Iubirea este cenuşa visurilor noastre... a visurilor noastre de iubire. După ce ard toate, abia atunci rămâne în puritatea ei iubirea. Azi ştiu...acum ştiu. După atâta timp... Avea dreptate Einstein; "Timpul există ca să nu se întâmple toate în acelaşi timp"; ca să ne educăm voinţa de a ne abandona în mâinile realităţii dătătoare de viaţă. Abia după ce mori, şi odată cu tine moare visul tău de a fi iubit, înveţi să trăieşti viaţa în toată splendoarea ei; înveţi să iubeşti, fără dorinţa de a mai fi iubit... îl iubesc pe Daniel! aşa cum iubesc lumina ochilor mei loviţi de miopie. chiar dacă ar fi un monstru l-aş iubi! dar nu e un monstru! el e subiectul prin care iubirea mea s-a materializat, devenind propria-mi obiectivizare.
Azi e o zi mare pentru mine...e ziua trezirii la realitate.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu