Motto:
"Fii recunoscator ca nu esti nevoit sa duci povara renumelui vreunui parinte si nici sa induri corvoada averii vreunui unchi.
Dar, mai presus de toate, fii recunoscator ca nimeni nu va fi impovarat de al tau nume si nici nu se va impiedica-n averea ta."
Am gasit pe www.poezie.ro, un cont al unui poet, dar care nu a postat absolut nici o poezie, macar o poezie care sa il prezinte, ca si poet; nici una! absolut nici una!
In schimb si-a creat contul, ca sa-si completeze biografia, o biografie grasa; da! acesta este termenul, pentru ca a umflat-o cat a putut de tare. Deci, domnul doctor-poet, nu si-a facut cont ca sa ne arate vreo poezie, on-line, ci ca sa-si puna in evidenta egoul. Din modul in care a etalat toate volumele sale de poezii, fara ca macar o poezie reprezentativa sa apara pe pagina acestui cont, macar din respect pentru echipa sitului, careia nu s-a sfiit sa-i spuna ca "fac o treaba buna", pentru altii, bineinteles, fiindca maria-sa nu se coboara a posta poezii laolalta cu "plebea".
Egoul sau, este exact cat un balon meteorologic, de urias, umplut cu latex.
Din acest motiv, am considerat ca trebuie sa aduc cateva precizari cu privire la EGOUL nostru, al fiecaruia, care, de fapt, in realitate nu este decat o iluzie, un fel alergatura de cai verzi pe pereti.
Vin cu citatul din biografia respectabilului poet-medic, atat de respectabil ca nu a gasit de cuviinta sa respecte si oamenii care i-au publicat biografia mareata.
Acest tip de oameni, sunt cei care traiesc sforaind, caci altfel nu si-ar fi etalat biografia medicala plus volumele de poezii, fara ca macar sa aiba bunul simt sa incarce o singura poezie...asa, de proba, ca sa-i faca macar curiosi pe ceilalti poeti, in a-i cauta volumele de poezii pentru a le citi.
"BiografieVin si cu un print-screen, ca sa vedeti si cum arata pe sit...
Medic. Am absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti în 1959. Am activat ca Cercetător la Institutul de Neurologie al Academiei de Medicină (1962-2005). Am studiat funcţiile creerului la om şi animal. Am înfiinţat un Laborator de Neurofiziologie clinică la Spitalul Colentina. Am publicat 128 lucrări ştiinţifice originale în ţară şi străinătate. Teză de Doctorat. Curs de Neurofiziologie aplicată tipărit la Universitatea Ecologică (1993-1994). Am fost Preşedinte al Societăţii române de Neurofiziologie Clinică (1990-2002). Studiul activităţii mintale m-a apropiat de filozofie şi literatură. Am scris trei cicluri de versuri între 1974 şi 1982 (\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Spectator la porţile dezastrului\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\",1974-1975,\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Lumea pe dos\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" 1975-1976, \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Născut pe întuneric\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\", 1981-1982). Ele au fost publicate în volumul \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Fără ieşire\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" în 2006 (226, pagini, Editura Anamarol). Intre 1985-1990 am scris 15 piese de teatru publicate în două volume (2007, 2008) sub titlul \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\"Comedia Tragică\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\".După 1990 am considerat că este preferabil să mă retrag în acivitatea mea de cercetare. In 2009 am făcut însă unele traduceri în franceză din poezia lui Eminescu, Bacovia, Blaga. Dacă ar fi posibil, aş insera aceste traduceri pe Internet. Consider că avem datoria să îi prezentăm pe aceşti mari poeţi cât mai aproape de valoarea lor reală. Sper să fi reuşit.
La mulţi ani şi felicitări: faceţi o treabă bună. "
Am selectat cateva fragmente din cartea unui profesor de psihologie, care prezinta cat se poate de exact despre ceea ce inseamna EGOUL, si iluzia pe care el o creeaza asupra noastra ca fiinte.
"Egoul este principala boala de care sufera omul.
Egoul este chiar opusul sinelui real. Voi nu sunteti una cu egoul vostru. Acesta este doar o amagire, o iluzie creata de societate, o jucarie cu care sa va puteti juca, uitand astfel sa cereti adevarul. Daca nu veti renunta la ego, nu veti ajunge niciodata sa va cunoasteti pe sine.
Omul se naste cu sinele sau autentic. Inca din primii ani de viata, societatea incepe insa sa construiasca in jurul lui o personalitate falsa: el este crestin, catolic, de rasa alba, german, apartine rasei alese de Dumnezeu, trebuie sa guverneze intreaga lume, si asa mai departe.
Societatea va creeaza astfel o idee falsa despre ceea ce sunteti. Ei va dau un nume si tes in jurul acestuia intreaga structura alcatuita din ambitii si conditionari.
Incetul cu incetul (caci acest proces dureaza aproape o treime din viata), ei va slefuiesc egoul prin intermediul scolii, al colegiului, al universitatii etc. La intoarcerea din universitate, orice om si-a uitat complet fiinta inocenta. Din el nu a mai ramas decat un ego urias, medaliile obtinute in scoala, premiile, diplomele sale. Acum, el se simte pregatit sa intre in lume.
Acest ego are toate dorintele din lume, este plin de ambitii si isi propune sa fie intotdeauna mai presus decat ceilalti. El este un instrument de exploatare, prin care nu mai razbate nici macar un licar din sinele vostru real, in timp ce adevarata viata nu poate fi gasita decat in autenticitate.
De aceea, acest ego nu poate produce altceva decat suferinta, durere, conflicte, frustrari, nebunie, sinucideri etc.
Acesta este punctul din care trebuie sa isi inceapa cautarea cel care doreste sa descopere adevarul: orice v-a spus societatea ca sunteti, renuntati la aceasta imagine. Cu siguranta nu sunteti asa, caci nimeni nu poate sti cum sunteti cu adevarat decat numai voi insiva - nici parintii vostri, nici profesorii, nimeni.
Cu exceptia voastra, nimeni nu poate patrunde in sanctuarul fiintei voastre. De aceea, nimeni nu poate cunoaste ceva in legatura cu voi. Orice v-au invatat pana acum ca sunteti, este gresit.
Renuntati la aceasta imagine. Distrugeti-va egoul bucata cu bucata, si va veti descoperi astfel adevarata fiinta. Aceasta este cea mai mare descoperire posibila, caci de aici incepe adevaratul pelerinaj catre viata eterna, catre fericirea absoluta.
Nu depinde decat de voi. Puteti alege frustrarea, suferinta, durerea; in acest caz, cultivati-va egoul. Sau puteti opta pentru pace, liniste si bucurie. In acest caz, va trebui sa va redescoperiti inocenta.
Copilul nu se naste imnzestrat cu un ego. Egoul lui este predat de societate, de cultura, de religie. Ati vazut cu siguranta felul in care vorbesc copiii mici. Daca lui Traian ii este foame, el nu spune:"Imi este foame" ci, "Lui Traian ii este foame". Copiii nu au simtul eului. Ei se refera la sinbe intotdeauna la persoana a treia. Daca cei din jur il numesc Traian, copilul va incepe sa-si spuna si el astfel. Dar va veni o zi.... Pe masura ce creste, parintii il invata: "Traian este numele pe care te striga ceilalti. Nu este normal sa te numesti singur Traian. Tu ai o personalitate separata. De aceea, trebuie sa inveti sa spui "eu".
In clipa in care Traian devine "eu", el pierde contactul cu realitatea fiintei sale si cade in abisul fara fund al unei halucinatii. Din momentul in care a inceput sa-si spuna"eu", in fiinta lui incepe sa opereze o energie cu totul diferita.
Acum, eul doreste sa creasca, sa devina din ce in ce mai mare, sa dobandeasca tot felul de lucruri, sa ocupe o pozitie din ce in ce mai inalta in ierarhia valorilor, sa detina un teritoriu mai mare.
Daca cineva are un ego mai mare decat al vostru, el va creaza un complex de inferioritate. Faceti atunci efortul de a deveni mai-tare-ca-tine, mai-presus-ca-tine. Intreaga voastra viata devine astfel dedicata unui singur ideal, absolut stupid, pus in slujba unui lucru care nu exista. Ati intrat astfel pe o cale a visului. Avansati pe ea, iar egoul vostru devine din ce in ce mai mare. Si astfel se nasc toate problemele voastre.
Egoul omului este sursa tuturor problemelor sale, a tuturor razboaielor, conflictelor, geloziilor, temerilor si depresiilor. Convingerea ca ai dat gres, permanenta comparatie cu cei din jur, sunt extrem de greu de suportat, caci nimeni nu poate avea totul.
Va exista intotdeauna cineva mai frumos decat tine, iar acest lucru doare. Va exista intotdeauna cineva cu mai multi bani decat tine, iar acest lucru ti se pare insuportabil. Exista milioane de lucruri care va ranesc, dar ceea ce nu stiti voi este ca nu lucrurile in sine va ranesc, caci pe mine ma lasa complet rece. Ele va ranesc numai din cauza egoului vostru.
Egoul se teme tot timpul, fiind perfect constient ca nu este altceva decat un obiect artificial, creat de societate cu scopul de a va tine in mrejele ei, alergand dupa himere. Acest joc al egoului care tinteste tot mai sus este numit politica.
Si cate jocuri nu stie sa joace egoul...
Casatoria este un joc, banii sunt un joc, puterea este un joc. Toate acestea sunt jocuri ale egoului. In ansamblul ei, societatea nu este altceva decat un joc, un fel de Olimpiada perpetua. Toata lumea face eforturi sa se ridice cat mai sus, calcandu-i pe ceilalti in picioare, caci pe Everest nu exista atata loc incat sa incapem cu totii.
Competitia este extrem de dura si ea devine atat de importanta, incat voi uitati cu desavarsire ca cea care a implantat acest ego in voi a fost societatea, profesorii vostri. Ce fac acestia, de la gradinita si pana la universitate? Nimic altceva decat sa va stimuleze egoul. Noi si noi titluri sunt atasate numelui vostru, astfel incat sa va simtiti din ce in ce mai importanti, mai puternici.
Egoul este minciuna suprema, pe care voi ati acceptat-o drept adevar. In jurul ei roiesc insa cele mai meschine interese, caci daca toata lumea ar renunta la ego, marea Olimpiada ar inceta, nimeni nu si-ar mai dori sa urce Everestul si toata lumea ar fi fericita.
Egoul va tine mereu in asteptare: maine veti reusi, maine va fi mai bine. Evident, astazi aveti inca de suferit, trebuie sa va sacrificati. Daca doriti sa aveti succes maine, astazi trebuie sa va sacrificati. Succesul trebuie meritat si este nevoie de multe eforturi pentru a putea fi atins. Deocamdata trebuie sa suferiti, dar merita, caci va veni si ziua succesului. Din pacate, aceasta zi nu vine niciodata cu adevarat. Este o imposibilitate.
Maine se refera pur si simplu la ceva ce nu va fi atins niciodata. Este doar o amanare a vietii, o minunata strategie de a va mentine racordati tot timpul la suferinta.
Egoul nu se poate bucura de prezent. Pur si simplu, el nu poate exista in prezent. El nu poate trai decat in trecut sau in viitor, adica in ceea ce nu exista. Trecutul nu mai este, viitorul nu a sosit inca. Ambele stari sunt non-existentiale. Egoul nu poate trai intr-o asemenea stare non-existentiala, caci este non-existential el insusi.
Daca veti constientiza momentul prezent, nu veti descoperi nici o urma a egoului in voi - doar o bucurie tacuta, o stare de vid linistit si pur .[...]"
In concluzie, de ce nu a postat nici macar o poezie, mr.Psata? Pentru ca, de fapt, nu intentiona sa posteze nici o poezie, ci doar sa creeze comparatia cu cei multi, dar marunti, ce si-au scris gandurile pe www.poezie.ro. Un suflet marunt, cu un ego umflat ca un balon de latex umplut cu heliu...si care pluteste...pluteste...pana intr-o zi...numai pana intr-o anume zi, cand nu va mai ramane nimic din egoul lui, decat niste urmasi care vor fi nevoiti sa care in spate povara renumelui sau.
In afara de toate acele titluri pe care si le-atarna de gat ca pe niste zgarde, si care il trag in jos ca niste pietre de moara, i-as pune-o intrebare lui Psata, fara toate aceste poleieli iluzorii, poate sa spuna cine este el?
In toate cercetarile lui, pe care le-a facut pe creierul omului, a gasit undeva fiinta care il reprezinta de fapt? Tot ce a facut el nu este decat filozofie, si chiar afirma ca a studiat filozofia. Dar filozofia - se stie prea bine - este o activitate futila, ea nu duce nicaieri.
El a experimentat doar doua cai, pentru ca stiinta experimenteaza cu obiectul, iar filozofia este pentru nerozi, fiindca ea pune neincetat intrebarea "de ce?", speculeaza, nu are nimic de-a face cu subiectul insusi;
pentru ca daca ramai ignorant in strafunduri, atunci intreaga ta cunoastere este doar gunoi; este bazata pe ignoranta, este inradacinata in ignoranta.
Pana nu te cunosti pe tine insuti, pana nu este acolo cunoscatorul, cum poti cunoaste orice altceva? Daca tu insuti esti in intuneric profund, toate luminile pe care le-ai creat in exterior sunt inselatorii, iluzii, mr.Psata.
In afara de toate acele titluri pe care si le-atarna de gat ca pe niste zgarde, si care il trag in jos ca niste pietre de moara, i-as pune-o intrebare lui Psata, fara toate aceste poleieli iluzorii, poate sa spuna cine este el?
In toate cercetarile lui, pe care le-a facut pe creierul omului, a gasit undeva fiinta care il reprezinta de fapt? Tot ce a facut el nu este decat filozofie, si chiar afirma ca a studiat filozofia. Dar filozofia - se stie prea bine - este o activitate futila, ea nu duce nicaieri.
El a experimentat doar doua cai, pentru ca stiinta experimenteaza cu obiectul, iar filozofia este pentru nerozi, fiindca ea pune neincetat intrebarea "de ce?", speculeaza, nu are nimic de-a face cu subiectul insusi;
pentru ca daca ramai ignorant in strafunduri, atunci intreaga ta cunoastere este doar gunoi; este bazata pe ignoranta, este inradacinata in ignoranta.
Pana nu te cunosti pe tine insuti, pana nu este acolo cunoscatorul, cum poti cunoaste orice altceva? Daca tu insuti esti in intuneric profund, toate luminile pe care le-ai creat in exterior sunt inselatorii, iluzii, mr.Psata.
Avea dreptate Heraclit spunand ca "Abundenta de cunostinte, nu il invata pe om sa fie intelept."
Si totusi, pentru un doctor care a studiat functiile creierului si a scris atatea poezii, mi se pare hilar faptul ca nu simte limba romana absolut deloc, deoarece creierul nu poate fi "creer"...poate la el...
dar ca sa nu fie nici un dubiu,
dar ca sa nu fie nici un dubiu,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu