S-a dus pe apa sîmbetei
trupul meu de trestie, de adolescent
S-a dus şi plăcutul miros de sudoare
de tînără piele jegoasă,
şi gîngăveala în faţa oamenilor
şi puritatea nespălată
a ochilor albaştrii,
şi timiditatea
de a avea imaginaţie
iar nu viziuni...
Un timp încă
îmi tîram imaginea
ca pe un cal mort, de căpăstru,
pe şosea, printre maşini
Un timp încă
mai mîngîiam dragonul
ca pe un ou, de
privighetoare...
Un timp numai
am mai crezut tîmp
de curcubeu, că este un suflet
al ploii
iar nu un compromis
jalnic şi iluzoriu
cum mă izbeşte acum FIIND.
Acum, cu mare zarvă
mă mut în noul meu trup rotund
Mobila veche,
abia dacă-mi ocupă
interiorul unui ventricol
Mă cutremur de întîmplare,
mai întîi scîrbit
şi mai apoi
din ce în ce mai sedus
de spaţiul mai sincer
şi mai urît
al noii mele locuinţe.
Spun vacii sacre: Doamnă,-
nu mai sunteţi de admirare
ci, de mîncare
Spun razei stelare: Dragă, -
degeaba te văd
daca eşti numai gîtul lung
al unei stele
A tăia girafa
este uşor şi inutil
De bună seamă simt
un oarecare cutremur
de mutare
în ceea ce se întîmplă cu mine!
Dar mărturisesc, acum
că de îndată ce
trage-voi un somn bun
şi ca lumea,
trezindu-mă proaspăt,
nou-nouţ voi fi,
bun pentru alte visuri
şi pentru altă visare.
de NICHITA STĂNESCU (Poeme în facsimil)
Jethro Tull-Someday the Sun wont Shine for You (This was-1968)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu