Iubirea este facultativa

Iubirea este o facultate si, ca toate facultatile , ea este facultativa, este o optiune. Imi amintesc ca in anul I de facultate, profesorul de analiza matematica obisnuia sa spuna la fiecare curs, sa strecoare aceasta mica si frumoasa ironie "facultatea este facultativa"...

Da, iubirea este facultatea la care putem opta sa mergem, sa dam examen ca sa fim admisi...este greu examenul de admitere, dar nu imposibil! Dar examenul de admitere nu este suficient sa declaram ca iubim, caci mai sunt multe examene de dat, pentru accederea pe trepte superioare de evolutie. La fiecare treapta poti pica examenul, si poti repeta etapa, ca nefiind pregatit pentru etapa superioara.

Cert este ca la finele facultatii, iesi licentiat in Iubire, in arta de a iubi sufletele. Apoi, poti sa iti pui frumos diploma pe un raft al vietii, si sa uiti de ea, sa crezi ca, singura diploma, iti ajunge ca sa fii iubitor, dar poti , bineinteles, sa iti exerciti meseria devenind si urcand noi trepte de maturizare profesionala.

La un moment dat, chiar si fara sa vrei, ajungi sa iti dai doctoratul. Abia cu doctoratul poti spera ca vei putea fi numit Iubitor, si diploma efectiv sa nu iti mai trebuiasca, si sa nu iti mai pese de ea, pentru ca faci ceea ce iti place cel mai mult: iubesti constient, si in cunostinta de cauza. :))

Pe mormantul tau nu o sa scrie "Aici odihneste robl lui Dumnezeu Ixulescu, doctor in iubire", asa cum, atunci cand eram copil, m-a nedumerit o cruce din cimitirul orasului, pe care scria "Aici odihneste robul lui Dumnezeu Cutarescu, mare avocat ". Pe crucea ta nu va scrie nimic. Iar viata ta va fi liniuta dintre anii intre care ai trait...numele, nu va insemna nimic pentru nimeni, atunci cand tot neamul tau va fi murit.

Dar tu vei fi viu, asa cum esti acum cand citesti aceste cuvinte, si nici nu-ti va pasa ca esti un nimeni, un necunoscut, caci tocmai aici sta intreaga esenta a iubirii. Sa iubesti fara sa te poata recunoaste nimeni, decat ca fiind nebun :) Ceea ce mintea nu poate recunoaste, incadreaza repede ca fiind o nebunie. Dar... chiar este!

EROS

"Pentru a întrezări ceva din iubire, trebuie să ajungi mult dincolo de-ea, până la acel adânc al sufletului în care pasiunea, de acum liberă deorice exaltare trupească dar fără a-şi pierde ceva din bogăţia conţinutului, devine osia nemişcată a unei roţi care se învârteşte.

Depăşind senzualul, iubirea îi dă trupului o nebănuită profunzime.

Clarvăzătoare şi profetică, ea este în primul rând revelaţie. Ea face ca sufletul persoanei iubite să fie văzut cu totul în lumină şi să se ajungă la un nivel de cunoaştere care aparţine numai celui ce iubeşte. 

Dincolo de toate deghizările, iubirea contemplă inocenţa originară. Dacă iubirea noastră n-ar crea o personalitate, un ipostas, mai frumos,mai vital şi mai durabil decât tine şi eu la un loc, n-ar fi decât o plăcere stearpă...”Spunând „patria sufletului este iubirea”, Gogol o arată ambiguuşi ne plasează în faţa aceleiaşi alternative. 

Starea pasională poate înlătura toate barierele. Când devine cu totul arbitrară, despotică, ea nimiceşte şi extermină, se aruncă în ură şi în moarte (aşa este dragostea exterminatoare a lui Versilov la Dostoïevski, aşa e seducerea femeii „îndrăgostite de diavol” la Gogol). 

Dar, în acelaşi timp, sufletul se poate şi adânci în femininul feciorelnic şi, în prospeţimea castă a iubirii, să-L întâlnească pe însuşi Creatorul său. 

Durrell, trecând prin toate dimensiunile iubirii, descrie Erosul ca pe o teribilă călăuză pe cărările suferinţei. După ce a rănit-purificat în profunzime fiinţa umană, însemnând iubita aleasă cu stigmate de neşters (mâna mutilată a Cleei devenită ca nou-născută), 

Erosul înalţă sufletul pe culmea iniţierii purificatoare şi-l abandonează pe pragul palatului unde doar Arta rezistă. Aici iubirea abdică şi descreşte pentru ca Arta - Arta pură - să crească. Toată problema este să ştii ce este Arta...Dostoïevski n-ar fi ezitat să răspundă: „Vederea nemijlocită a frumuseţii este Duhul Sfânt”. 

De cum ai părăsit siajul navei infernale şi ai scăpat din plasa demonicului păsărar, în freamătul universal al unei prezenţe mângâietoare, se face ziuă în Templul cosmic unde sălăşluieşte Singurul Artist: Duhul Sfânt. 

Fiinţa iubită nu este un dumnezeu, ci un dar împărătescstrălucind de prezenţa Dăruitorului. O spune Dante foarte simplu:„ea Îl privea pe Dumnezeu şi eu Îl priveam prin ochii ei, şi cerul devenise mai albastru”.

 „Să iubeşti ce n-ai să vezi nicicând de două ori”; a iubi în această noutate mereu virgină, înseamnă a vedea împreună Răsăritul. Elementul cel mai tenebros se preschimbă în lumină, carbonul opac devine diamant strălucitor. Rădăcina se afundă în humusul întunecat, dar floarea se face lumină triumfând peste tenebre."

Love Quote of the Day

They do not love, that do not show their love.

William Shakespeare

Cand vei ajunge sa cunosti bucuria de a iubi

Abia atunci stii ca Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine. Ca Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita. Pentru ca Iubirii ii este de ajuns Iubirea. Abia atunci, restul devine can-can.
Si mai stii ca ai dreptul de a alege sa iti vinzi sufletul, dar nu il si poti cumpara. Ce poate da omul in schimb pentru sufletul lui? Iar ceea ce devine mort, murind cu moarte, mort ramane.

Focul şi cenuşa visurilor noastre

Focul şi cenuşa visurilor noastre

Posted on January 13th, 2011 by FloriPloiesteanu

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul

lovind două pietre.

Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om

s-a lovit de prima întrebare,

când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,

să-şi lumineze mâinile

şi teama de el.

Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,

când vulturii coboară în noi

şi ne temem.

Focul – Poeme

Singuri…suntem singuri în faţa golului din noi înşine…în faţa sentimentului subtil de neîmplinire pe care îl încercăm în singuratatea nudă, şi care ne face să ne foim încurcaţi, pe scaunul minţii noastre, pe care stăm aşezaţi confortabil, în logica noastră confortabilă, în vieţile noastre confortabile, cu prieteni confortabili şi reconfortanţi…

Dar sentimentul de neîmplinire este acolo,  mereu, îl purtăm cu noi oriunde ne ducem, în tumultul oraşelor în care facem bani, ori în vârful munţilor pe care îi escaladăm călcându-i în picioare pe alţii, mai slabi, mai neputincioşi să răzbată într-o lume plină de violenţă, plină de ură şi de contradicţii în ea însăşi.

Doar focul ne poate salva…focul unei pasiuni clocotitoare, pentru ceva, ori cineva…nu acel foc murdărit de viclenia unei pasiuni carnale…nu focul acela…ci focul unei pasiuni care taie în carne vie, care răneşte de moarte…ce răneşte?! pe el îl răneşte…bineînţeles, că numai pe el îl poate răni, căci numai el suferă şi este mereu rănit în amorul propriu; pe eul detestabil…

Într-adevăr, focul acesta îţi luminează mâinile, care împletesc în continuu iluzii…şi el creşte, tot creşte , fiindcă cel mai puternic cherosen este speranţa… şi focul pasiunii creşte  arzând speranţă…iar după ce toată speranţa a ars, şi din ea rămâne cenuşa – cenuşa visurilor noastre de a iubi şi de a fi iubiţi – atunci vulturii coboară cu adevărat în noi…iubirea nu este acolo unde o căutam, ci este însăşi cenuşa…este ceea ce rămâne după ce am ars, căutând-o cu înflăcărare…iubirea vine atunci când am renunţat să o mai tot dorim, când întreaga speranţă, măreaţa speranţă s-a făcut scrum…căci iubirea este chiar cenuşa visurilor noastre…abia atunci nu ne mai temem de vulturul ce coboară în noi, fiindcă teama a fost îngropată adânc în cenuşă…şi vulturii coboară să ne ducă pe înălţimile munţilor noştri…pe înălţimile din noi înşine…căci nu mai este nimeni care să îi oprească…nu mai este Eu.

Filed under: poezii pe OctavianPaler.ro

Love Quote of the Day

There is a woman at the begining of all great things.
Alphonse de Lamartine

Poti simti durerea oamenilor ?

How many roads must a man walk down

Before you call him a man

Yes, and how many seas must a white dove sail

Before she sleeps in the sand

Yes, and how many times must the cannon balls fly

Before they're forever banned

The answer, my friend, is blowin', is blowin'

The answer is blowin' in the wind

Yes, and how many times must a man look up

Before he can see the sky

Yes, and how many ears must one man have

Before he can hear people cry

Yes, and how many deaths will it take till he knows

That too many people have died

The answer, my friend, is blowin', is blowin'

The answer is blowin' in the wind

Yes, and how many years can a mountain exist

Before it's washed to the sea

Yes, and how many years can some people exist

Before they're allowed to be free

Yes, and how many times can a man turn his head

Pretending he just doesn't see

The answer, my friend, is blowin', is blowin'

The answer is blowin' in the wind

The answer, my friend, is blowin', is blowin'

The answer is blowin' in the wind...

Katie Melua - Blowing in the wind

Marturiile iubirii palesc in fata a ceea ce este dincolo de ele.

Love is...

Love isn't something you find. 


Love is something that finds you.

Loretta Young

Intense love does not measure, 

it just gives.

Mother Teresa

Monedă de schimb

"FOR LOVE IS IMMORTALITY."

                                                                  Emily Dickinson

Frica

Unii spun ca exista doar doua lucruri pe lume: Dumnezeu si frica. Iubirea si frica sunt unicele lucruri. Cunosc pe cineva care mi-a declarat ca nu doreste sa mai iubeasca, fiindca nu doreste sa mai sufere; daca iubirea nu este optiunea sa, nu ii mai ramane decat frica. Categoric este o persoana chinuita...chinuita rau de tot.

"Exista doar un singur lucru rau in lume: frica. Si exista doar un singur bine in lume: iubirea. Cateodata este denumita in alte feluri. Cateodata i se spune fericire sau libertate, sau pace ori bucurie, sau Dumnezeu, ori altfel. Dar eticheta nu conteaza cu adevarat. Si nu exista un singur rau in lume pe care sa nu-l poti asocia cu teama. Nici unul.

Ignoranta si frica, ignoranta cauzata de frica, de aici vine tot raul, de aici vine furia care genereaza violenta. Persoana care este incapabila de violenta este persoana care nu cunoaste frica. Devii furios doar atunci cand iti este teama.

Gandeste-te cand ai fost furios ultima data. Hai, gandeste-te. Aminteste-ti de ultima oara cand te-ai infuriat si cauta frica din spatele maniei. Ce te-ai temut ca pierzi? Ce ti-a fost teama ca ti-ar putea fi luat? De acolo vine mania.

Gandeste-te la cineva plin de manie, cineva de care poate ti-e frica. Vezi cat este de inspaimantat? Este speriat, cu adevarat inspaimantat.. Ii este atat de teama, pentru ca altfel, n-ar fi furios. In cele din urma exista doar doua lucruri: iubire si frica."

Lily Allen-The Fear

thank...yes, thank...

Down on your knees, and thank heaven, fasting, for a good man's love.

Euripide

Even in the Quietest Moments...

De ce este atat de dificila comunicarea intre doi oameni? pentru ca tu spui un lucru, iar celalalt intelege altceva.

Limbajul este intotdeauna problema. Experiente diferite, minti diferite, trecut diferit, modele diferite, obiceiuri diferite, personalitati diferite.

Adevarul este ca, nu este dificil sa se comunice, este aproape imposibil! Daca odata se intampla, te simti extraordinar de norocos. Si da, se intampla cateodata.

Cand esti profund indragostit de cineva, se intampla. Atunci limbajul este mai putin , sau deloc necesar. Atunci insasi prezenta ta, insasi vibratia ta comunica. Atunci, poate pentru o clipa, in dragoste profunda, indragostitii aluneca din mintile lor. Pentru ca mintile obligatoriu se vor ciocni, vor intra in conflict.

Asa ca, in rare momente de dragoste se petrece comunicare, altfel este intotdeauna o cearta, un conflict subtil. Tu spui un lucru, celalalt intelege altceva. Celalalt spune ceva, tu intelegi altceva. Si la un moment dat se produce ruptura: iei hotararea sa devii liber, pentru ca puntea comunicarii a fost rupta, iar tu crezi ca nu va mai potriviti. De fapt, doua minti neiubitoare, vor intra intotdeauna in conflict.

Daca vrei intr-adevar sa comunici, devino din ce in ce mai iubitor - deoarece de dragoste este nevoie, nu de limbaj. Limbajul este o bariera, iar dragostea este o punte. Cu cat devii mai intim cu iubita ta ori cu iubitul  tau, cu atat mai putine cuvinte vor fi necesare din cauza ca, veti incepe sa va auziti unul pe celalalt. Atunci nu va fi nevoie de cuvinte.

Se intampla uneori ca sa se intalneasca doua persoane pentru prima oara si devin atat de intime, nu sexual, ci simt o intimitate ca si cum ar fi fost impreuna toata viata, ca si cum s-ar fi gasit in sfarsit, dupa o intreaga cautare de toata viata. Atunci comunicarea se intampla imediat. Atunci nu este nici un conflict.

Din clipa in care esti indragostit, si devii dragoste, se intampla comuniunea. Fiindca, comuniunea este o functie a dragostei, nu a limbajului. De fapt, limbajul functioneaza ca o piedica, nu ca un ajutor.

Comuniunea este un fenomen al dragostei, o inflorire a iubirii; nu are nimic de-a face cu limbajul, si cu cuvintele, absolut nimic. Este tacere.

Din acest motiv se despart oamenii casatoriti, pentru ca nu se iubesc si ajung sa spuna ca nu se inteleg unul pe celalalt. Pentru ca permanent intra in conflict. Pentru ca ei trec iubirea prin mintea lor, iar mintea nu este capabila de iubire, pentru ca fiecare individ are o minte unica, nu pot exista doua minti la fel.

De aceea eu le doresc tinerilor casatoriti sa isi arunce mintile cand sunt impreuna, sa nu mai gandeasca, ci sa se inteleaga prin necuvinte, prin iubire. 

Pentru ca iubirea devine graitoare, si numai cu iubire si prin iubire gasesc puntea comunicarii, niciodata altfel.

Exista o straveche zicatoare ca, lumea ar fi imens de plina de bucurie daca fiecare barbat ar ramane neinsurat si fiecare femeie ar fi casatorita. Dar cum poate fi facut asa ceva? Este imposibil.

Even in the quietest moments - Supertramp

Even in the quietest moments

I wish I knew what I had to do

And even though the sun is shining

Well I feel the rain --- here it comes again, dear

And even when you showed me

My heart was out of tune

For there's a shadow of doubt that's not letting me find you too soon

The music that you gave me

The language of my soul

Oh Lord, I want to be with you.

Won't you let me come in from the cold?

Don't you let the sun fade away

Don't you let the sun fade away

Don't you let the sun be leaving

Won't you come to me soon

And even though the stars are listening

And the ocean's deep, I just go to sleep

And then I create a silent movie

You become the star, is that what you are, dear?

Your whisper tells a secret

Your laughter brings me joy

And a wonder of feeling I'm Nature's own little boy

But still the tears keep falling

They're raining from the sky

Well there's a lot of me got to go under before I get high

Don't you let the sun disappear

Don't you let the sun disappear

Don't you let the sun be leaving

No, you can't be leaving my life

Say that you won't be leaving my life

Say that you won't be leaving my life

Say won't you please, stay won't you please

Say won't you please, stay won't you please

Lord, won't you come and get into my life

Lord, won't you come and get into my life

Say won't you please, stay won't you please

Say won't you please, stay won't you please

Lord no, don't go...

And even when the song is over

Where have I been --- was it just a dream?

And though your door is always open

Where do I begin --- may I please come in, dear?

Dragostea si sexul...

 "Daca doua corpuri se simt atrase unul catre celalalt, este sex.

Daca doua minti se simt atrase una catre cealalta, este dragoste;

daca doua suflete se simt atrase unul catre celalalt, este rugaciune.

Si rugaciunea este cea mai inalta forma a iubirii.

Sexul este cea mai joasa forma.

Nu gandi ca inferiorul este superior,

altfel vei ramane ratacit."

"Dragostea este un lucru foarte diferit de ceea ce cred toti ca ea este.

Ea nu are in mod necesar ceva de-a face cu sexul.

Sexul ar putea fi o parte a ei, dar poate foarte bine sa nu fie o parte a dragostei.

Pentru ca poti fi indragostit de o persoana fara vreo relatie sexuala.

Iar asta este ceea ce se numeste adevarata prietenie.

E pe cale de disparitie.

Aproape a disparut din lume, fiindca toata lumea cunoaste doar un singur fel de dragoste, care este sexual.

O dragoste non-sexuala a devenit aproape inexistenta. De fapt, aceea este dragoste. Prietenia este o dragoste mai profunda decat relatia sexuala, fiindca prietenia da si nu cere nimic in schimb.

Pe cand relatia sexuala este o exploatare reciproca. Dar, doar a spune ca este sex pur arata urat, asa ca toti o numesc dragoste. 

Dar mai devreme sau mai tarziu toti se satura de sex, pentru ca dispare curiozitatea, nu mai exista mister sa patrunzi in el, si apare plictiseala, tristetea, pentru ca sexul singur, fara iubire nu te poate implini, nu iti da aripi. "

 Gone But Not Forgotten - Rick Wakeman

Dragostea nu este oarba decat pentru prosti

Am ajuns in punctul in care pot intelege tot ceea ce mi s-a intamplat. Trebuia sa experimentez ca sa pot desprinde o concluzie adevarata, stiintifica, fiindca stiinta chiar cu experimentele se ocupa, cu experimentarea.

Pentru ca in viata mea nu am fost niciodata indragostita in adevaratul sens al cuvantului, atunci cand mi s-a intamplat,  am respins total acest lucru, pentru ca o femeie care are doi copii si un sot nu avea voie sa se indragosteasca. 

M-am condamnat singura, m-am acuzat, mi-am reprimat sentimentul care prinsese viata in inima mea. Am respins orice apropiere de individul ce imi provocase acest sentiment. L-am negat si m-am invinovatit pentru ca simteam atractie fata de el.

Am trait iadul insusi, fiindca invinovatirea este insusi iadul, inseamna ca esti in iad, cu tot zbuciumul aferent lui. Mintea mea a fost propriul meu iad in care m-am bagat singura, si din care trebuia sa ies tot singura. Dar daca de intrat in iad a fost usor, de iesit din el a fost un si mai mare chin.

Apoi, am regretat ca m-am invinovatit, amintindu-mi ca sunt sentimentele mele, ca facusem ceea ce simteam cu inima mea, si ca ceea ce faci cu inima este foarte aproape de viata, de sensul vietii, de fericire, ceea ce faci cu inima nu poate fi gresit fiindca este lipsit de ipocrizie, de masti. 

Astfel, am stiut ca nu pot ignora ceea ce simteam, si mi-am acceptat propriile sentimente, mi-am acceptat inima. Mi-am acceptat viata, asa cum venea peste mine, cu noianul ei de sentimente, total diferite de sentimentele pe care si cu care fusesem educata  ca, am voie sa le traiesc, fiind o femeie "la casa ei".

Divinitatea mi-a trimis sa traiesc toate acestea, tocmai pentru ca nu iubisem niciodata in viata mea de pana atunci, ca desi parea ca as fi iubit, presupusa iubire nu era decat "egoism , vanitate, slabiciune, comoditate, inchipuire si instincte."

In decursul a doi ani de suferinte cumplite, mi-am aruncat rand pe rand toate mastile care imi acopereau adevarata fiinta pe care o reprezint, iar experienta smulgerii fortate a mastilor mi-a  provocat sentimentul mortii, dar nu murea fiinta mea, ci "eu" muream, eul meu murea, provocandu-mi dureri aproape de nesuportat. Durerile au aparut doar pentru ca ma impotriveam cu putere capitularii fiintei mele in fata iubirii. 

Nu mi-a cerut nimeni sa capitulez, dar pentru ca m-am simtit ca o sclava, am capitulat si mi-am dobandit demnitatea pe care ti-o confera iubirea, ajungand la adevarata maretie pe care ti-o da  doar o iubire pura, eliberata de orice dorinta sexuala. 

A fost o experienta extrem de periculoasa, fiindca am constatat ca ma indragostisem de un ego-maniac, iar acest lucru era sa ma distruga la propriu, era sa-mi distruga nu numai existenta ci si psihicul, mintea.

Dar, am reusit si mi-am recapatat libertatea, facandu-mi-se mila de manifestarea egoista dusa la paroxism a omului  devenit stanca, a omului condus doar de catre o minte inghetata in insensibilitate. 

Libertatea pe care mi-am redobandit-o, reprezinta insusi gustul dragostei, dragoste ce m-a ajutat sa devin  mai mult decat eram inainte. 

Capitularea mea in fata iubirii nu a fost una fata de persoana pe care acum o iubesc cu fiecare celula a fiintei mele ci, fata de forta necunoscuta care m-a condus catre aceasta experienta, fata de VIATA, fata de energia care se manifesta in fiecare clipa in existenta noastra.

Iubirea a distrus in mine orice rezistenta, orice teama si orice dorinta de competitie, conferindu-mi claritatea asupra vietii mele, asupra a ceea ce trebuie sa fac cu viata mea, asupra a ceea ce trebuie facut. 

M-am topit, inima mea care toata viata de pana acum fusese un aisberg, s-a topit, iar acum sunt raul care curge spre mare: viata mea este ceea ce vine asa cum vine. D

Daca toata viata mea de pana acum am crezut ca dragostea este oarba, acum stiu cu adevarat ca ea nu este nicidecum astfel, fiindca mie personal, mi-a deschis ochii, mi-a destupat urechile si mi-a ascutit simturile. 

Dragostea este oarba doar daca, atunci cand te trezesti din vis, viata ta  devine o mare mizerie. Dragostea mea m-a ridicat din mizerie, m-a transformat intr-un om treaz, dintr-un om adormit, plin de dorinte, de vise si de masti. 

Castigul pe care l-am dobandit este acela ca acum imi amintesc mereu ca a trai este doar un joc pe care trebuie sa il joci, dar de care nu trebuie sa te atasezi, nu mai sunt serioasa jucandu-l, raman sincera, asa cum am fost intotdeauna, dar neserioasa: ii permit simtului de umor sa ramana viu in mine. Fiindca seriosi in viata ajung sa fie doar prostii. 

Nastratin Hogea, avea o vorba, ca "dragostea este oarba si casatoria este deschizatoarea ochilor". 

Dragostea este oarba numai pentru prostii cu mintea intelenita...

Un fel de dar de nuntă - pentru Andreea Iancu

Mizează pe iubire -  sau Scara pe care trebuie s-o urci E uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, zice inspirat poetul, Eminescu, pe-al său nume .... Criticilor mei, le mărturisesc că, nici măcar poet nu sunt. Mi-e greu, în rime să aşez degrabă, ce voiesc, în amănunt. Nu te gândi c-unui străin nu-i e permis a-ţi dărui Puţină apă înainte de, greul drum a ţi-l croi; Suntem cu toţii picături de univers Ce, din a lor iubire simplă şi pură, se unesc. Nu e ceva cu vreo valoare explicită ci numai apă, ce cu puterea-ţi dăruită să o preschimbi tu singură în vin, chiar ca în Cana, la-ntâia nuntă plină de divin. Lumea-ţi urează fericire, Eu îţi doresc să dobândeşti iubire. Fericirea nu e, ceva pe care să îl cucereşti, Ea e prezentă-n fiecare clipă, când iubeşti. Lumea-ţi urează casă de piatră - afirmaţie bizară Căci casa de piatră-i adevărată închisoare În care nu se poate creşte-o floare Cum e iubirea; de-aceea-i tot mai rară. Lumea aleargă după fericire, Nimeni în schimb nu vrea, după iubire Iar fericirea – ei nu văd c-o au deja dar, numai alergătura lor le-o ia. Fericirea nu e, ceva misterios pe care să-l atingi Ea e aici, acum, de poţi cu sufletul, să vezi, să-ţi strigi Iubirea, pentru tot ce te-nconjoară, pentru bătaia inimii, şi aerul, care îţi intră şi îţi iese-afară. Fericirea nu e dorinţa de-a ajunge Cineva Şi nu e plină de mister, ca precolumbienii maya De îţi doreşti s-ajungi în vârf, pe Himalaya Cu stupoare se poate constata că, fericirea e altundeva. În ascensiunea sa, Cineva se aştepta să o găsească-n priponită-n vârf, dar ea nu e acolo Pierduta-o pe drum, în tulburarea sa. Lumea-ţi urează copii frumoşi să ai Pe care bucuroasă societăţii să îi dai, Tribut de sânge, de mii şi mii de ani În respectarea miilor de reguli, fani. În loc, cu fel de fel de reguli, inteligenţa să le-o-ngheţi Ci mai degrabă de la ei - copiii tăi - să reînveţi Cum ei se joacă, şi cum o fac cu competenţă Cu toată fiinţa lor, nu doar din complezenţă. Bătrâni nu sunt aceia datori a educa, Ci-aceia ce renunţă voit, a se juca. Joaca nu este numai de copii, Râvnita fericire se află doar în ea. Că-nveţi, că mergi, că suferi, nu contează Joacă e, dacă inima-ţi vibrează. Copiilor când, jocul de le tulburi, îndrăzneşti, se supăra şi ţipă, dar de cum, tu le zâmbeşti, pe dată se înseninează şi uită, cât clipeşti! Nici un copil micuţ nu ai să-l vezi că are Rea ţinere de minte primită din născare. El uită tot, ce mai devreme l-a durut, Iară tristeţea, ca prin farmec i-a trecut. Doar astă joacă aduce fericirea Şi un duet făcând cu ea, iubirea; Nu este altă cale de-a lor înfăptuire, Nici titluri şi nici faima, nu aduc împlinire. Iubirea, atunci când va veni, de-o vei primi la tine Precum şi bucuria jocului în sine, Astea, le vei putea lua cu tine. Restul sunt fum, doar amăgire Pentru - loviţi ce sunt - cei, de orbire. Aşa că, niciodată să nu cauţi fericirea, Ea e aici, acum – e joaca de-a viaţa - să afli doar iubirea! Iar lumina ce-i urmează, şi-o ascunzi adânc în tine De o găseşti, îţi luminează calea, doar la bine. Lumina nu o vei afla, de-ţi vei căra cu conştiinciozitate mapa plină cu titluri şi cu faimă, şi mari abilităţi, Trebuie să te decojeşti foaie cu foaie, precum ceapa, De caracter, de personalitate, şi de prejudecăţi. Debutul şablonat, unanim acceptat E necesar, e-adevărat, dar mult prea înfrumuseţat De jurăminte pân’ la moarte, făcute doar să fie încălcate. Căci orice vis se risipeşte, de nu se vrea trăi iubirea; şi în tristeţe te-adânceşte, rămânând doar cu amintirea. Nu-s decât vorbe ipocrite, sparte, d-ecouri milenare, propagate doar de moarte. Ipocrizia lor e-o farsă , ca o trapă În care cad cei ce, dormind, din ele se adapă. Singura este voinţa, ce se cere-a fi duală Căci scara-nfăptuirii e numai singulară. Titluri şi faima şi respectul, sunt chestii secundare Ce îi conferă unisensul, doar unei vieţi pecuniare. De-alegi doar astă scară, te va duce doar în jos. Încă din timpul vieţii, devii un om prea găunos. Impropriu e să crezi că urcă, fiindcă verticalitatea Trucată ca pozitivă, i-a dat-o doar societatea. Căci la fine, pe când dreapta, ţie ţi se va trasa Matematic ţi se-arată: nu pe-acestea le poţi lua; Singura este iubirea, ce-ţi permite ca să zbori Să n-o pierzi pe drum, din ea, aripe dăltuieşte-ţi, apriori. De darul ţi se pare deplasat, mă iartă Dar...carta ce ţi-am dedicat, e-un fel de hartă Pe care, de vei vrea, în inimă a o păstra, Prin labirintul vieţii, te poate îndruma...

Fiindca a iubi inseamna a muri.

A dori siguranta in relatiile noastre inseamna fara doar si poate a trai in suferinta si frica.

Ceea ce stiu acum este ca frica nu este iubire, ca posesiunea si dominarea nu sunt iubire, chinul de a nu fi (sau mai fi) iubit , nu este iubire. Contrariul urii nu este iubire, asa cum umilinta nu este opusul infumurarii.

In lumea in care traim nu exista iubire fiindca dorintele si goana dupa placere si dupa siguranta, joaca cele mai importante roluri in vietile tuturor. Iar frumusetea nu se afla in nici un caz, in ceea ce poate fi vazut. Fara iubire si frumusete, cand dai de pomana la cei saraci nu faci decat sa adancesti mizeria, caci in absenta iubirii inima este plina de uratenie si de uscaciune. Cu frumusete si iubire, orice faci este drept si orice vei face va fi bun.

Nu poti intalni iubirea asa cum intalnesti un minunat apus de soare. Ca sa o poti intalni ai nevoie de o pasiune arzatoare, insa de o pasiune pura, lipsita de orice tel, de orice scop senzual.

Constati ca iubire exista numai atunci cand nu mai cauti, cand nu mai doresti si cand nu mai urmaresti nimic. Inseamna ca ai tacut. Ca dorintele tale au murit.  Iar moartea se succede vietii si viata ii urmeaza mortii in fiecare clipa. Fiindca a iubi inseamna a muri. Acum stiu cum e sa mori in fiecare clipa. fiindca ce a trecut m-ar apasa atat de tare incat nu as putea rezista fara sa innebunesc, iar ziua de maine nu are nimic ce sa imi aduca, caci nimic nu imi mai doresc. Asa ca, mor. in fiecare secunda care trece, si traiesc in fiecare secunda care vine. Perpetuum mobile, arzand doar iubire.

Nana Mouskouri - L'amour En Héritage