Se afișează postările cu eticheta 21 GRAME DE SUFLET. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 21 GRAME DE SUFLET. Afișați toate postările
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
vineri, 20 august 2010
Bucuria unei imbratisari
Motto:
"Între închipuire şi împlinire e un spaţiu pe care omul îl poate traversa numai râvnind."
O îmbrăţişare din suflet, poate concentra în ea toată lumina de care poţi fi capabil. Este mai mult decât cuvintele ce se pot spune.
Lumina este energie, iar energia unei inimi dezlănţuită într-o îmbrăţişare îţi poate dărui bucurie cât pentru o viaţă întreagă.
Cuvintele sunt mult prea sărace pentru a putea exprima sentimente ce depăşesc pragul obişnuinţei.
Poate pe 21 august 2011...poate 2012...ori, poate 2013...sau poate niciodată...mai degrabă niciodată...dar asta nu mă împiedică să râvnesc la ea. Fiindcă spune inspirat poetul:
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tremurând în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec de-alung de maluri
Par-c-ascult şi par-c-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept,
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma
Şi lopeţile să-mi scape;
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune! -
Dar nu vine - singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
"Însemnătatea unui om nu stă în ceea ce duce la îndeplinire ci, mai degrabă, în ceea ce vrea să îndeplinească."
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tremurând în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec de-alung de maluri
Par-c-ascult şi par-c-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept,
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma
Şi lopeţile să-mi scape;
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune! -
Dar nu vine - singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
Lacul - Mihai Eminescu
Totusi, nu pot sa-mi ascund bucuria....fiindca, totusi, sunt bucuroasa, pentru ca, inca mai traiesc!!!!!
"Joy is not the absence of suffering. It is the presence of God."
Robert Schuller
vineri, 16 iulie 2010
Logica mintii umane
Madalina a renuntat... toata lumea afirma ca era implinita, ca avea tot ceea ce isi doreste un om intr-o viata...dovada ca toata lumea aspiră numai la lucruri exterioare...aspiră la succes, aspiră la bogatie, aspiră la confort, şi aspiră la o persoană cu care sa imparta tot acest fast pecuniar...
Împlinirea sufletului este ceva cu mult mai simplu decat toata lumea crede ca este...fiintei nu ii trebuie nimic din tot fastul exterior, si nu-i trebuie nimic din ceea ce poate impresiona lumea...nu ii trebuie nimic din ceea ce lumea afirma ca reprezinta implinirea unui om...
dimpotrivă....fiintei ii trebuie ceea ce lumea ia in deradere...ii trebuie solitudine, in care sa poata arunca toate mastile la gunoi, in care sa poata razbate prin carapacea pe care societatea il forteaza pe om sa si-o construiasca cu migala, cu renuntari, cu eforturi, cu frustrari ingropate adanc in inima...
Madalina avea aproape tot ceea ce speră o minte de om sa primeasca de la viata...dar nu avea nimic din ceea ce speră fiinta, esenta sufletului nostru...faptul ca nu a impartasit cu nimeni ceea ce ii framanta mintea, dovedeste ca logica mintii ne poate distruge...teama ca dezvaluirea framantarilor ei ar putea sa o faca de ras, a fost mai puternica decat vointa de a-si clarifica nemultumirea perpetua pe care o simtea in adancul fiintei sale...
daca nu intelegi, daca nu reusesti sa dobandesti claritatea, daca nu reusesti sa observi si sa realizezi mecanismul de functionare al mintii, mintea este foarte parşivă: iti ia sufletul in stapanire si ti-l "joacă" cum vrea ea...iti da iluzia ca "problemele" tale nu se vor rezolva niciodata, ca aceste probleme sunt esenta vietii tale si ca viata nu merita traita, fara anumite lucruri pe care te pune sa ti le doresti - dar mereu altele, care iti rasar pe masura ce le dobandesti pe cele dorite mai inainte.
Mintea nu se opreste niciodata in a-ti furniza alte si alte dorinte, care te cufunda intr-o permanenta nemultumire, si care nu te lasa sa vezi ce merita sa iti doresti si ce nu, si mai ales, daca merita sa iti doresti, sau daca nu.
Mintea te orbeste. Mintea te surzeste. Mintea te nemultumeste perpetuu. Mintea este iadul nostru.
Iar daca stai in iadul mintii, si nu reusesti sa faci un salt care sa te elibereze de siretenia ei, vei muri si vei duce cu tine iadul.
Nu se pune problema ca Dumnezeu nu te-ar lasa sa ajungi in rai, in pace si in liniste, dar nu iti va placea acolo, pentru ca daca atunci cand traiesti nu iti place solitudinea, cu pacea ei, cu linistea ei, cu claritatea ei, nu iti va placea nici cand vei trece de poarta mortii si vei ajunge in atemporalitate. Duci cu tine tot iadul tau de nemultumire.
Ma doare atat de mult cand aud ca mintea a reusit sa mai pacaleasca un om: cum ca viata nu merita a fi traita pana la final, pana cand ea iti este luata, asa cum ti-a si fost data: fara sa te intrebe daca vrei sau nu. Pentru ca nu e nimic de vrut...e doar experienta noastra pe pamant, un cadou daruit noua, inainte de a intra din nou in atemporalitate, in vesnicie, unde nu exista nici timp, nici spatiu.
miercuri, 16 iunie 2010
Viu vs. mort
Multi, prea multi oameni castiga simpatia lumii si isi pierd sufletul. Multi, prea multi, si mai multi oameni traiesc vieti goale, fara suflet, deoarece se hranesc cu popularitate, apreciere si glorie, cu "Eu sunt deosebit, tu esti deosebit, priveste-ma, acorda-mi atentie, sustine-ma, pretuieste-ma", cu a fi seful, cu a avea putere, cu a castiga cursa.
Cu asta te hranesti tu?
Daca da, esti mort. Ti-ai pierdut sufletul.
Compara sentimentele care te cuprind cand iesi invingator intr-o disputa, sau intr-o cursa, sau cand devii foarte cunoscut, sau cand toata lumea te aplauda, compara-le cu sentimentele care te cuprind cand te apropii de natura, sau cand comunici - cu adevarat - cu un om de a carui companie te bucuri in public si in intimitate, fara sa te cramponezi de el, fara sa te agati de el.
Primele sunt sentimentele pe care eu le numesc lumesti; pe cele din urma le numesc sentimente de suflet.
Multi isi doresc inaintea mortii sa isi poata intoarce clepsidra si sa isi retraiasca viata asa cum merita viata traita: ca pe un mister. Dar acest lucru nu mai este posibil...timpul a expirat pentru ei.
Cu asta te hranesti tu?
Daca da, esti mort. Ti-ai pierdut sufletul.
Compara sentimentele care te cuprind cand iesi invingator intr-o disputa, sau intr-o cursa, sau cand devii foarte cunoscut, sau cand toata lumea te aplauda, compara-le cu sentimentele care te cuprind cand te apropii de natura, sau cand comunici - cu adevarat - cu un om de a carui companie te bucuri in public si in intimitate, fara sa te cramponezi de el, fara sa te agati de el.
Primele sunt sentimentele pe care eu le numesc lumesti; pe cele din urma le numesc sentimente de suflet.
Multi isi doresc inaintea mortii sa isi poata intoarce clepsidra si sa isi retraiasca viata asa cum merita viata traita: ca pe un mister. Dar acest lucru nu mai este posibil...timpul a expirat pentru ei.
miercuri, 10 martie 2010
"Va să zică 21 de grame!"
21 grame de suflet
de NICHITA STĂNESCU
din textele comunicate de sotia poetului, Dora Stănescu
I
Cercetătorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cîntări o serie de muribunzi în momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cîntarului său că, indiferent de sex sau de vîrstă, trupul uman pierde invariabil 21 de grame în clipa morţii. În conferinţa de presă organizată, Nills Jakobson a declarat că aceasta este greutatea sufletului.
II
Va să zică 21 de grame!
III
Începutul unui eseu rămas neterminat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)