Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis al meu înger de pază
Încins cu o haină de umbre şi raze
C-asuprămi c-un zâmbet aripile-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins,


Eşti demon copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochhiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare, 
El, veghea mea sfântă, amicul fidel
Ori poate... O-nchide lungi genele tale
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale - 
Căci tu - tu eşti el.

Înger de pază - Mihai Eminescu