"Înfrângere, Înfrângere, însingurarea
Şi îndepărtarea mea
Îmi eşti mai dragă decât o mie de triumfuri
Şi dulce eşti inimii mele, mai mult decât a lumii întreagă slavă
Înfrângere, scumpă Înfrângere, cunoaştere de sine şi imbold
Prin tine ştiu că încă-s tânăr şi cu pasul iute
Şi tu mă-nveţi să nu mă-mbăt cu lauri trecători
Singurătatea tu mi-ai luminat-o
La fel şi bucuria de a fi batjocorit şi alungat
Înfrângere, dulce Înfrângere, ce îmi eşti sabie şi scut strălucitor
În ochii tăi eu am citit
Că a fi urcat pe tron înseamnă a fi legat în lanţuri
Şi a fi înţeles înseamnă a deveni una cu toţi ceilalţi
Iar când eşti desluşit înseamnă că te-ai împlinit
Şi-ntocmai unei poame coapte, cazi pentru a hrăni.
Înfrângere, scumpă Înfrângere, tovarăş neînfricat,
Tu îmi asculţi şi cântul, şi suspinul, şi tăcerea
Şi numai tu îmi poţi vorbi despre bătaia aripilor
Şi despre furia mării
Şi despre munţi ce se încing în noapte
Şi numai tu mereu urca-vei panta abruptă şi stâncoasă a sufletului meu
Înfrângere, scumpă Înfrângere, curajul meu fără de moarte
Vom râde împreună odată cu furtuna
Şi împreună vom săpa morminte pentru toate cele ce mor în noi,
Şi în lumina soarelui vom sta fără clintire
Şi vom fi neînfrânţi..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu