luni, 28 iunie 2010

Cand, cum si cat



Adevarata iubire - pe care doar dumnezeu, hotaraste momentul din viata in care esti pregatit sa o primesti - creste doar daca nu poti avea persoana iubita, doar daca ea nu intra in posesia ta;  caci daca devine proprietatea ta, iubirea stagneaza, si nu se poate transforma in iubire vesnica, nu poate dura pentru eternitate.

duminică, 27 iunie 2010

Au mai simtit-o si altii...

Cateva citate ale unor mari ganditori pe care le-am trait eu insami si pot afirma ca sunt cat se poate de adevarate...

Drumul dragostei nu e niciodata neted. Suferinta, ca si fericirea, fac parte implicit din iubire. Cand ne indragostim prima oara, avem iluzia ca vom trai vesnic acea stare sublima de fericire. Dar primele lacrimi care aduc cu ele suferinta ne fac sa intelegem ca iubirea nu este un dat, ea se invata si se castiga in fiecare zi. Fericirea si suferinta din iubire nu exista una fara cealalta si – osciland intre cei doi poli – invatam treptat ca iubirea nu inseamna odihna nesfarsita in bratele persoanei iubite. Iubirea presupune transformare si luptă continuă, caci altfel n-ar fi decat o traire superficiala, incapabila a ne ridica deasupra cenusiului vietii cotidiene.


"Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvarşită, incredere şi dăruire impotriva ta insuţi, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamnă să iţi dai inima şi sufletul intreg celui care ţi le va zdrobi." (Charles Dickens)





"Iubeste cu adevarat cel ce tremura cand isi marturiseste dragostea.” (Sir Philip Sidney)





"Fericirea! Nu stii ce este exact pana in ziua cand o pierzi. La fel ca si cu dragostea. Si nu este tot asa si cu tineretea? Cata vreme o ai, nu-i dai nici o importanta. Ba chiar ai vrea ca timpul sa zboare. Abia astepti sa cresti, sa faci experiente. Dar intr-o zi te uiti in urma si-ti dai seama ca nu mai e, si atunci plangi dupa ea! Ciudata soarta mai au si oamenii. Inteleg importanta unui lucru abia cand l-au pierdut.” (Renzo Ricchi)


"Numai iubirea limpezita de lacrimi poate ramane curata si vesnica.” (Khalil Gibran)


"Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cine merita, nu te face sa plangi.” (Gabriel Garcia Marquez)



"Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor." ( La Rochefocauld )


"Dragostea adevarata nu inseamna placere." ( Confucius )





"O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere." ( I. L. Caragiale )


"Dragostea adevarata nu a avut niciodata o cale neteda." ( William Shakespeare )


"Iubirea indura mai usor moartea sau absenta decat indoiala sau tradarea." ( Andre Maurois )







"O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti cu atata strasnicie nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.” ( Fiodor Mihailovici Dostoevski)




"Inceputul iubirii este punctul in care incepem să sacrificăm in noi acele lucruri care se opun oricărui sacrificiu. "( Vinet)






"Femeia în dragoste suferă mai mult decât bărbatul, dar ştie să ascundă mai bine suferinţa.” (Euripide)

"Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit." (Jorge Luis Borges)

 "Nu suntem niciodata mai neajutorati si nefericiti ca atunci cand pierdem dragostea.” (Sigmund Freud)

joi, 24 iunie 2010

Nessun Dorma





Nessun Dorma - "Nimeni nu va dormi" este aria din actul final al operei "Turandot" de Giacomo Puccini. Este interpretată de personajul Calaf, Il Principe ignoto (Principele necunoscut), care se îndragosteste la prima vedere de frumoasa - dar rece - Prinţesă Turandot. Orice om care doreşte să se căsătorească cu Turandot trebuie să-i răspundă la trei ghicitori; cel care nu reuşeşte, va fi decapitat.




Ma topesc dupa asta parte din opera...




Actiunea din actul final se petrece noaptea. Calaf este singur în grădina palatului sub lumina lunii. În depărtare, el ii aude pe vestitorii printesei, proclamandu-i porunca. Aria lui Calaf începe cu un ecou al strigătului lor şi o reflecţie asupra Prinţesei Turandot:
"Nessun dorma! Nessun dorma! Tu pure, o Principessa, nella tua fredda stanza, guardi le stelle che tremano d'amore, e di speranza!"
("None shall sleep! None shall sleep! Even you, O Princess, in your cold bedroom, watch the stars that tremble with love and with hope!")
"Ma il mio mistero è chiuso in me; il nome mio nessun saprà! No, No! Sulla tua bocca lo dirò quando la luce splenderà!"
("But my secret is hidden within me; none will know my name! No, no! On your mouth I will say it when the light shines!")
"Ed il mio bacio scioglierà il silenzio che ti fa mia!"
("And my kiss will dissolve the silence that makes you mine!")
Si corul...
"Il nome suo nessun saprà... E noi dovrem, ahimè, morir, morir!"
("No one will know his name... and we will have to, alas, die, die!")
Calaf, hotarat sa iasa victorios, spune:
"Dilegua, o notte! Tramontate, stelle! Tramontate, stelle! All'alba vincerò! Vincerò! Vincerò!"
                    ("Vanish, o night! Set, stars! Set, stars! At dawn, I will win! I will win! I will win! ")



Nici eu nu dorm...Azi am ascultat aceasta arie intr-un spectacol pe malul Adriaticii si am insomnie...

Mi Piaci Ma Non Troppo - Pierdavide Carone

 

Mi Piaci Ma Non Troppo - Pierdavide Carone


Imi placi, dar nu prea mult,
pentru ca esti simpatica si intruziva,
imi placi, dar nu prea mult,
pentru ca te joci facand-o pe inteligenta.
imi placi, dar nu prea mult
pentru ca faci dragoste de prea multe ori,
dar imi placi ...dar nu prea mult...
dar imi placi...

imi placi, dar nu prea mult
pentru ca ai dreptate cand gresesti,
imi placi, dar nu prea mult
si intai te iubesc, apoi nu te suport
imi placi, pentru ca esti orgolioasa
dar nu prea mult, si esti geloasa
dar imi placi...dar nu prea mult...
dar imi placi

invarte roata dragostei
nu o poti opri
dar suceste-mi mintea
sa stau in umbra face rau
si as vrea sa fug departe (poate la Milano)
dar apoi te gasesc tot aici...
..(vaf...)...ma injuri....dar e bine-asa...

imi placi, dar nu prea mult 
pentru ca te crezi speciala,
 imi placi totusi prea mult...
dar termin-o sa fii un animal
imi placi ca Jeckyll
dar nu prea mult, daca devii Hyde
dar imi placi...dar nu prea mult...
dar imi placi...


Frica





Unii spun ca exista doar doua lucruri pe lume: Dumnezeu si frica. Iubirea si frica sunt unicele lucruri. Cunosc pe cineva care mi-a declarat ca nu doreste sa mai iubeasca, fiindca nu doreste sa mai sufere; daca iubirea nu este optiunea sa, nu ii mai ramane decat frica. Categoric este o persoana chinuita...chinuita rau de tot.

"Exista doar un singur lucru rau in lume: frica. Si exista doar un singur bine in lume: iubirea. Cateodata este denumita in alte feluri. Cateodata i se spune fericire sau libertate, sau pace ori bucurie, sau Dumnezeu, ori altfel. Dar eticheta nu conteaza cu adevarat. Si nu exista un singur rau in lume pe care sa nu-l poti asocia cu teama. Nici unul.

Ignoranta si frica, ignoranta cauzata de frica, de aici vine tot raul, de aici vine furia care genereaza violenta. Persoana care este incapabila de violenta este persoana care nu cunoaste frica. Devii furios doar atunci cand iti este teama.

Gandeste-te cand ai fost furios ultima data. Hai, gandeste-te. Aminteste-ti de ultima oara cand te-ai infuriat si cauta frica din spatele maniei. Ce te-ai temut ca pierzi? Ce ti-a fost teama ca ti-ar putea fi luat? De acolo vine mania.

Gandeste-te la cineva plin de manie, cineva de care poate ti-e frica. Vezi cat este de inspaimantat? Este speriat, cu adevarat inspaimantat.. Ii este atat de teama, pentru ca altfel, n-ar fi furios. In cele din urma exista doar doua lucruri: iubire si frica."


luni, 21 iunie 2010

Noaptea - Pierdavide Carone

Un tanar care iubeste chitara, un cantautor italian de, doar 22 de ani...care le poate da clasa multora...versuri profunde, nu doar rime care suna din coada si muzica pe masura...Pierdavide Carone!



Noaptea emotiile par mai intense... noaptea...
Noaptea se nasc cantecele cele mai intense...noaptea...
Noaptea un sarut zboara catre infinit...noaptea...

Noaptea descoperi dulceata unui sot...noaptea...
Noaptea iti da puterea de a nu-mi spune ca ai nevoie de mine...

Si doare cand zici ca te simti rau si nu sunt cu tine,
si e rau cand durerea te apasa si nu stau cu tine,
si e rau cand nu sunt la inaltimea de a fi cu tine,
ma doare cand in ciuda acestora ma alegi pe mine.

Noaptea lumea este corecta pentru ca doarme...noaptea...
Noaptea durerea ta sta sa ma ucida...noaptea...
In noaptea asta te voi iubi ca si cum
n-as mai putea s-o fac niciodata...

Si doare cand zici ca te simti rau si nu sunt cu tine,
si e rau cand durerea te apasa si nu stau cu tine,
si e rau cand nu sunt la inaltimea de a fi cu tine,
ma doare cand in ciuda acestora ma alegi pe mine.
 

si vom rade ca intotdeauna, ca acum
ingerii traiesc in cer, doar tu ramai aici cu mine...

Si doare cand zici ca te simti rau si nu sunt cu tine,
si e rau cand durerea te apasa si nu stau cu tine,
si e rau cand nu sunt la inaltimea de a fi cu tine,
ma doare cand in ciuda acestora ma alegi pe mine.
 



Noaptea verbul a iubi este un timp la trecut...noaptea...










Si are succes!



Je t'aime...







D’accord, il existait d’autres façons de se quitter
Quelques éclats de verres auraient peut être pu nous aider
Dans ce silence amer, j’ai décidé de pardonner
Les erreurs qu’on peut faire à trop s’aimer
D’accord la petite fille en moi souvent te réclamait
Presque comme une mère, tu me bordais, me protégais
Je t’ai volé ce sang qu’on n’aurait pas dû partager
A bout des mots, des rêves je vais crier

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas,
Tu vois, je t’aime comme ça...

D’accord je t’ai confié tous mes sourires, tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre,
Satan nous regardait danser
J’ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinéma,
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup, comme un roi,
Comme un homme que je ne suis pas,
Tu vois, je t’aime comme ça...

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinema,
Je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi,
Comme un homme que je ne suis pas,
Tu vois, je t’aime comme ça...

...


Ligabue
Tu che conosci il cielo
Saluta Dio per me
E digli che sto bene
Considerando che
Che non conosco il cielo
Però conosco te
Mi va di ringraziare
Puoi farlo tu per me?
Che intanto sono in viaggio
Digli pure che io sono in
Viaggio
Non lo so dove vado ma viaggio
E gli porterò I miei souvenir
Tutti quanti I miei souvenir
Tu che conosci il cielo
E poi conosci me
Le sai le mie paure
Mi sa che sai il perché
Che non conosco il cielo
Farò come potrò
Starò con la gente
Per stare solo un po'
Facendolo il mio viaggio
Cerco il pomeriggio di maggio
Non lo so come vado ma viaggio
E gli porterò tutti quanti I miei souvenir

...



Poi, ho visto gli occhi tuoi
Rotolando verso casa
Chiamare i miei
Che bella sei
Che belle fai
Le belle sera
Sai, ho visto gli occhi tuoi
Quando scende
La bellezza
In fondo al cuore
Come vorrei
Come sei bella
Flying away
Tu scendi da una stella
Flying away
Cosi' talmente bella
Flying away
Poi, ho visto gli occhi suoi
Come grano in mano al vento
Son ciliegie del mio pianto
Cosi' tanto io ti sento
Sai, ho visto te con lui
Quando scende
La tristezza
In fondo al cuore
Come vorrei
Come sei bella
Flying away
Tu scendi da una stella
Flying away
Cosi' talmente bella
Flying away..
Dov'e'
Che il vento
Ti porta via
Dov'e'
Che il cielo
Tramonta
Quando scende
La tristezza
E invade gli occhi
Come vorrei
Come sei bella
Flying away
Tu scendi da una stella
Flying away
Cosi' talmente bella
Flying away
Cosi' talmente bella
Flying away.
E te ne vai
Te ne vai
Te ne vai.via.via..via.

Pure Love


Smallville - Pure Love (Zucchero & Dolores O'Riordan) 


If not tonight
This is the strangest feeling
Something I can't control
Do I play the fool for you

If not tonight
Waiting forever
Just to see your face
Waiting is all that I seem to do

Yeah puro amore
Will another night exist like this again

Yeah solo amore
We will never get this moment back
Again

If not tonight
Underneath the stars
Beneath the crescent
Sinking down into the sea
It's not the time
But I will wait forever
If this is what you want
Waiting could be the end of me

One day I will open your eyes
Underneath the stars
Beneath the crescent

Yeah puro amore
Will another night exist like this again

Yeah solo amore
We will never get this moment back
Again

Yeah puro amore
Let it be with you tonight
There will never be a night
If not tonight

Tell me when my love

joi, 17 iunie 2010

Dimineaţă

Lumiere, oh Lumiere
o mie de ani uitându-mă la tine, de trăiam,
că doar murind te voi afla, nu mă gândeam.
Ai apărut vedere cumplită, şi dureroasă, şi foarte chinuită
Doar versul tău iubit, mi-a dat loc de gândit: 

Să plouă peste noi lumină prin nenumărate căi
mi-ai zis, şi versul a-nceput să-mi roadă-n suflet văi.
Hăuri de iad - în care n-aş fi voit în veci cu inima s-ajung -
topit-au piatra îngheţată de-al vieţii tăvălug.

De negură şi întuneric dens am fost învăluită,
de spaime şi fierberi, de prejudecăţi răstignită
şi toate astea, numai ca să mor
şi ca lumina să-mi răsară în pridvor...
dar, ca să mă ridic, treb'ea întâi să mă cobor.

Lumiere, oh Lumiere,
De-ar fi acum s-o pot lua de la-nceput
Toţi ţepii mi-aş dori să ţi-i sărut;
Înţepătura lor e viaţă, lumină care clocoteşte
sub masca moartă, cu care lumea ne împământeneşte...

miercuri, 16 iunie 2010

Euripide

Tot Euripide a spus ca dragostea il face pe om poet.

thank...yes, thank...

Down on your knees, and thank heaven, fasting, for a good man's love.
Euripide

Fericire vs. avantaje

Majoritatea oamenilor nu isi doresc sa fie fericiti. Poti testa acest lucru extrem de simplu. Iti poti imagina ca ii spui celui/celei pe care il/o iubesti foarte mult, care iti este foarte drag/draga :

- Mai degraba as vrea sa am fericirea, decat sa te am pe tine; as prefera sa fiu fericit/a decat sa te am pe tine. Daca as avea de ales, fara indoiala ca as alege fericirea.

Simti ca esti egoist spunand acest lucru? Vezi cum ti s-a spalat creierul? ti s-a spalat creierul, incat ai ajuns sa gandesti: cum am putut fi atat de egoist/a? Dar fii atent cine este egoistul; imagineaza-ti pe cineva care iti spune tie:

- Cum ai putut fi atat de egoist incat sa alegi fericirea in locul meu?

Nu cumva simti nevoia sa raspunzi :

-Scuza-ma, dar cum ai putut fi TU atat de egoist/a, incat TU sa-mi ceri sa te prefer pe tine in locul fericirii mele?!

-Ai vrea sa te iubesc cu pretul fericirii mele?

-Da! iti va raspunde.

Nu-i asa ca este extraordinar?ca este nemaipomenit? Nu-i minunat? EA te-ar iubi cu pretul fericirii EI si TU ai iubi-o cu pretul fericirii TALE - si asa sunteti doi oameni nefericiti....dar, TRAIASCA IUBIREA!

De fapt, nici macar nu poate fi vorba de iubire ci de dependenta, de obisnuinta, de comoditate, de cu totul altceva, numai de iubire nu.

Fericirea neconditionata nu o vrea nimeni, fiindca aceasta este de fapt adevarata fericire. Esti gata sa fii fericit cu conditia sa ai asta sau cealalta. Dar asta inseamna de fapt, sa-i spui partenerului tau sau lui Dumnezeu, sau cui vrei tu:

-Esti fericirea mea! Daca nu te am pe tine, refuz sa fiu fericit/a!

Cam asa stau lucrurile cu fericirea. Nu iti poti imagina sa fii fericit/a fara acele conditii, pentru ca ai fost invatat sa plasezi fericirea intre niste conditii.

Dar cu totii gandesc ca afacerile sunt mai practice, ca stiinta ori politica sunt mai practice, ca avantajele pecuniare sunt mai practice, decat a fi fericit neconditionat...

Ni s-a spus ca fericirea e ca tenul cel mai fin, ca o statiune de vacanta. Ea nu e nimic de acest gen, dar noi  avem metode rafinate de a face ca fericirea noastra sa depinda de alte lucruri din noi sau din afara noastra. Spunem: "Refuz sa fiu fericit/a, pana nu-mi trece nevroza". Sa-ti dau o veste buna: Poti fi fericit chiar acum, cu nevroza ta cu tot. Vrei sa stii ceva si mai bun? Exista doar un singur motiv pentru care nu traiesti fericirea, chiar in prezent, si anume, ca te gandesti sau te concentrezi pe ceva ce nu ai. Altfel, ai trai starea de fericire. Te concentrezi pe ceea ce nu ai. Dar, de fapt, ai chiar acum tot ceea ce iti trebuie pentru a fi fericit. Chiar acum.

Viu vs. mort

Multi, prea multi oameni castiga simpatia lumii si isi pierd sufletul. Multi, prea multi, si mai multi oameni traiesc vieti goale, fara suflet, deoarece se hranesc cu popularitate, apreciere si glorie, cu "Eu sunt deosebit, tu esti deosebit, priveste-ma, acorda-mi atentie, sustine-ma, pretuieste-ma", cu a fi seful, cu a avea putere, cu a castiga cursa.

Cu asta te hranesti tu?

Daca da, esti mort. Ti-ai pierdut sufletul.

Compara sentimentele care te cuprind cand iesi invingator intr-o disputa, sau intr-o cursa, sau cand devii foarte cunoscut, sau cand toata lumea te aplauda, compara-le cu sentimentele care te cuprind cand te apropii de natura, sau cand comunici - cu adevarat - cu un om de a carui companie te bucuri in public si in intimitate, fara sa te cramponezi de el, fara sa te agati de el.

Primele sunt sentimentele pe care eu le numesc lumesti; pe cele din urma le numesc sentimente de suflet.

Multi isi doresc inaintea mortii sa isi poata intoarce clepsidra si sa isi retraiasca viata asa cum merita viata traita: ca pe un mister. Dar acest lucru nu mai este posibil...timpul a expirat pentru ei.


marți, 15 iunie 2010

Intelepciunea intuitiva a inocentei

Putini sunt aceia ce pot descrie iubirea mai bine decat o fac copiii, si asta pentru ca primii au uitat ce inseamna iubirea...la copii, intuitia este inca vie, neacoperita de prejudecati, iar ochiul lor este limpede, ei pot simti si distinge o iubire adevarata de una falsa, ceea ce oamenii asa-zis adulti, nu o pot face...Intuitia este capacitatea sufletului de a simti adevarul, si este superioara inteligentei...





"Iubirea este atunci cand catelusul vine si te linge pe fata chiar daca l-ai lasat singur toata ziua".
Andreea, 4 ani


"Daca vrei sa inveti cum sa iubesti cel mai bine, poti chiar sa incepi cu un prieten care nu-ti place deloc".
Nikka, 6 ani


"Iubirea este atunci cand mama il vede pe tata cum este transpirat si nespalat dupa munca, si totusi ii zice ca e mai frumos decat Robert Redford".           sau decat Tom Berenger...
Chris, 8 ani


"Iubirea este atunci cand te saruti tot timpul. Pe urma, dupa ce ai obosit cu sarutatul, mai vrei inca sa fii impreuna si atunci incepi sa stai de vorba. Asa fac mama si cu tata, dar arata teribil cand incep sa se sarute!"
Emily, 8 ani

luni, 14 iunie 2010

Ma iubesti?

In societate, cu totii depindem unii de ceilalti;  interdependenta! Si este foarte bine sa depindem de oameni diferiti, cu meserii diferite, pentru bunastarea fiecaruia dintre noi.

Dar sa depinzi de altcineva din punct de vedere emotional, inseamna sa depinzi de alta fiinta pentru a fi fericit. Acum stiu ca acest lucru este o prostie, fiindca daca alti oameni contribuie la fericirea ta, apoi apare teama de pierdere, teama de instrainare, teama de respingere si controlul reciproc.

Acolo unde este iubire nu mai exista si cereri, nu mai exista si asteptari, nu mai exista dependenta. Eu nu iti cer sa ma faci fericita, fericirea mea nu se afla in tine. Daca vrei sa ma parasesti nu ma voi compatimi!

Tovarasia ta imi face o placere nespusa, dar n-am sa ma cramponez. Ma bucur de ea fara sa ma agat ca scaiul, pentru ca eu stiu ce inseamna sa iubesti, pentru ca eu stiu ce inseamna adevarata fericire. Nu de tine ma bucur atat, cat de ceva mai mare decat noi amandoi la un loc. Ceva ce am descoperit - un fel de simfonie, un fel de orchestra care canta o melodie atunci cand esti de fata, dar chiar si cand pleci, orchestra nu se opreste. Cand intalnesc pe altcineva, ea canta o alta melodie, care este de asemenea incantatoare. Iar cand sunt singura, ea tot canta. Exista un repertoriu vast si cantecul nu inceteaza niciodata.

Asta inseamna ca sunt treaza. Asta inseamna ca nu mai am creierul spalat, asta inseamna ca nu mai traiesc dormind. Poate parea ingrozitoare intrebarea, dar cum se poate spune ca ma iubesti, daca te agati de mine si nu-mi mai dai drumul? Daca nu ma mai lasi sa rasuflu? Este cu putinta sa spui ca ma iubesti daca, pentru a fi fericit ai nevoie de mine din punct de vedere emotional? Este ca o palma la adresa a tot ce stii, la tot ceea ce ai invatat si crezut toata viata.

Dar trebuie sa lasi totul. Nu renuntarea fizica, aceasta e usoara. Abia cand iluziile tale se prabusesc, intri in sfarsit in contact cu realitatea; si niciodata nu mai esti singur, niciodata.

Singuratatea nu este vindecata de tovarasia unui alt om. Singuratatea se vindeca prin contactul cu realitatea si renuntarea la iluzii, orice ar fi, nu are un nume anume. Dar nu poti cunoaste acest ceva anume decat renuntand la ceea ce este ireal. Afli ce inseamna singuratatea doar cand renunti sa te cramponezi, doar cand renunti la dependenta. Primul pas in aceasta directie este cand consideri ca este ceva de dorit. Daca nu ti se pare un lucru dezirabil, cum ai putea macar sa te apropii de el?

M-am gandit mult la singuratate, cativa ani buni. Pot spune ca am aprofundat singuratatea. Tovarasia oamenilor nu te poate elibera de singuratate, fiindca tovarasia oamenilor nu face decat sa iti distraga atentia. Sa iti distraga atentia de la golul pe care il simti si pe care chiar il ai in interior.

Ai un gol in interior, nu-i asa? Si cand acel gol iese la iveala, tu ce faci? Ceea ce face toata lumea, fugi, pornesti televizorul, dai drumul la radio, citesti o carte, cauti companie umana, cauti divertisment, cauti distractie. Toata lumea face la fel. Si eu am facut intotdeauna la fel. Exista chiar o adevarata industrie in zilele noastre, un sector organizat sa ne distraga atentia si sa ne distreze.

Dar intr-o zi te regasesti. Te regasesti si te observi  si te studiezi, asa cum un om de stiinta isi studiaza obiectul cercetarii sale. Va spun, ca pe masura ce iluziile incep sa se naruie, incepi sa cunosti lucruri ce nu pot fi descrise; si aceasta este ceea ce se numeste fericire.

Totul se schimba, si te indragostesti de starea de a fi treaz. Si vai, mi-a trecut mai bine de o jumatate din viata ca sa experimentez si sa aflu toate acestea...cat de multi ani am dormit...

duminică, 13 iunie 2010

"Adevărul, care oricum ne este refuzat, e mai puţin important decît dragostea, pe care urmează abia s-o pierdem. "




Oare a respectat cineva dispozitiile testamentare ale lui Nichita Stanescu? Sau le-au considerat niste filozofeli demne doar de a fi recitate si nu aplicate?


Ei bine, nu este filozofeala, este curata experienta de viata. Si mai mult, este valabila in orice situatie, in orice legatura, in orice fel de relatie.


Pentru cineva care iubeste adevarul, cu siguranta a experimentat faptul ca, adevarul este prin el insusi un mister - niciodata posibil a fi dezvaluit in totalitate, fiindca daca adevarul s-ar dezgoli in fata cuiva in totalitatea sa,  el nu ar mai prezenta caracteristicile definitorii ale misterului, ale vietii. 

Adevarul inseamna sa traiesti viata exact asa cum vine, exact asa cum ti-o serveste existenta, fara sa incerci sa o conduci pe cai lipsite de suferinta, fara sa ii aplici tot felul de prejudecati; fiindca viata careia i s-au aplicat prejudecati, sabloane , nu mai este viata, si in consecinta, ceea ce devii, ceea ce esti, nu mai reprezinta adevarul despre tine insuti. 


Poti crede ca adevarul tau este mai adevarat decat adevarul celuilalt, dar de ce oare oamenii prefera sa se infoaie in pene unul in fata celuilalt, afirmand acest lucru, si sa renunte de fapt, la dragostea celuilalt, de langa el...

Si astfel pierde si dragostea, pierde si posibilitatea de a-si trai cu adevarat viata, asa cum vine, plina de mister si lipsita de prejudecati. 

Fiindca adevarul, viata, este lipsita de prejudecati, ea vine la fel la toata lumea, doar cei prosti cred ca ei sunt speciali si viata trebuie sa le multumeasca pentru acest lucru si sa le trimita numai "lucruri minunate" vorba Psatutei, care asteapta de vreo 35 de ani clipa cand viata ii va face pe plac si asta fara sa sufere cumva, fara sa sufere iubind, fara sa-i moara eul, din dragoste. 




Iar tu, iubirea mea, poti sa te bati in continuare cu pumnul in piept ca adevarul tau este mai adevarat decat adevarul meu, dar merita oare acest lucru? de fapt, a meritat? a meritat sa pierzi dragostea insasi ? te intreb...

vineri, 11 iunie 2010

Am mai inteles ceva si anume ca, aveam nevoie de o pasiune imensa pentru cineva mediocru din perspectiva spirituala, pentru a ma face sa traiesc si sa devin ceea ce am ajuns sa fiu astazi. Raceala mediocritatii sale spirituale m-a ajutat in schimb pe mine  care, desi nu am fost niciodata lipsita de sentimente, acum am alta perceptie asupra lor.

Dorinta

Sa traiesti totul, intelegand totul, inclusiv fenomenele psihologice care au loc in tine insuti; doar experimentand poti trage propriile concluzii si poti afirma ca stii; ca ai aflat. Dorinta este futila. Da, acum stiu ca ea nu are nici o valoare, este pacaleala mintii asupra spiritului, fiindca dorindu-ti, suferinta nu va inceta niciodata sa te macine, sa te devasteze in interior. Si daca in interior esti macinat, frustrat, atunci cum crezi ca poti avea pace si bucurie neincetata in suflet? Dar ca sa pot afirma cu toata inima ca dorinta este lipsita de valoare, trebuia sa experimentez eu insami acest lucru. Acum pot spune cu inima deschisa ca acesta este un adevar, ca aceasta concluzie este a mea, si nu scoasa din vreo carte, spusa de catre altcineva. Fiindca din punct de vedere intelectual, poti sa intelegi, iar apoi poti sa tragi concluzia ca este inutil sa iti doresti, sa fii ambitios este inutil, caci te duce la suferinta si la iad; dar degeaba intelegi cu intelectul, daca nu traiesti acest lucru.

Asa ca, traieste! Nu prelua concluziile altora! Doreste-ti si traieste, si experimenteaza dorinta in totalitatea ei. Si nu te grabi sa tragi concluzii. Suferinta ta exista pentru ca tragi concluzii pripite. Esti atat de susceptibil cand crezi in ceva pentru ca nu vrei sa experimentezi nimic. Experienta este dureroasa, dar las-o sa fie. Caci numai ea te poate ajuta. Concluziile premature, crezurile premature, prejudecatile nu te vor ajuta. Iti pierzi pur si simplu oportunitatile. Doreste-ti si doreste-ti cu intensitate! Doreste-ti intens si sufera. Poti sa fii un om educat, un om cu o cultura vasta, insa nimic nu te poate ajuta. Trebuie sa-ti doresti, sa experimentezi, sa suferi, sa treci prin foc, si numai din propria experienta vei ajunge la concluzia ca dorinta este inutila.

Daca doar imprumuti concluzia, si ti-e frica sa suferi dorindu-ti, nu vei evolua niciodata. Fiindca unica disciplina reala este suferinta, si nu poti sa ajungi nicaieri fara ea. Tu te comporti ca un copil mic, care are raspunsul la spate, in cartile lui, tragi cu ochiul la raspunsul problemei, insa desi cunosti raspunsul si il memorezi, nu cunosti procesul prin care se ajunge la raspuns.

Uita raspunsurile, nu fi copil, fiindca daca nu treci prin proces, nu te poti transforma. Daca esti ignorant, atunci fii ignorant si incepe de la ignoranta ta , nu incepe procesul de la cunoasterea altcuiva. Si este mai bine sa incepi de la ignoranta ta, fiindca ea te poate duce catre cunoastere. Insa tu, ca si un copil mic, incepi carand in spate cunoasterea altcuiva. Apoi mergi printr-o lume falsa, apoi acumulezi concluzii, si stii totul fara sa stii de fapt nimic. Te grabesti la culme, iti spui "nu vreau sa trec prin suferinta, vreau raspunsul!". Dar numai suferinta iti poate da raspunsul, niciodata fara ea. Fara suferinta totul este fals! raspunsul este acolo, l-ai aflat, dar nu va fi  raspunsul tau, nu va fi raspunsul bun. Stii ca dorinta este futila, stii ca furia inseamna otrava, stii ca lacomia te duce la suferinta, stii totul. Insa faptul ca stii toate astea, nu iti ajuta la nimic. Arunc-o, este un gunoi!

Doar sa fii constient de stadiul mintii tale, caci dorul este inca acolo, setea, neimplinirea, se afla acolo. Asta inseamna ca esti gata sa-ti doresti. Acum doreste-ti! Experimenteaza! Va trebui sa suferi in felul tau, sa treci prin propriile tale iaduri. Numai dupa ce ai trecut prin ele si te-ai maturizat, numai atunci va cadea dorinta. Atunci dorinta iti va dispare fiindca vei ajunge sa realizezi ca este o prostie, o nebunie, iti creeaza un iad veritabil. Iar concluzia pe care singur o vei trage din propria ta experienta este cea adevarata.

Da...acum eu stiu ca dorinta este inutila, si ca a-ti dori inseamna suferinta...mi-ajunge...acum doar traiesc...sunt vie si traiesc...

joi, 10 iunie 2010

Moarte egoului, Moarte Iluziei!

Mormânt sămânţei mele -
ce Tu mi-ai dăruit-o
în toamna vieţii mele -
am devenit, udând-o.
Să nu îţi fie milă să te doară,
Ca să fieşti, n-o tulbura ci las-o... 
să moară! să moară! să moară!


marți, 8 iunie 2010

Ratare



O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară,
Îţi trebuiesc putere şi comoară,
Îţi trebuiesc palate şi veşminte, 
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.


Avidă mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.


Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.


Omule - Tudor Arghezi

Luciano Pavarotti & Zucchero - Miserere

CHEMARE



Când mi-a sărit pe dinainte,
Râul mi-a spus:
Vino cu mine,
Şi nu m-am dus.
Când îmi trecu pe maluri,
Vântul mi-a spus:
Vino cu mine,
Şi nu m-am dus.
Când mi-a zburat de sus în jur,
Şoimul mi-a spus:
Vino cu mine,
Şi nici cu şoimul nu m-am dus.
Şi au trecut pe lângă mine
Către apus,
Apele, vântul, stelele, şoimii,
Şi au trecut şi-alăturea s-au dus.


Inscripţie - Tudor Arghezi


Radacina cuvantului "pacat" in ebraica inseamna RATARE. Sa ratezi misterul vietii, misterul din tine insuti, lumina pe care o porti adanc in tine, ascunsa in spatele mastilor si prejudecatilor pe care le cari neincetat si care iti strivesc sufletul...


Dormi omule, dormi...
doreste omule, doreste...
alearga omule, alearga...
mori omule, mori...
nemurirea nu este pentru tine, piatra...
lumina nu este pentru tine, bulgare de cenusa spulberata de vartejul ametitor in care iti petreci singurele clipe ce ti-au fost daruite si care nu se mai intorc...


Viata iti trimite oportunitati sa curgi cu ea, spre oceanul nemuririi, al divinitatii din tine insuti, iar tu ratezi, esti un aisberg ce nu vrea sa se topeasca in oceanul universului din care picatura esti. 


O transformare nu poate avea loc fara o durere foarte mare. Iar o durere foarte mare nu o poti simti fara o pasiune pe masura. 


Samanta daca nu moare nu poate deveni floare! De cate ori vrei sa strige Viata la tine pana sa o auzi? De cate ori vrei sa iti treaca prin fata ochilor ca sa o vezi? 


Ea nu iti apare cum vrei tu, ea apare infricosata, ea apare in prejudecatile pe care le ai, tocmai pentru a te face sa renunti la ele. 


Nu iti mai cara prejudecatile daca vrei sa redevii inocent. Devii inteligenta creatoare daca iti arunci tot ceea ce iti intuneca gandirea, tot ceea ce cunosti si tot ceea ce iti ingusteaza vederea. 


Alege caile nebatute de nimeni...cele cunoscute, batatorite, deja le cunosti destinatia...numai cele necunoscute te ajuta sa evoluezi...nu fi oaie, mergand cu turma...fiindca "stramta e cararea"...


"ca sa faci parte din turma, trebuie sa fii mai intai o oaie"... a zis genialul Einstein...

 

Jeff Buckley - Calling you

luni, 7 iunie 2010

Our Life...



Lizard, piesa grupului King Crimson...soparla..."Reptilia lacerta în latină, lézard în franceză şi-n limba maternă, guşter... cele care trăiesc în pădure, pe lângă casa omului şi cele de pe lângă dosarele salariaţilor - şopârla dosaris. " vorba lui Tomita, din Omul cu soparla...imi place sceneta cu soparlita... mult...

de fiecare data cand ascult Lizard, imi evoca viata, cu alternanta sinusoidala de la perioade tulburi, pline de ganduri si intrebari de tot felul, pana la starile de pace si bucurie interioara...ele alterneaza intreaga noastra viata, si daca esti prea bucuros, ori prea fericit, cu siguranta vine reversul...trebuie ca "tu sa fii la toate rece" vorba poetului...dar nu raceala de moarte, nu la raceala asta se refera poetul, nu, in nici un caz, ci sa fii treaz, deplin constient de sistemul devastator si niciodata multumitor, al dorintelor...e o adevarata prostie sa iti mai doresti ceva, cand stii ca dupa ce ti se implineste dorinta te vei afla din nou dorind ceva si mai nebunesc, si mai greu de implinit si mai greu de atins... a-ti dori e pacaleala vietii noastre... din nou si din nou si din nou, cadem in aceeasi plasa...e ca un cerc din care - daca nu ii aflam din timp, ipocrizia - nu ne scoate decat moartea...
la naiba cu ele...duca-se...duca-se...si se duc...ce pot face daca nu isi mai gasesc un suflet caldut, o coaja goala, unde sa stea si sa creasca? iar cand cresc, nu au radacini...precum dintii de lapte ai copiilor...nici nu stii cum se sustin...se prind de eu...de balonul iluzoriu al fiintei noastre...si plutesc, pana aluneca si mor...

Go Ahead, jump! JUMP!!!!!!!

Am gasit doi pusti funny, carora le place Van Halen...Van Halen cu Jump!!!! Van Halen, chitaristul care are un solo superb de chitara in piesa lui Michael, Beat it...

Jump, JUMP!!!! into the mystery...the mistery of Life...





I get up, and nothing gets me down.
You got it tough. I've seen the toughest around.
And I know, baby, just how you feel.
You've got to roll with the punches to get to what's real
Oh can't you see me standing here,
I've got my back against the record machine
I ain't the worst that you've seen.
Oh can't you see what I mean ?
Might as well jump. Jump !
Might as well jump.
Go ahead, jump. Jump !
Go ahead, jump!
Aaa-ohh Hey you ! How said that ?
Baby how you been ?
You say you don't know, you won't know
until we begin.
Well can't you see me standing here,
I've got my back against the record machine
I ain't the worst that you've seen.
Oh can't you see what I mean ?
Might as well jump. Jump !
Go ahead, jump!
Might as well jump. Jump !
Go ahead, jump!
(guitar solo)
(keyboard solo)
Might as well jump. Jump !
Go ahead, jump.
Get it and jump. Jump !
Go ahead, jump!



duminică, 6 iunie 2010

Merita sau nu merita,"that is the question"...

Intre nehotararea lui Shakespeare si certitudinea lui Nichita Stanescu,




Intre nehotararea lui Shakespeare si certitudinea lui Nichita Stanescu, sunt doar doua sute si ceva de ani...Shakespeare a stat si privit si admirat misterul, de aici nehotararea din intrebarea sa "A fi sau a nu fi...". "Eu construiesc misterul, nu il admir." a zis Nichita...


"To be or nor to be, that is the question" a intrebat cu nehotarare Shakespeare...

I-a raspuns iubitul nostru Nichita dupa doua sute si ceva de ani: "A fi! A fi! A fi!":

" Muncim mult, invatam, strangem lucruri scumpe noua si iubim cu o siguranta uluitoare ca si cum existenta noastra ar fi vesnica. 


O, Xantun, adu-ti aminte ca legea radicala si fundamentala este ca toata lumea sa traiasca si, daca se poate ca fiecare sa traiasca fericit - spunea tulburat, usor ironic, ca si cel care a trecut prin disperare, un filozof chinez din secolul al V-lea.

In adolescenta traiam pentru ca nu cunosteam fiintele si lucrurile toate ale lumii acesteia; acum cand am senzatia concreta a lumii, imi dau seama ca existenta noastra nu este un sistem, adica ceva inchis in sine, nu are o alcatuire definitiva, ca in plina maturitate ne aflam abia la inceputul unei noi si nemaiintalnite cunoasteri. 

[...] A prevedea viitorul este un har divin dat numai inteleptilor. Spiritul nostru modern respinge aceasta idee, materia insufletita altfel de acum 1000 de ani crede in energia ei proprie, dupa legi logice, conditia viitorului nostru este numai sa existi. 

Sa existi mereu tanar, tulburat, fericit, revoltat, sa aspiri sa fii erou, sa existi vrand sa fii descoperitor de noi pamanturi, sa existi, sa visezi la nemurire. 

M-am intrebat de multe ori de ce in secolul nostru nimeni nu mai cauta nemurirea decat in chinul limitat al artelor, alegand artele ca scop in sine pentru cautarea vesniciei. 

Ce siguranta a facut ca adolescentii si batranii secolului nostru sa doreasca sa existe si atat, ce cunoastere definitiva a conditiei noastre biologice i-a facut sa prefere viata ca atare si nu nemurirea?

Dar tot ce e viu pe pamant e supus vesniciei, pe mortii iubiti de anul trecut nu i-am pierdut definitiv, fiinta lor s-a dezagregat in fiecare tesut al nostru, de aceea noi nu putem sa-i uitam niciodata. 

Dar tot ce e viu pe pamant e supus vesniciei, iarba de asta vara n-a pierit, a trecut simplu din ciclu in ciclu, din organism in organism si de unde stim ca ea nu este chiar pielea gingasa a noului nascut.

A fi, a fi, a fi, cu disperare a exista peste limite; tristete, nenoroc, fericit, zdravan si gata oricand sa incepi totul de la inceput, a fi cu indarjire, a trai atata timp cat ceea ce e mai scump in tine e viu ca pamantul pe care nimeni nu-l poate opri sa existe unic si urias in univers."


"A fi! A fi! A fi!" - Nichita Stanescu