Totusi, sa recunoastem, e trist...

"Acum cativa ani am trait o bucata de timp in preajma unui om mare. Era intr-adevar un om mare: matur, creator, original, glorios. Se vorbea despre el in trei continente. Opera lui stiintifica era pe deplin acceptata si premiata pretutindeni. Aproape ca nu mai intampina acea rezistenta sau controversa care caracterizeaza un om viu.

Si acest om mare primea zilnic scrisori sau interventii, din toate partile lumii, pe care el le citea cu mare placere. Un singur lucru il umilea: se vorbea acolo, intotdeauna, de „timpul rapit“, de „bunatatea“ la care face apel petitionarul, si altele. Or, acest om mare si celebru isi pierdea o buna bucata din zi citind romane politiste, motaind pe fotoliu sau ciorovaindu-se cu nevasta-sa. Am asistat odata la o scena impresionanta. O americanca, in trecere prin localitate, a vrut sa-l vada si sa-i vorbeasca. Eram de fata. Buna femeie, a stat numai vreo zece minute, in care timp a ascultat cu sfintenie tot ce i-a spus maestrul. Se scuza mereu ca-i rapeste timpul pretios. Ea credea – cum credem toti, noi, cestilalti – ca maestrul isi consuma timpul creand, scriind sau meditand. A plecat cerand mii de scuze. Am condus-o pana la usa. Facuse o calatorie de patruzeci de zile ca sa stea zece minute de vorba cu maestrul ei spiritual. Cand m-am intors din nou in camera lui, l-am gasit scarpinandu-se cu o imensa voluptate. Mi-a spus: „Ce oameni interesanti, americanii astia!“ Apoi si-a reluat romanul, inevitabilul roman de Edgar Wallace. In acea seara a fost la cinematograf.

Va spun toate acestea fara nici o ironie. Omul acesta este intr-adevar mare. Totusi, nu trebuie sa exageram; sa nu credem ca asemenea oameni sunt imateriali, ca un geniu nu are nevoie de cele mai mediocre bucurii, de cele mai plate distractii. De aceea m-am adresat intotdeauna oamenilor mari pe care i-am cunoscut cu oarecare obraznicie. Imi inchipuiam ca timpul pe care li-l rapesc eu nu era destinat operei lor geniale, ci, poate, scarpinatului pe picioare...

De ce , totusi, asemenea oameni mari prefera sa se scarpine pe picioare sau sa citeasca Edgar Wallace, in loc de a prelungi convorbirile cu noi, cu oameni tineri care venim la ei ca la niste maestri? Este un fel de tragedie la mijloc, recunosc. Poate ii oboseste faptul de a trebui sa fie, intotdeauna, mari. Poate le e dor de putina umanitate, de putina mediocritate confortabila. Au nevoie, ei, geniile, de caldura si platitudine – mai mult ca noi, care traim in caldura si platitudine tot timpul.



Totusi, sa recunoastem, e trist. E destul de trist sa stai numai cinci minute de vorba cu omul pe care il admiri, cu care te-ai intelege atat de bine, care ti-ar fi de atata folos - si sa vezi, in clipa cand inchizi usa, un tip oarecare , „un prieten“, venind langa maestru ca sa palavrageasca stupiditati pana seara.“


Drumul spre centru – Mircea Eliade

Handel Oratorio Esther Hebrew libretto New York

Dunarea albastra sub bagheta lui Herbert von Karajan

Logica mintii umane

Madalina a renuntat... toata lumea afirma ca era implinita, ca avea tot ceea ce isi doreste un om intr-o viata...dovada ca toata lumea aspiră numai la lucruri exterioare...aspiră la succes, aspiră la bogatie, aspiră la confort, şi aspiră la o persoană cu care sa imparta tot acest fast pecuniar...

Împlinirea sufletului este ceva cu mult mai simplu decat toata lumea crede ca este...fiintei nu ii trebuie nimic din tot fastul exterior, si nu-i trebuie nimic din ceea ce poate impresiona lumea...nu ii trebuie nimic din ceea ce lumea afirma ca reprezinta implinirea unui om...

dimpotrivă....fiintei ii trebuie ceea ce lumea ia in deradere...ii trebuie solitudine, in care sa poata arunca toate mastile la gunoi, in care sa poata razbate prin carapacea pe care societatea il forteaza pe om sa si-o construiasca cu migala, cu renuntari, cu eforturi, cu frustrari ingropate adanc in inima...

Madalina avea aproape tot ceea ce speră o minte de om sa primeasca de la viata...dar nu avea nimic din ceea ce speră fiinta, esenta sufletului nostru...faptul ca nu a impartasit cu nimeni ceea ce ii framanta mintea, dovedeste ca logica mintii ne poate distruge...teama ca dezvaluirea framantarilor ei ar putea sa o faca de ras, a fost mai puternica decat vointa de a-si clarifica nemultumirea perpetua pe care o simtea in adancul fiintei sale...

daca nu intelegi, daca nu reusesti sa dobandesti claritatea, daca nu reusesti sa observi si sa realizezi mecanismul de functionare al mintii,  mintea este foarte parşivă: iti ia sufletul in stapanire si ti-l "joacă" cum vrea ea...iti da iluzia ca "problemele" tale nu se vor rezolva niciodata, ca aceste probleme sunt esenta vietii tale si ca viata  nu merita traita, fara anumite lucruri pe care te pune sa ti le doresti - dar mereu altele, care iti rasar pe masura ce le dobandesti pe cele dorite mai inainte.

Mintea nu se opreste niciodata in a-ti furniza alte si alte dorinte, care te cufunda intr-o permanenta nemultumire, si care nu te lasa sa vezi ce merita sa iti doresti si ce nu, si mai ales, daca merita sa iti doresti, sau daca nu.

Mintea te orbeste. Mintea te surzeste. Mintea te nemultumeste perpetuu. Mintea este iadul nostru.

Iar daca stai in iadul mintii, si nu reusesti sa faci un salt care sa te elibereze de siretenia ei, vei muri si vei duce cu tine iadul.

Nu se pune problema ca Dumnezeu nu te-ar lasa sa ajungi in rai, in pace si in liniste, dar nu iti va placea acolo, pentru ca daca atunci cand traiesti nu iti place solitudinea, cu pacea ei, cu linistea ei, cu claritatea ei, nu iti va placea nici cand vei trece de poarta mortii si vei ajunge in atemporalitate. Duci cu tine tot iadul tau de nemultumire.

Ma doare atat de mult cand aud ca mintea a reusit sa mai pacaleasca un om: cum ca viata nu merita a fi traita pana la final, pana cand ea iti este luata, asa cum ti-a si fost data: fara sa te intrebe daca vrei sau nu. Pentru ca nu e nimic de vrut...e doar experienta noastra pe pamant, un cadou daruit noua, inainte de a intra din nou in atemporalitate, in vesnicie, unde nu exista nici timp, nici spatiu.

Monedă de schimb

"FOR LOVE IS IMMORTALITY."

                                                                  Emily Dickinson

Am gasit un blogpost despre constientizare

L-am gasit aici. 
Am citit si eu despre drumul spre centrul fiintei, la MIRCEA ELIADE. El este cam singurul roman cred, care a scris despre acest lucru. Dar poate voi scrie intr-o alta postare cum vede lucrurile Mircea Eliade.

"Constientizarea se face în trei pasi.

Mai întâi, fii constient de corpul tau – când mergi, când tai lemne, sau când cari apa de la fântâna. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile mecanic, ca un zombie, ca un somnambul.

Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei – gânduri, imaginatie, proiectii.Când devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu cât esti mai constient de ea, cu atât circula mai putine gânduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul gândurilor,energia fiind aceeasi.Când esti constient în proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru gânduri, si mintea devine absolut tacuta.Atunci este timpul sa mergi si mai adânc.

Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste, si tot ce e rau începe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia creste, lacomia dispare.Când ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un pas.

Un salt calitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data în însusi centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu iluminare. Osho.

Traieste viata conform vointei tale

ACEASTA POSTARE AM GASIT-O AICI. Este MINUNATA!

"Viata este scurta. Traieste-o din plin, dar nu încerca sa fii consecvent. O persoana logica este saraca. Evident ca societatea îi respecta pe oamenii cu logica, din simplul motiv ca acestia sunt previzibili. stii ce vor face mâine, stii cum vor reactiona. Ei pot fi manipulati cu usurinta. stii ce butoane sa apesi pentru a-i face sa reactioneze. Ei sunt o masina; nu sunt cu adevarat niste oameni. Poti sa-i manipulezi dupa voie, iar ei vor face asa cum le comanzi; ei se afla în mâinile tale. Societatea îi respecta pe oamenii cu logica; societatea îi numeste pe acestia oameni „cu caracter“. Iar omul adevarat nu are caracter. El este lipsit de caracter, pentru ca se afla dincolo de logica.

Un om adevarat nu-si poate permite sa aiba caracter. Daca nu renunti la viata, vei avea multe caractere, dar nu cu adevarat. Daca nu procedezi astfel, cum poti avea cu adevarat caracter? Fiecare moment este nou, si asa esti si tu.

Societatea nu te va respecta, nu vei fi un cetatean respectabil, dar cui îi pasa? Numai oamenilor mediocri le pasa de respectul societatii. Unui om adevarat nu-i pasa decât de un singur lucru: daca îmi traiesc sau nu viata, daca o traiesc sau nu conform vointei mele, este viata mea, iar eu sunt responsabil pentru ea.

Cea mai mare responsabilitate nu apartine natiunii, bisericii sau altcuiva. Adevarata responsabilitate este a ta. Ai responsabilitatea de a-ti trai viata dupa plac si de a te lasa dus oriunde te duce ea, fara a face compromisuri.

Un om cu caracter face compromisuri. Caracterul sau nu înseamna nimic altceva decât un efort de a garanta societatii ca nu este periculos. El declara: „Voi urma regulile jocului, sunt la dispozitia voastra“.

Extras din “ABCul Iluminarii” de Osho

Un alt blogpost despre iubire

 L-AM GASIT AICI : "UN ALT FEL DE IUBIRE"! Cat este de reala afirmatia ca "iubirea nu iti pune niciodata piedica"!!!

“- Osho, este atat de usor sa te indragostesti. Atunci, de ce este atat de greu sa iesi dintr-o relatie amoroasa? Sunt atat de multe discutii, certuri, lacrimi, angoase… Eu nu doresc sa ranesc persoana cu care am fost intr-o asemenea relatie, caci continui sa am sentimente puternice fata de ea. Sunt atat de incurcat. Ce imi poti spune in legatura cu acest subiect?

- Ce mai este de spus? Totul s-a terminat!

Sa te indragostesti este atat de usor. Este ca si cum ai cadea intr-o groapa; sa iesi din ea este mult mai greu. Va trebui insa sa iesiti, caci atunci cand iubirea dispare, groapa devine un iad. Din vechea poveste de iubire nu mai raman decat certurile, cicalealea si tot felul de rautati venite din ambele parti. Nimeni nu doreste sa isi raneasca partenerul sau partenera, dar din cauza ca se simte el insusi ranit, il (o) raneste la randul lui, proiectandu- si nefericirea asupra sa.

Cel mai bun moment de a ma intreba ce aveti de facut nu este acesta, ci cel in care incepeti sa va indragostiti, cand nu ati cazut in groapa. V-as putea invata atunci sa practicati o cu totul alta poveste de iubire, numita a te ridica intru iubire. In acest caz, nu vor mai exista probleme. Sa te inalti pe aripile iubirii este cat se poate de usor,iar iesirea dintr-o asemenea relatie devine infinit mai usoara, caci te ajuta forta gravitatiei. Sa cazi este usor; de aceea aveti grija ca acesta sa fie pasul doi; pasul unu trebuie sa fie urcusul.

Voi ati facut deja pasul cel simplu; acum urmeaza cel dificil. Sunteti nevoiti sa suportati toate aceste lacrimi si toate aceste conflicte, dar nimic nu va mai putea readuce inapoi iubirea.

Trebuie sa intelegeti un lucru simplu: iubirea aceea de care vorbesti nu poate fi controlata. Ai cazut in eaeste o cadere. Nu te-ai putut impotrivi la vremea respectiva acestul proces. Pur si simplu s-a intamplat. Dar iubirea este ca o briza usoara – vine si pleaca. Acesta nu este un lucru rau, caci daca ar ramane pe loc, ar deveni stagnanta.

Ar trebui sa faceti amandoi un efort pentru a intelege ca desi iubirea a disparut, nu aveti nici un motiv sa va urati reciproc, caci nici unul dintre voi nu este vinovat de distrugerea iubirii. Nici unul dintre voi doi nu a creat iubirea. Ea a venit si a plecat, la fel ca o briza, iar dumneavoastra v-ati bucurat de aceste momente. Nu ati avut capacitatea sa pastrati iubirea, s-o hraniti in voi.Fiti recunoscatori si ajutati-va reciproc sa iesiti din groapa. Atunci cand te afli in groapa, nu ai alta cale. Barbatul ar trebui sa-si dovedeasca buna crestere, oferindu-si umerii pentru a ajuta femeia sa iasa prima din groapa. La sfarsit, se va descurca el cumva, caci este mai puternic.

Din pacate, nimeni nu ma intreaba niciodata nimic inainte sa se indragosteasca. Ciudat lucru! Timp de 35 de ani am asteptat ca cineva sa ma intrebe cum trebuie sa se indragosteasca. Nimeni nu a facut-o insa. Daca ar fi facut-o, i-as fi spus: “nu cadea niciodata in dragoste (fall in love); Ridica-te in iubire”. Iar ridicarea pe aripile iubirii inseamna sa inveti, sa te transformi, sa te maturizezi. In ultima instanta, ea va ajuta sa cresteti, iar doua persoane adulte nu se cearta niciodata. Ele incearca sa se inteleaga una pe cealalta, sa isi resolve problemele.Da, varsta nu-ti da calitatea de adult.Exista multi “adulti” cu care nu te poti intelege.Ei sunt blocati in ei, nu s-au maturizat.

Cine incearca sa se inalte in iubire nu mai cade, caci inaltarea presupune un efort personal, iar iubirea nascuta din acest efort poate fi controlata, fiindca este creatia ta.Caderea in iubire nu presupune nici un efort.

Cand cazi in iubire, ceva se rupe. De aceea, cu cat aceasta iubire dispare mai repede, cu atat mai bine. In caz contrar, risti sa fii prins in o mie si una de capcane. Din cauza lor este atat de dificil sa te desparti mai tarziu de fostul partener de cuplu.

Cand cazi in iubire, nu iti mai pui intrebari. Atunci cand te indragostesti nu par sa existe probleme, dar cand incerci sa te desparti, toate experimentele prin care ai trecut in timpul lunilor si anilor in care ati stat impreuna – si care la vremea respective au reprezentat un mare dar din partea naturii – devin niste obstacole.

Voi va faceti tot felul de promisiuni… Nu se pune problema ca ati mintit sau ca ati incercat in mod constient sa va inselati. In momentele de iubire aceste promisiuni par sa vina direct din inima voastra, dar cand aceste momente dispar… si este obligatoriu sa dispara, caci povestea dumneavostra de iubire a fost o cadere, si nimeni nu poate ramane in aceasta stare o vesnicie. Cineva trebuie sa se ridice din nou. In momentul in care despartirea se apropie, toate aceste promisiuni devin niste obstacole.

Inaltarea in iubire este un proces spiritual.

Caderea in iubire este un proces biologic.

Biologia este oarba. De aceea se spune ca iubirea este oarba. Iubirea de care vorbesc eu nu este insa oarba si poate fi cu usurinta practicata de oricine. Nu trebuie decat un mic efort…

Iubirea trebuie sa se nasca din tacere, din luciditate, din meditatie. Ea nu inlantuie niciodata. Cum ar putea crea iubirea niste catuse pentru persoana iubita? Dimpotriva, ea confera libertate din ce in ce mai mare. Cu cat iubirea devine mai puternica, cu atat mai mare devine aceasta stare de libertate; cu cat mai mult accepti persoana partenerului asa cum este. Nu mai incerci sa schimbi aceasta persoana, te schimbi pe tine si ea te va insoti.

Una din cele mai dramatice probleme ale lumii in care traim se datoreaza faptului ca indragostitii incearca sa schimbe persoana pe care o iubesc. Ei nu inteleg ca daca aceasta se va schimba, iubirea lor va disparea, caci ei s-au indragostit de ea asa cum arata acum, nu intr-o alta ipostaza.

Inaltarea in iubire iti permite sa intelegi ca fiecare are dreptul la propriul sau teritoriu, pe care tu nu ai dreptul sa-l incalci. Daca iubirea echivaleaza cu libertatea, necesitatea despartirii dispare. Ideea separatiei apare numai atunci cand vezi ca te transformi intr-un sclav, caci nimanui nu-i place sclavia.

Dar voi nu ma intrebati ce trebuie sa faceti atunci cand va aflati pe fundul gropii pentru a iesi afara din ea. Un lucru este cert: eu nu am de gand sa intru in groapa alaturi de voi pentru a va ajuta sa iesiti de acolo! Din aceasta perspectiva, va trebui sa va descurcati singuri. Daca as intra sa va ajut, voi doi ati iesi, iar eu as ramane pe fundul gropii! Iar eu nu cunosc pe nimeni pe care sa-l intreb: “bine, dar eu cum ies de aici?”

De altfel, eu nu am acceptat niciodata sfaturile pe care nu le-am cerut personal. Sfaturile sunt sigurul lucru pe care toata lumea se grabeste sa-l ofere pe gratis, dar nimenu nu-si da osteneala sa le urmeze. De ce ar face-o? Sfaturile pe care nu le-ai cerut nu pot fi prea intelepte.

Un om intelept nu incearca niciodata sa isi impuna ideile in fata altor persone. Daca cineva il intreaba, el isi spune parerea. Nimeni nu este insa obligat sa o urmeze. Nu este ceva care “trebuie” facut.

De aceea, tot ce va pot spune este ca v-ati oferit pana acum unul altuia numeroase momente frumoase, de neuitat. Uitati tot ce v-ati promis reciproc. Acele lucruri au fost adevarate la vremea cand au fost rostite, dar timpul le-a schimbat. Dumneavostra insiva v-ati schimbat. Va aflati amandoi la o intersectie, gata sa o apucati in directii diferite. Poate ca nu va veti mai intalni niciodata. De aceea, despartiti-va intr-o maniera cat mai nobila. Daca veti intelege ca despartirea este absolut necesara, indiferent de maniera in care se va produce, atunci de ce sa nu o faceti cu gratie?

Ati putea trai in amintirea celuilalt, la fel cum si el ar putea trai in amintirea dumneavoastra. Intr-un fel, momentele traite impreuna vor continua sa se imbogateasca de-a pururi. Dar pentru asta, va trebui sa va despartiti frumos.

Acest lucru nici macar nu este dificil, daca ati inteles ce este iubirea – care este un fenomen intr-adevar dificil. V-ati indragostit fara sa va ganditi, dar ati inteles foarte rapid ca iubirea a disparut. Acceptati acest adevar si nu va invinovatiti reciproc, caci nimeni nu este responsabil. Ajutati-va unul pe celalalt si despartiti-va prieteni.

Atunci cand se despart, fostii iubiti devin de multe ori dusmani. Ciudat mod de a-ti arata recunostinta. Cei doi ar trebui sa ramana prieteni. Cand iubirea se transforma in prietenie, sentimentele de vinovatie dispar, la fel ca si senzatia ca ai fost inselat, exploatat. In realitate, nu se pune problema de exploatare. Pur si simplu, ati fost orbit de energia biologica.

Eu vorbesc de alt tip de iubire. Aceasta nu se incheie intr-o relatie de prietenie, ci incepe printr-o asemenea relatie. Ea incepe in tacere, in luciditate. Aceasta iubire este propria voastra creatie, deci nu este oarba. O asemenea iubire poate dura de-a pururi, devenind din ce in ce mai profunda.

Sensibilitatea ei este imensa. Cel care practica acest tip de iubire simte nevoia partenerului inainte ca acesta sa inceapa sa vorbeasca. Am cunoscut personal cateva cupluri(un nr. foarte mic ce-i drept) care nu au cazut in iubire, ci s-au inaltat pe aripile ei. Cel mai miraculous aspect mi s-a parut faptul ca acesti oameni nu mai trebuia sa isi vorbeasca. Daca barbatului ii era sete, iubita ii aducea apa, fara ca el sa ceara acest lucru. Totul se desfasura prin sincronicitate, telepatie. Daca persoanei iubite ii era sete, la fel trebuie sa-ti fie si tie. Transferul de idei si senzatii se produce instantaneu. Cuvintele nu mai sunt necesare. Jocul energiilor este direct; nu mai are nevoie de limbaj.

O asemenea iubire nu asteapta nimic de la celalalt. Ea ii este recunoscatoare ca acesta accepta ce are ea de oferit. Nu se simte amenintata, pur si simplu pentru ca nu exista nici o amenintare la adresa ei.Intr-o asemenea iubire, sexul se poate intampla sa apara spontan, dar apoi va disparea cu lunile, iar in final va disparea cu totul. De altfel, chiar si atunci cand se produce, el nu mai are nimic sexual. Este doar o maniera de a fi impreuna, de a fuziona cu celalalt,un effort de a atinge profunzimea celuilalt. Sexualitatea nu mai are nimic de-a face cu reproducerea biologica.

Cei doi iubiti inteleg treptat ca in timpul actului amoros nu fuzioneaza decat trupurile lor. De aceea, incetul cu incetul, sexul dispare din viata lor, iar intre ei incepe sa se produca un alt tip de intalnire, la nivelul energiilor. O simpla tinere de maini poate insemna mai mult decat orice orgasm, caci este suficienta pentru ca energiile lor sa fuzioneze.

Orgasmul sexual este un act fizic. El se refera la nivelul cel mai de jos. De aceea, gresiti daca il numiti iubire. Iubirea este un cuvant atat de frumos. Atunci cand spuneti: “m-am indragostit (am cazut in iubire)”, voi ii dati o conotatie atat de urata. Macar rostiti adevarul. Spuneti: “am cazut in sex”. Iubirea nu poate decat sa te ridice. Niciodata nu iti pune piedica.

Dar mai intai de toate va trebui sa iesiti din groapa. Ajutati-va unul pe celalalt. Biologia nu va va ajuta prea mult in aceasta directie. Incercati mai degraba sa fiti umani. Intelegeti ca iubirea care v-a unit candva, nu mai exista. Ochii vi s-au deschis in sfarsit. Nu incercati sa-l amagiti pe celalalt ca inca il mai iubiti,ca mai simtiti ceva pentru el, dar ce puteti face?… Acest comportament impocrit nu foloseste la nimic. Spuneti-i direct: “sentimentele pe care le aveam pentru tine au disparut. Imi par sincer rau. Mi-as fi dorit sa continui sa te iubesc, dar aceste sentimente, au disparut. Stiu foarte bine ca nici tu nu ma mai iubesti”. De indata ce ati inteles amandoi acest lucru, ajutati-va unul pe celalalt, ca doi oameni adevarati, sa iesiti afara din groapa.

Atat timp cat va veti ajuta reciproc, nu vor fi probleme. Din pacate, in asemenea cazuri fiecare doreste sa iasa el primul din groapa, fara sa-I pese ce va face celalalt. Mai rau, fiecare il trage pe celalalt in jos, incercand sa profite de el. Explicatia este simpla: teama. Vechea iubire a disparut, dar noul nu a aparut inca. Nimic nou nu se poate petrece intr-o groapa. Mai intai de toate trebuie sa iesi afara din ea. De aceea, exista aceasta teama de necunoscut. Trecutul a fost atat de frumos incat ai dori sa-l repeti. Incerci chiar sa fortezi acest lucru; celalalt incearca si el. Dar aceste lucruri nu pot fi controlate.Voi n-ati creat iubire, ati creat sex.Incepem sa vorbim despre iubire cand suntem in afara dependentelor.Ura, minciuna,certurile,ranchiuna, nu au nicio legatura cu iubirea.

O iubire fortata nu are nimic de-a face cu iubirea. Ce fel de sarut poate fi acela dat sub amenintarea cutitului? Buzele se pot atinge, dar privirile sunt atintite asupra lamei cutitului… O iubire fortata nu poate fi numita iubire. Si amandoi stiti foarte bine ce este iubirea, caci ati avut parte de ea, fie si numai pentru cateva momente. De aceea, nu va veti putea amagi reciproc. Ajutati-va unul pe celalalt sa iesiti din groapa si despartiti-va frumos. Iar data viitoare incercati sa nu mai cadeti, ci sa va ridicati. Nu va mai lasati dominati factorul biologic. Ascultati de vocea constiintei.”

Am gasit un blogpost despre iubire. E real!

L-am gasit AICI:


Ceea ce eu am experimentat este real, este cat se poate de real si numai ceea ce este real, este si adevarat! Iubirea nu este ceea ce multi cred ca ea ar fi.









“Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubireura. Nu este vorba de doua cuvinte; este vorba intotdeauna de un singur cuvint: “iubireura”; intre ele nu exista nici o linie despartitoare. Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate…




Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa nici unul nu considera ca este vina lui.




In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea.




Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura. Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici – esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: “Iubirea este o prostie”. Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facand insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros…





Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rand sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti.




Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata. In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi.




Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti.




Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja.




Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei… Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze… S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc.




Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru.




Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar mainile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.





Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.




Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.“

Trezeste-te!

Trezeste-te!

ANTHONY DE MELLO

ANTHONY DE MELLO

Meditatia si rasul

Meditatia si rasul

Eliberare

Teama te face mic şi ne-nsemnat,
de-ai fi tu, cel mai mare om de stat!
te împresoară şi-ţi încinge inima
cu-n cerc de fier - metal inferior
şi nu-ţi mai lasă sentimentele să curgă liber;
te umple de rugină şi te seacă,
de nu te mai înduri, a dărui cuiva vre un căuş de apă.
îţi închide ca-n cuşcă, libertatea - care-ţi este dată
şi dreptul de-a alege...

E teama subtilă a îndrăgostitului că-şi pierde cucerirea;
E teama carieristului că nu-şi va mai atinge fericirea;
E teama artistului că ar putea fi fluierat, şi că
nu smulge-aplauze, sau că-i doar ignorat;
E teama tuturor! că nu e agreat,
că nu-şi primeşte doza, de falsă afecţiune
cu care lumea l-a-nvăţat.

Ce-aştepţi de fapt? de ce ţi-e teamă?
Dacă tu inima-ţi pui în tot ce faci,
de ce ţi-e teamă?...Că nu placi?
Orice ai face - punându-ţi sufletul în adevăr,
Este sublim! un act perfect, chiar demn de-nvidiat!
nu trebuie mai mult, de alţii-apreciat!

Iar tu, te afli în faţa mulţimii tremurând imperceptibil...
şi iubirea de la, şi pentru oameni, fuge de la tine,
fiindcă nu poţi fi credibil...

De ce ţi-e teamă? chiar huiduit de-ai fi!
Nu care cumva, ţi-e teamă c-ai putea muri?
Că măştile în care lumea băgatu-te-a forţat,
Vor cade moarte şi vei rămâne, un om foarte curat?
Nu te mai amăgi... că teama nu îţi vine de altundeva
şi nu mai muta vina, că te-nspăimânt-altcineva;
Chiar tu eşti teama, recunoaşte-n clipa asta!
ca-n veci, putere să nu mai aibă-asupra ta! Şi basta...

am scris-o pentru Daniel Iancu...dar eliberarea de teama este necesara oricarui om, pentru a deveni o fiinta umana.

Martor ...

Ce e iubirea?

E-un iureş nebun de cuvinte?

Nicidecum. E-adevărată ieşire din minte.

E curcubeu de simţăminte,

E-al treilea atom de oxigen, ozonul

Inimii, iar nu logica rece de creier, în cuvinte.



E frământare de carne încinsă-n dorinţe?

Nicidecum. E-o fremătare de aripi de înger.

E gelozie fierbinte şi dependenţă nebună, de a fi împreună?

Nicidecum. E imaculata şi răcoroasa căldură a fiinţei.



Să nu vă amăgiţi cu ce nu e;

Ce pare, nu e ; ci apare,

Doar când durerea limpezitu-s-a

în lumina înţelegerii, urmare.

Iar cântul ei tăcut dispare ochilor iscoditori.

Se ferecă în mijloc; şi acolo ne-ncetat tresare...

Tresare şi nu moare...nu mai moare...



Doi ani mi-a luat...azi se-mplinesc...şi nu regret nimic, decât că i-am aflat idealul, pe care nu i l-am putut da...era al altcuiva...şi totdeauna va visa la ea...la ideal...eu am încetat a mai visa la ideal...căci îl port în inima şi fiinţa mea...

Vedenie

de Victor Hugo

Ieri am văzut un înger zburând deasupra mea...

Se potolea furtuna pe unde el trecea

Şi-naltele talazuri se linişteau pe mare!...

 - O!...Înger, cu-aripi albe,

În noaptea asta neagră, pe cine cauţi oare?...

El mi-a răspuns că vine

Anume pentru mine,

Vrând sufletul să-mi iee!...

Şi-am tremurat de spaimă, când am văzut minunea

Că îngerul cu aripi avea chip de femee...

Cu braţele-nălţate spre el, atunci i-am spus:

 - Cu ce mai rămânea-voi, când tu zbura-vei sus?

Dar el tăcu...

Şi cerul se-ntuneca treptat...

 - Vai!...Sufletul meu, Înger, de-l iei - l-am întrebat - 

Unde să-l duci?...Răspunde-mi...

În care lume nouă?... În care-mpărăţii?...

Dar el tăcu...

 - O! Înger, din care ceruri vii?

Şi cine eşti?...Eşti moartea sau eşti viaţa?...Spune!...

Şi umbrele mai negre prindeau să se adune,

Cernindu-mi albul Înger, ce-mi spuse:

  - Sunt Amorul!...

Avea sclipiri de fulger, pe frunte, Zburătorul...

Şi-n umbra-n care ochii îi străluceau sub gene

Goneau fugari luceferi, prin albele lui pene!...

Van Morrison - Beautiful Vision1982 - Beautiful Vision

Death...

Ori câte stele ard în înălţime

Ori câte unde-aruncă 'n faţă-i marea:

Cu-a lor lumină şi cu scânteiarea

Ce-or fi 'nsemnând, ce vor - nu ştie nime.

Deci cum voeşti, tu poţi urma cărarea;

Fii bun şi mare, ori pătat de crime:

Acelaş praf, aceeaş adancime!

Iar moştenirea ta şi a tot: uitarea!

Par'că mă văd murind: în umbra porţii

Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape,

Aud cântări şi văd lumini de torţii.

O, umbră dulce, vino mai aproape,

Să simt plutind deasupră-mi geniul morţii

Cu aripi negre, umede pleoape.

Eminescu -Sonet

cu formele şi punctuaţia autorului

Keith Jarrett-Death and The Flower

Dunărea "a dat pe de mărgini"

Ca urmare a ploilor abundente din tara, Dunarea s-a ridicat la un nou nivel istoric, doborandu-le pe toate cele dinainte si a inundat in totalitate locul de promenada al galatenilor. Asta pentru ca la Galati e punctul in care se varsa Siretul in Dunare. Din 8750 mc de apa care curg intr-o secunda pe Dunare la Galati (in mod obisnuit are 2500mc) , 2800 sunt veniti cu Siretul.

Galatenii se duc si privesc intr-o tacere trista nivelul Dunarii care a ajuns la baza scarilor falezei. A venit valu' si le-a luat locul cu care galatenii se mandreau...aveau si de ce , fiindca la Braila, faleza nu este amenajata ca la Galati. Am si cateva poze.

Daca mai ploua, toti galatenii se pot face scafandrieri... ca in sceneta "Scafandrierii" de Tudor Musatescu, cu Radu Beligan, Giugaru si Birlic, care povesteau cum "a dat Marea Neagra pe de margini" si au intrat in Constanta "mii de kile de apa", cum a intrat un vapor intr-un cinematograf...si ca Dunarea se varsa in mare, la Galati, AHAHAHA!

Daniel Iancu a fluierat ploaia...dar tot a venit valu'

Am aterizat din concediu si am gasit o buna parte din tara maturata de ape. De la Forever Folk am aflat ca sucevenii stiau ce o sa urmeze, fiindca a trecut pe-acolo Daniel Iancu fluierand ploaia, si prevenindu-i ca vine valu' si le va lua nu numai calu'...dar vor ramane tineri si liberi...este cat se poate de evident ca dupa acest recital, baietii stiau macar la ce sa se astepte. Patriot om... ahaha!

Pentru ca fiecare avem o America in noi sau, Born to be Free

Am o nepoata care s-a nascut acum cateva zile la New York, deci cetatean american, desi parintii ei traiesc in Romania. Pe langa altii trei nascuti la Los Angeles, am bucuria de a serba si eu ziua de 4 iulie alaturi de americanii din familia mea!

Dar exista o America in fiecare din noi! Omul dintotdeauna si-a dorit crearea unei noi lumi eliberata de prejudecatile vechii minti, iar America acest lucru a reprezentat, eliberarea de prejudecatile asa-zisului vechi continent european. Numai ca oamenii nu au inteles ca fara iubire nu poti face ceva care sa dureze, care sa fie cu adevarat eliberator de prejudecati. Caci, capitalismul, ca si comunismul, aplicate de oameni cu adevarat plini de iubire, ar fi fost la fel de bune si la fel de eficiente.

Astazi traim un capitalism feroce, care ne diferentiaza, care ne clasifica in functie de numarul de digiti ai conturilor pe care le avem in banci, ne ierarhizeaza in functie de titlurile atarnate de gat, de cunostintele acumulate in cortex, si de abilitatile dobandite sau innascute. Adica, din punctul de vedere al societatii, lumea se imparte in oameni care au devenit "cineva", oameni care nu sunt "cineva" dar aspira si lupta toata viata pentru acest titlu, si ratati.

Dupa parerea mea, omul reprezinta cu mult mai mult decat vrea sa ne inoculeze societatea ca el ar fi. Daca in locul titlurilor si conturilor din banci, oamenii ar cauta doar sa fie mai iubitori, nu ar mai exista in lume nici saracie, nici razboaie, nici conflicte, nici tari, nici patrii, ci doar un singur univers; un ocean de viata cu multe, multe picaturi, care mai de care mai stralucitoare in lumina dobandita prin propria iubire a fiecaruia.

Lumea a fost si va ramane mereu la fel, iar schimbarea ei se poate face doar schimbandu-ne fiecare pe noi insine, nu pe ceilalti. Fiecare se poate schimba doar pe el insusi. Cine crede ca este ceva in neregula cu lumea, are el insusi o problema, fiindca nu doreste sa se schimbe pe el, ci vrea ca lumea sa se schimbe, pentru ca el sa se simta bine.   

Scara iubirii este singulara, fiecare o poate urca doar singur. De aceea lumea nu se poate schimba, pentru ca le lipseste dorinta de a urca singuri o poteca dureroasa, plina de stanci ascutite care taie in carne vie si elibereaza sufletul din inchisoarea proprie fiecaruia.

 America s-a vrut a fi eliberarea spiritului din inchisoarea mintii europene, dar scopul s-a pierdut pe drum, sau mai degraba a degenerat in goana absurda dupa o bunastare materiala, pecuniara.

Bunastarea trupului, a inchisorii, poate aduce bunastarea spiritului doar daca fiecare constientizeaza ca fiinta lui este stapanul mintii si nu invers. In caz contrar, rezultatul este inca o America, America fiecaruia, asa cum a ajuns ea sa fie astazi. Pentru ca fiecare dintre noi poarta o America in el insusi, care ar putea deveni cu adevarat oaza noastra de iubire, doar intelegand...intelegand totul. Fiindca numai intelegand, ceea ce este bun creste, iar ceea ce este rau dispare de la sine. Iar libertatea este la inceput, nu la sfarsit, fiindca nimeni nu iti poate da libertatea, adevarata libertate, daca nu o ai in tine insuti. Libertatea de pre-judecati, de tipare, de etichete.

Cand vine vara in viata fiecaruia dintre noi, este timpul ca fiecare sa isi descope America din el insusi, taramul iubirii si al intelegerii, al compasiunii si al pacii interioare. Iar fericirea este data de vara insasi, ea este acolo intotdeauna, in fiecare anotimp  al vietii noastre...

Summertime - Ella Fitzgerald & Louis Armstrong 

Summertime and the livin' is easy
Fish are jumpin' and the cotton is high
Oh your daddys rich and your ma is good lookin'
So hush little baby, don't you cry
One of these mornings
You're goin' to rise up singing
Then you'll spread your wings
And you'll take the sky
But 'till that morning
There's a nothin' can harm you
With daddy and mammy standin' by...

 

Love keep us alive...

O piesa superba, ca toate piesele Eagles-ilor...Vocea lui Don Henley este unica...ritmul basistului lor, Timothy Schmit, ma innebuneste...in mod placut, evident! iar chitaristul, chiar traieste muzica, nu doar o interpreteaza la chitara...ma topesc dupa piesele lor: alunec, sau mai exact ma preling pe scaun in jos, intocmai ca in desenele animate!

I was standing
All alone against the world outside
You were searching
For a place to hide

Lost and lonely
Now you've given me the will to survive
When we're hungry...love will keep us alive

Don't you worry
Sometimes you've just gotta let it ride
The world is changing
Right before your eyes
Now I've found you
There's no more emptiness inside
When we're hungry...love will keep us alive

I would die for you
Climb the highest mountain
Baby, there's nothing I wouldn't do

Now I've found you
There's no more emptiness inside
When we're hungry...love will keep us alive

I would die for you
Climb the highest mountain
Baby, there's nothing I wouldn't do...

I was standing
All alone against the world outside
You were searching
For a place to hide
Lost and lonely
Now you've given me the will to survive
When we're hungry...love will keep us alive
When we're hungry...love will keep us alive
When we're hungry...love will keep us alive...
 

I Can't Tell You Why...

Vocea este a basistului de la Eagles - Timoty Schmit...superb si solo-ul de chitara al lui Joe Walsh.

Look at us baby, up all night
Tearing our love apart
Who'd be the same two people who lived
through years in the dark?
Ahh...
Every time I try to walk away
Something makes me turn around and stay
And I can't tell you why

When we get crazy,
it just ain't right,
(try to keep you head, little girl)
Girl, I get lonely, too
You don't have to worry
Just hold on tight
(don't get caught in your little world)
'Cause I love you
Nothing's wrong as far as I can see
We make it harder than it has to be
and I can't tell you why
no, baby, I can't tell you why
I can't tell you why

Every time I try to walk away
Something makes me turn around and stay
And I can't tell you why

No no, baby, I can't tell you why
I can't tell you why
I can't tell you why

Lying eyes - povestea dintotdeauna

Piesa  "Lying eyes" a Eagles-ilor, are exact la inceput, cateva acorduri identice cu cele dintr-o piesa de-a lui Daniel Iancu, una pe care probabil, o va avea pe cel de-al treilea album.

City girls just seem to find out early
How to open doors with just a smile
A rich old man
And she won't have to worry
She'll dress up all in lace and go in style

Late at night a big old house gets lonely
I guess every form of refuge has its price
And it breaks her heart to think her love is only
Given to a man with hands as cold as ice

So she tells him she must go out for the evening
To comfort an old friend who's feelin' down
But he knows where she's goin' as she's leavin'
She is headed for the cheatin' side of town

You can't hide your lyin' eyes
And your smile is a thin disguise
I thought by now you'd realize
There ain't no way to hide your lyin eyes

On the other side of town a boy is waiting
with fiery eyes and dreams no one could steal
She drives on through the night anticipating
'Cause he makes her feel the way she used to feel

She rushes to his arms; they fall together
She whispers that it's only for awhile
She swears that soon she'll be comin' back forever
She pulls away and leaves him with a smile

You can't hide your lyin' eyes
And your smile is a thin disguise
I thought by now you'd realize
There ain't now way to hide your lyin' eyes

She gets up and pours herself a strong one,
And stares out at the stars up in the sky.
Another night, it's gonna be a long one.
She draws the shade and hangs her head to cry.

She wonders how it ever got this crazy.
She thinks about a boy she knew in school.
Did she get tired or did she just get lazy?
She's so far gone she feels just like a fool.

My oh my, you sure know how to arrange things.
You set it up so well, so carefully.
Ain't it funny how your new life didn't change things?
You're still the same old girl you used to be.

You can't hide your lyin eyes
And your smile is a thin disguise
I thought by now you'd realize
There ain't no way to hide your lyin' eyes
There ain't no way to hide your lyin' eyes
Honey, you can't hide your lyin' eyes

Tic-tac...

Secunde de haos si secunde de vis...

Promontoriul sperantei in al mortii abis;

Stralucind deasupra-i roua lacrimilor mele

Ce uscandu-se, ridicatu-s-au la stele.

Clipa de lumina ce vii de ma-nvii

si-apoi, fara mila mortii ma predai...

Si-n tacere, cu durere ma supun 

ingenunghez si mor, apoi invii;

si ma gasesc mai vie, ca iar sa ma supun...

Caci, cum de-as putea sa te-ndur,

Supliciului amintirilor sa ma supun?

 Si-asa imi petrec viata... si gandurile-apun...

si-atunci cand se ridica, prin moarte  ma rapun.