"Start listening to sounds, let music be your meditation. Listen to the sounds, all kinds of sounds. They are all divine – even the market noise, even the sounds that are created in the traffic. This airplane, that train, all sounds have to be listened to so attentively and silently and lovingly... as if you are listening to music. And you will be surprised: you can transform all sounds into music; they are music. All that is needed is our attitude: if we are resistant, the sound becomes noise; if we are receptive, loving, the sound becomes music. The same thing can be noise to somebody and to somebody else, music. If you have not heard your classical music it will be just noise. If you love it and you have sympathy for it, it is just out of this world, it is of the beyond. People in the East who are not acquainted with the Western music think this is just crazy noise. Whenever you don't fall in tune with something it becomes noise; when you fall in tune with it, when you start vibrating with it, when there is a harmony between you and it, it becomes music. And great is the joy when you can convert all sounds into music. Then your whole life starts becoming a rhythm. And listening to sounds will be very helpful. Not to any sound in particular, because that becomes a concentration. Mm? this noise of the train... the traffic, some dog starts barking... an airplane passes by; all have to be accepted. Not that you have to concentrate on any sound – listen to all sounds from everywhere. You have just to be alert, listening, with no choice. That will help you immensely and that will become your meditation. Listening to the ocean, or listening to the thundering of the clouds, or listening to the rain falling heavily, just put your ego aside, because there is no need... The ocean is not going to attack you, the rain is not going to attack you, the trees are not going to attack you – there is no need of any defense. To be vulnerable to life as such, to existence as such, you will be getting these moments continuously. Soon it will become your very life. "
marți, 11 ianuarie 2011
All life is a manifestation of the spirit, the manifestation of love
joi, 6 ianuarie 2011
L.M.A. Ionule, L.M.A!
La multi ani Ionule, multi sa fie, si buni.
Iti doresc sa te eliberezi de frica, pentru ca fara frica vei putea sa traiesti, frica nu te lasa nici sa respiri in voie, iar daca nu respiri nu traiesti, frica iti taie rasuflarea.
Iti mai doresc sa te eliberezi de amintirile care te dor, nu cele care au legatura cu mine, ci acelea care nu te lasa, de exemplu sa te duci la Sinaia fara sa te doara sufletul. De fapt, nu sufletul te doare ci mintea, care se gandeste la ce-a fost frumos si nu mai e.
Iti doresc sa nu te mai invinovatesti de nimic din ceea ce ai facut in viata ta si ai crezut mai apoi ca nu a fost cea mai buna alegere.
Si iti doresc sa iubesti oamenii. Pe toti, nu numai pe cei a caror imagine pe care ti-ai creat-o despre ei corespunde prejudecatilor tale, de oameni deosebiti. Daruieste lumina tuturor, vei primi inmiit in schimb. Oamenii sunt la fel de iubiti de D-zeu, si cei rai, si cei buni.
Norocul nostru este ca Dumnezeu stie cum suntem in realitate, si ne iubeste asa cum suntem, el nu si-a facut o imagine despre ce ar vrea El sa fim, ci ne iubeste in continuare, dandu-ne suflarea de viata neconditionat, ca facem bune, sau rele, nu ne arunca la gunoi atunci cand ne intoarcem la El si ii cerem iertare, ne primeste cu bucurie, ca pe cea mai importanta persoana pentru El.
Si iti doresc sa continui sa iti doresti tot felul de lucruri, crezand ca ele iti vor aduce multe satisfactii si implinire.Iti vor aduce. Doreste-ti cu putere si din toata inima, caci numai dorindu-ti, poti ajunge sa constientizezi capcana in care te lasi atras la nesfarsit: placerea realizarii dorintelor si apoi durerea ca ele nu sunt generatoare permanente de placere si satisfactii.
Va trebui sa iti doresti in continuare altceva, mereu si mereu, ca sa poti simti placere ca traiesti.
Si iti doresc sa iti implinesti visul de a canta pentru diaspora. Cat mai curand posibil. Si calatoreste! fa-o neincetat, caci doar asa vei obosi intr-o zi si vei realiza ca ai alergat dupa cai verzi pe pereti.
Iti doresc de fapt, tot ce iti doresti tu ca sa ti se implineasca. Este singura cale sa renunti la a-ti mai dori si a mai goni dupa himere.
Sa traiesti Ionule, si sa ai sanatate atatia ani cate dorinte ai de dus la bun sfarsit. Adica nenumarati. Eu voi fi cu tine mereu, pentru ca faci parte din mine. Si nu am ce face. Asa ca, nu mai fac nimic.
Atunci exista iubire.
"The love that lasts longest is the love that is never returned."
Putem oare intalni iubirea, asa cum uneori intalnim un frumos apus de soare?
Mi se pare ca pentru aceasta este nevoie de o pasiune arzatoare, insa de o pasiune pura, lipsita de orice tel, de orice determinare senzuala.
Un om care nu stie ce e pasiunea, nu va cunoaste niciodata ce este iubirea, fiindca iubirea se naste numai atunci cand exista o totala lepadare de sine.
O minte care cauta iubirea sau adevarul nu este o minte cu adevarat pasionata.
A intalni iubirea fara a o cauta este singura cale de a o gasi:
a ajunge la ea pe neasteptate si nu ca rezultat al unor sfortari sau al unor experiente. O astfel de iubire nu se supune timpului;
o astfel de iubire este in acelasi timp personala si impersonala, este atat pentru individ cat si pentru multime.
IUBIREA este asemenea unei flori care isi daruieste parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepasatori pe langa ea.
Floarea se afla acolo pentru toti, dar mai ales pentru cei care isi dau osteneala sa-i soarba parfumul si sa o priveasca cu incantare.
Putin importa pentru floare faptul ca suntem in gradina alaturi de ea, sau ca ne aflam departe; ea continua sa imprastie in jur suavul sau parfum pentru toata lumea.
Iubirea este intotdeauna vie, noua, proaspata. Pentru ea nu exista ieri sau maine. Ea se afla dincolo de tumultul gandirii.
Numai mintea inocenta stie ce este iubirea si numai mintea inocenta poate trai in aceasta lume care nu este inocenta.
Acest lucru extraordinar pe care omul l-a cautat vesnic prin sacrificiu, prin adorare, prin sexualitate, prin placeri si dureri de tot felul, va putea fi intalnit numai atunci cand gandirea, intelegandu-se pe sine, isi va gasi in mod firesc propriul sfarsit. Atunci iubirea nu mai are contrar, atunci iubirea nu mai are conflict.
Va intrebati poate:
"Daca gasesc o astfel de iubire, ce se va intampla cu sotul meu, sau cu sotia mea, cu copiii mei, cu familia mea? Ei au nevoie de o anumita siguranta."
Daca va framantati in felul acesta, este pentru ca nu v-ati aflat niciodata dincolo de campul gandirii, dincolo de campul constiintei.
Daca v-ati fi aflat acolo macar o singura data, n-ati mai fi ridicat o astfel de problema, caci ati fi stiut prea bine ce inseamna acea iubire in care nu exista gandire, in care nu exista timp.
Poate ca ceea ce spun va incanta si, intr-o anumita masura, va produce o stare de hipnoza, dar a merge dincolo de gandire si de timp - ceea ce inseamna a merge dincolo de suferinta - inseamna a fi constient ca exista o dimensiune diferita numita iubire.
Nestiind sa ajungeti la aceasta sursa extraordinara, ce va ramane de facut? Nimic, nu-i asa? Absolut nimic. Atunci, launtric, sunteti cu desavarsire tacuti. Intelegeti oare ce inseamna asta?
Inseamna ca nu mai cautati, ca nu mai doriti, ca nu mai urmariti nimic - pe scurt, ca nu mai exista centru.
Atunci exista iubire.
fragment din Krishnamurti
fragment din Krishnamurti
miercuri, 5 ianuarie 2011
marți, 4 ianuarie 2011
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
floriploiesteanu
- după nume băiat din Ploieşti, e fată de fapt, şi trăieşte-n Bucureşti...aşa-mi ziceai în 24 iulie 2008...Închid ochii...şi te privesc cum păşeşti pe creasta inimii mele...şi ea se înmoaie-n tăcere sub picioarele-ţi goale ...simţi catifeaua mângâind pielea tălpilor tale, şi lumina din ochi îţi coboară să lumineze în cale...strălucind, se-nfioară văzând cum păşeşte pe-o mare de sânge, şi un ţipăt îţi scapă cu atâta candoare...Repede mintea-mi croşetează un gând, aruncându-l ca pe-un năvod în mare, şi îţi strigă să-l prinzi şi să te salvezi de la înnecare, în aburii sângelui meu evaporat în căldura de soare...tu te întinzi...dar îţi alunecă printre degetele răsfirate, căci e împletit din iluzii răsucite între ele, croşetate...îţi simt ţipătul în inima mea şi din ea răsare un val, ce duios şi cu milă îl transform într-un cal...te las să-l struneşti, să-ncaleci pe el şi să pleci...să îţi împrăştii spaima ancestrală pe veci...c-o mantie de furtună te-a cuprins, dar nu vreau să te las, de-al ei întuneric învins...Dar plecând pe calul din inima mea, ţi-a rămas pe tălpi căldura din ea...şi aburul sângelui meu clocotind, l-a respirat pielea ta fremătând...acum poţi pleca...locul rămas gol, dar tot cald, din inima mea, îţi păstrează forma ce-ai lăsat-o în ea...şi-i a mea...
Să Fii...
Nu poţi fi al cuiva, până nu eşti mai întâi al tău însuţi...de fapt, e singura proprietate care îţi aparţine pentru totdeauna...restul vin, şi se duc...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)