Se afișează postările cu eticheta MASTI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta MASTI. Afișați toate postările

duminică, 11 aprilie 2010

'Upper class" - continuare

Vin din nou cu citatul din   "De la mijloc vine puterea" pe care l-am gasit publicat in Bussines Magazin, fiindca sunt multe de spus pe marginea acestuia, referitor la metodele practicate de paianjenii din advertising.

"(Clasa de mijloc) Isi cauta ori chiar inventeaza «radacinile». Asadar, este mai degraba traditionalista (ori cu respect pentru traditii), inclusiv in comportamentul de achizitie si consum. Cei din clasa de mijloc mai degraba vor fi interesati de mobilier «stil» decat de cel modern/avangardist.  De ce? Pentru ca, spre deosebire de Upper Class (care mosteneste de regula originile adeseori aristocratice) ori de Lower Class (careia numai de origini nu-i arde), Middle Class-ul are nevoie de repere, benchmark-uri, tocmai pentru a-si delimita pozitia de mijloc....

si se mai spune  in articol :

"Capsunarii sunt un segment care nu a fost anticipat de nici un sociolog, despre cei peste doua milioane de romani care lucreaza in afara tarii si care au trimis in tara peste 4 miliarde de euro anul trecut, alimentand consumul si deci cresterea multor industrii. Nu cumva ei vor fi viitoarea clasa de mijloc? Ei poate ca nu, dar urmasii lor - da! aducand ca argument cresterea gradului lor de civilizatie.

Dupa un an-doi de stat in strainatate nu ca sunt mai civilizati, dar se modifica in comportament. Macar ca nu-ti mai scuipa pe strada, si tot e un castig. De fapt, factorul civilizator e cel mai mare castig - crede "cineva" din domeniul publicitatii, mai exact Sorin Psata (n.m.) - aratand astfel inspre acel strat social din care vor proveni parte din viitorii membri ai clasei mijlocii."
Paianjenii din advertising sunt cei care muncesc pentru a ne atrage  banii si a umple buzunarele oamenilor destepti dar vicleni, ai oamenilor de afaceri pentru care succesul financiar este o problema "existentiala". Desi au succes tot mai mare pe zi ce trece, nu vor fi niciodata multumiti, vor dori tot mai mult succes, faima tot mai mare, avutii tot mai multe si recunoastere in societate. 

Ceea ce nu stiu nici primii - paianjenii din publicitate - si nici ultimii - oamenii de afaceri - este ca sufletul lor nu se va simti implinit niciodata, caci adevarata satisfactie nu le va fi data niciodata de titluri, conturi in banca, bogatie, sau de apartenenta la upper class. Toti acestia, dar toti! la sfarsit, vor afla ca au trait degeaba.

Cum lucreaza paianjenii din publicitate? Unicul scop al unei reclame este sa iti amplifice ego-ul, facandu-l mai puternic, iar metoda de a te determina sa reactionezi cum vor ei, este curata psihologie. 

"Cineva" din domeniul publicitatii, care a facut declaratia pe care am citat-o mai sus, el insusi avand cunostinte de psihologie, se dovedeste a fi un sarman psiholog nerod, afirmand ca Midlle Class "isi cauta ori chiar inventeaza radacinile", prin aceasta afirmatie subliniind faptul ca omul are nevoie de un ego puternic. TOTAL FALS! Nu de ego au oamenii nevoie, ci de aruncarea lui acolo unde ii sade bine unei masti: la gunoi.

Dupa ce societatea ne "educa" inca din copilarie ca trebuie sa ajungem cineva, vin diabolicii din advertising si manipuleaza acei oameni carora le lipseste discernamantul si constienta, luciditatea in distingerea adevarului, a ceea ce trebuie sa-si doreasca si ce nu. 

Ceea ce nu stiu majoritatea oamenilor este ca, omul simplu nu a reprezentat niciodata un ideal pentru societatea umana, iar existenta oamenilor de afaceri, existenta concurentei cu care ne invata societatea inca de cand deschidem ochii in lume, confirma faptul ca societatea nu isi doreste sa fim oameni simpli ci, ne conditioneaza si apoi ne manipuleaza prin pofte si dorinte si idealuri, sa devenim cineva, caci in caz contrar, vom ajunge niste oameni de nimic. 

In societatea in care traim, omul simplu este considerat sarac cu duhul, dar nu in sensul biblic al cuvantului ci, prosti. Exact! Prosti! Dar tocmai banii acestor prosti sunt vanati de hienele din publicitate, pentru a fi introdusi cu viclenia numita "profesionalism", in buzunarele oamenilor de afaceri, adevaratilor prosti!

Faptul ca oamenii simpli sunt considerati prosti,  nu este decat o mare minciuna, o cacealma. Fiindca realitatea este exact pe dos!!

Fiecare dintre noi este o fiinta si nu trebuie sa devenim cineva sau ceva. 

Semnificatia simplitatii unui om este urmatoarea: sa fii impacat cu propria ta fiinta, sa nu incerci sa devii altcineva, proces care nu poate si nici nu va avea vreodata vreo finalitate. 

Orice ai deveni, nu vei atinge niciodata acea stare in care sa poti spune ca "Acum calatoria mea s-a incheiat. Am atins culmea catre care am aspirat." 

In toata istoria umanitatii, eu nu am auzit ca vreun om sa fi atins vreodata aceasta stare, pentru simplul motiv ca omul se misca in cerc. Orice ai face, cineva se va afla inaintea ta. 

Iar ego-ul este principala boala a omului, este boala pe care hienele care "lucreaza" in domeniul advertising-ului, o exploateaza la maxim!!! 

Interese de toate felurile doresc ca omul sa ramana bolnav. Nimeni nu doreste ca omul sa fie sanatos si plenar, fiindca o fiinta sanatoasa si armonioasa le-ar pune in pericol afacerile. Asa se explica de ce nimeni nu doreste sa duca o viata simpla, sa fie un nimeni, fiindca toata lumea isi doreste sa devina CINEVA.E atat de obisnuit sa iti doresti sa devii cineva, nu este nimic extraordinar in acest lucru!!!! Pentru ca, cu cat te crezi mai special, cu atat mai mult devii un nimeni.

A deveni inseamna boala;  A FI inseamna sanatate. A fi tu insuti, inseamna sa fii un individ, nu o oaie usor de manipulat de advertising; iar advertising-ul ne invadeaza din toate partile, chiar si din politica. Daca doresti sa ajungi sa te bucuri, sa te relaxezi, sa simti pacea si frumusetea existentei, trebuie sa lasi sa iti dispara mastile cu care te-a improprietarit societatea; trebuie sa incepi sa fii tu insuti, in orice situatie. 

Am gasit despre Henry Ford ca, desi se afla pe patul de moarte, el isi facea inca planuri pentru a deschide noi intreprinderi. Cineva l-a intrebat: "Domnule, esti pe punctul de a muri! Doctorii spun ca nu vei mai trai mai mult de cateva zile, poate nici atat! De ce continui sa iti faci planuri? Toata viata ai facut acelasi lucru. Ai mai multi bani decat ai putea cheltui vreodata. Este limpede ca acestia nu-ti mai pot folosi la nimic. De ce vrei sa-ti deschizi noi intreprinderi?" 

La care Ford a raspuns: "Asculta, nu ma pot opri. Imi este imposibil. Numai moartea ma poate opri. Atat timp cat voi fi in viata, voi continua sa ma gandesc la afaceri. Stiu ca este inutil, dar nu ma pot opri!"

Cand ai succes in aceasta lume este dificil sa te opresti si sa te transformi intr-un om adevarat, care pe patul de moarte sa spuna ca se simte implinit spiritual, ca poate trece cu bucurie prin usa mortii. Cu cat devii mai bogat, cu atat iti vine mai greu sa pui capat acestui proces. 

La fel, atunci cand devii din ce in ce mai faimos; cu cat personalitatea pe care o ai este mai rafinata, cu cat esti un om mai deosebit decat altii - vorba lui Daniel Iancu despre psatuta - cu atat mai tare se agata personalitatea de tine, si nu te lasa sa te transformi spiritual. Asa ca, psatuta, degeaba i-a spus divinitatii, scriindu-i pe internet ca vrea sa isi gaseasca fiinta interioara, caci nu va putea niciodata sa isi arunce personalitatea la gunoi; ar simti ca moare. Fiindca nu stie ca ea, fiinta ei, nu este personalitatea ei.

Pentru ca transformarea spirituala nu vine din imbunatatirea personalitatii ci, din renuntarea completa la personalitate. 

Fiindca minciuna nu poate deveni adevar, iar personalitatea nu este decat o minciuna. 

Personalitatea nu esti tu, personalitatea, sau caracterul daca vrei, este masca pe care ti-ai finisat-o inca de mic copil, este o minciuna frumoasa despre tine insuti. Este fata ta publica daca vrei, impusa de societate, iar la unii de inalta societate, dar cu care tu ai inceput sa cooperezi.

Nu vei putea ajunge vreodata la adevarata fiinta care esti cu adevarat, pana nu vei renunta la "hainele" impuse de societate. Numai atunci cand vei ramane" gol", fara masti, fara "haine", te vei putea gasi pe tine insuti. 

Toate ideile si toate identitatile pe care ti le atribui au origine sociala, ele ti-au fost atribuite de altii. Si nu intr-un mod dezinteresat. Toti cei care va baga diferite idei in cap au motivele lor. Este un fel de exploatare subtila. 

Iar adevarata exploatare nu este in nici un caz de natura economica sau politica, ci psihologica.

Adica, nimanui nu i se permite sa fie el insusi.

Fiindca societatea nu accepta omul asa cum este. Ea nu il respecta ca atare. Cum poti respecta pe cineva daca nu il accepti asa cum este? Daca ii impui sa se comporte intr-un anumit fel, apoi ii spui ca il respecti, in realitate nu respecti decat felul de a fi pe care i l-ai impus tu insuti. 

Nu il respecti in sine, in toata goliciunea lui. Nu ii respecti naturaletea, spontaneitatea, zambetul real si lacrimile sincere. Ii respecti numai masca pe care si-o pune, falsitatea, felul in care actioneaza, in conformitate cu standardele social acceptate. 

Din acest motiv a spus Daniel Iancu ca Andreea  Psata este un om deosebit, iar eu nu sunt. Fiindca ea este un robot care functioneaza impecabil, programat fiind de catre societate, pe cand mie nu-mi place sa ma comport ca un computer, ca o oaie in turma, ci imi place sa fiu eu insami, chiar daca lui nu i-a convenit niciodata acest lucru. 

Asta fac si hienele din publicitate, sau "advertising" - cum isi spun ei in engleza, fiindca au uitat limba romana -  te manipuleaza psihologic. Te fac sa cumperi, sa votezi, ceea ce nu vrei, daca nu esti treaz si nu stii cumva exact ce vrei. 

Trebuie sa fii diabolic ca sa poti lucra in advertising...  



marți, 6 aprilie 2010

Hypnotized, mesmerized by what my eyes have seen?

 Am văzut feţele actorilor în jocul lor
după ce le-am smuls cu abilitate, măştile, 
la apogeul mizerabilului joc al infatuării lor...


 
Carnival - Natalie Merchant 

I've walked these streets
a virtual stage
it seemed to me
make up on their faces
actors took their
places next to me

I've walked these streets
in a carnival
of sights to see
all the cheap thrill seekers
the vendors and the dealers
they crowded around me

have I been blind
have I been lost
inside my self and
my own mind
hypnotized
mesmerized
by what my eyes have seen?

I've walked these streets
in a spectacle of wealth and poverty
in the diamond markets
the scarlet welcome carpet
that they just rolled out for me

I've walked these streets
in the mad house asylum
they can be
where a wild eyed misfit prophet
on a traffic island stopped
and he raved of saving me

have I been blind
have I been lost
inside my self and
my own mind
hypnotized
mesmerized
by what my eyes have seen?

have I been wrong
have I been wise
to shut my eyes
and play along
hypnotized
paralyzed
by what my eyes have found
by what my eyes have seen
what they have seen?

have I been blind
have I been lost
inside my self and
my own mind
hypnotized
mesmerized
by what my eyes have found
in that great street carnival
in that carnival?

 


miercuri, 10 martie 2010

Renuntati sa mai impuscati cuvantul!


Arunca-ti mastile! Fii tu insuti! Nu mai fi mai multi de tu! Nu fi o multime intreaga, fii doar tu! Singur, tu insuti, fara mastile pe care le cari in spate si pe care ti le pui cu diverse ocazii, pe care ti le pui pentru fiecare persoana cu care interactionezi, separat, diferite masti, asa dupa cum interactionezi cu diferite persoane: unele mai importante, altele mai putin importante, iar ultimele fara nici o importanta.

Si Nichita Stanescu a reusit sa FIE. A reusit sa-si arunce toate mastile la gunoi si sa fie doar el insusi. Poeziile pe care le-am selectat si le prezint mai jos, sunt doar doua dintre, foarte multele poezii ce dovedesc faptul ca Nichita s-a descoperit pe el insusi, si s-a "dezmanusat" - ca sa folosesc o alta expresie de-a lui - a renuntat la ego, a renuntat la toata multimea care devenim cand, cu ipocrizie, ne punem diversele masti pe care societatea,  manipulandu-ne cu codul bunelor-maniere si al bunului-simt, ne conditioneaza sa le avem in "garderoba", contra "indulcirii" imaginii pe care le-o lasam celorlalti despre noi.

Suntem niste ţinte pentru societatea care, de cum ne nastem, ne inhata si ne educa sa devenim niste roboti, fiecare cu un rol bine stabilit, rol pe care trebuie sa ni-l insusim foarte bine, ca sa ne integram in societate. Ne invata sa avem idealuri catre care  - daca respectam regulile impuse de societate - ne vom indrepta rapid, ca "glontul", vom ajunge pe treptele superioare ale societatii, ale "lumii bune". Ni se dau tot felul de dogme, de "adevaruri" pe care trebuie sa le inghitim pe nemestecate, si sa le vomitam pe negandite, ca fiind adevaruri fundamentale. De fapt , societatea ne invata sa impuscam cuvantul, sa omoram adevarul, caci Adevarul este Cuvantul, iar Cuvantul este Adevarul... si este Viaţă.Ceea ce nu stim, si aflam destul de tarziu, este ca traim viata altora, si nu pe a noastra proprie. Traim o viata de actorie, de scena, si nu o viata veritabila.

Ei erau o ţintă

iar nu cum visaseră, adică, un glonţ.

Ei, adică eu

eu, adică ei -

Era o desperechere de sine însuşi

împuşcarea cuvântului, -

Atunci, dacă-mi aduc aminte bine

faptul de a gândi devenise un furt.

                                 ŢINTA, de NICHITA STĂNESCU





Focul s-a născut.

Dă-mi lemn, dă-mi păduri

să ard cu focul.

Cuvântul s-a născut.

Dă-mi creiere,

din mlaştini sau din nisipuri

lucinde sau nelucinde

De ochi nu am nevoie, -

organ de după prânzul vederii.

Nu de timpan am trebuinţă!

Muzica s-a născut.

Dă-mi sunet pentru ea.

Sunt.

Dă-mi materia.

Ştiu numele.

Dă-mi verbul cu care să-l mişc.

          FOCUL S-A NĂSCUT, de NICHITA STĂNESCU