. Este un exerciţiu plin de surprize, balsamic, fascinant, in cele din urmă steril - dar stimulator prin proporţiile pe care le capătă insul in propria lui contemplaţie microscopică. Ducând o asemenea viaţă "interioară", un bărbat superior - deşi el e permanent "neinţeles" - te inţelege totdeauna. El inţelege durerea ta inainte de a i-o spune; el "a trecut pe acolo", el te patronează cald şi sfătos; e gata să-ţi deschidă sufletul, să-ţi facă mărturisiri, să te ia de mână; dar numai atâta timp cât nu ghiceşte in tine un bărbat tot atât de superior ca şi el. Atunci se schimbă lucrurile. El n-are nevoie de camarazi; el are nevoie de adoratori, de consolatori, de spectatori, din când in când de aplauze.

Bărbaţii aceştia superiori sunt ori revoltaţi, ori resemnaţi.Niciodată impăcaţi cu ceasul şi lumea in care trăiesc.

  Cea mai mare bucurie a lor - in afară de aceea produsă când se vorbeşte de ei - este să-şi analizeze necontenit inălţimile sufleteşti la care trăiesc şi să măsoare distanţele care ii despart de ceilalţi. Analiză, himere şi automatism; rămân intotdeauna un tip, oricât s-ar strădui să se deosebească de mediocritate şi de plebe. Căci a fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar.

 Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."

Mircea Eliade - Oceanografie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu