Astazi de dimineata, cand am deschis ochii si am vazut lumina zilei cum aproape alungase intunericul noptii, mi s-a ivit pe loc in minte gandul: iti multumesc Doamne, pentru ca m-ai trezit din somn si pentru ca imi daruiesti inca o zi de viata; in aceeasi clipa am simtit invadandu-ma o bucurie imensa, asa cum nu am mai simtit niciodata inainte; m-am dat jos din pat zambind.
Si imediat, rugandu-ma, am simtit tot pentru prima oara, o stare ce mi-e imposibil sa o descriu in cuvinte – un fel de stare fara griji, probabil ca atunci cand eram copil, si nu aveam nici o grija la inceputul zilei. Totul a durat cateva zeci de secunde, nu mai mult; am realizat, simtind-o cu toata fiinta mea, care este starea fara griji si fara nici o dorinta. Era ca si cum simteam ca parintii mei sunt acasa si eu nu trebuie sa imi bat capul cu nimic. Si am multumit pentru aceasta stare pe care, nu imi aduc aminte absolut deloc, de cand nu am mai simtit-o...era pierduta in negura vremurilor demult apuse...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu