Sa traiesti totul, intelegand totul, inclusiv fenomenele psihologice care au loc in tine insuti; doar experimentand poti trage propriile concluzii si poti afirma ca stii; ca ai aflat. Dorinta este futila. Da, acum stiu ca ea nu are nici o valoare, este pacaleala mintii asupra spiritului, fiindca dorindu-ti, suferinta nu va inceta niciodata sa te macine, sa te devasteze in interior. Si daca in interior esti macinat, frustrat, atunci cum crezi ca poti avea pace si bucurie neincetata in suflet? Dar ca sa pot afirma cu toata inima ca dorinta este lipsita de valoare, trebuia sa experimentez eu insami acest lucru. Acum pot spune cu inima deschisa ca acesta este un adevar, ca aceasta concluzie este a mea, si nu scoasa din vreo carte, spusa de catre altcineva. Fiindca din punct de vedere intelectual, poti sa intelegi, iar apoi poti sa tragi concluzia ca este inutil sa iti doresti, sa fii ambitios este inutil, caci te duce la suferinta si la iad; dar degeaba intelegi cu intelectul, daca nu traiesti acest lucru.
Asa ca, traieste! Nu prelua concluziile altora! Doreste-ti si traieste, si experimenteaza dorinta in totalitatea ei. Si nu te grabi sa tragi concluzii. Suferinta ta exista pentru ca tragi concluzii pripite. Esti atat de susceptibil cand crezi in ceva pentru ca nu vrei sa experimentezi nimic. Experienta este dureroasa, dar las-o sa fie. Caci numai ea te poate ajuta. Concluziile premature, crezurile premature, prejudecatile nu te vor ajuta. Iti pierzi pur si simplu oportunitatile. Doreste-ti si doreste-ti cu intensitate! Doreste-ti intens si sufera. Poti sa fii un om educat, un om cu o cultura vasta, insa nimic nu te poate ajuta. Trebuie sa-ti doresti, sa experimentezi, sa suferi, sa treci prin foc, si numai din propria experienta vei ajunge la concluzia ca dorinta este inutila.
Daca doar imprumuti concluzia, si ti-e frica sa suferi dorindu-ti, nu vei evolua niciodata. Fiindca unica disciplina reala este suferinta, si nu poti sa ajungi nicaieri fara ea. Tu te comporti ca un copil mic, care are raspunsul la spate, in cartile lui, tragi cu ochiul la raspunsul problemei, insa desi cunosti raspunsul si il memorezi, nu cunosti procesul prin care se ajunge la raspuns.
Uita raspunsurile, nu fi copil, fiindca daca nu treci prin proces, nu te poti transforma. Daca esti ignorant, atunci fii ignorant si incepe de la ignoranta ta , nu incepe procesul de la cunoasterea altcuiva. Si este mai bine sa incepi de la ignoranta ta, fiindca ea te poate duce catre cunoastere. Insa tu, ca si un copil mic, incepi carand in spate cunoasterea altcuiva. Apoi mergi printr-o lume falsa, apoi acumulezi concluzii, si stii totul fara sa stii de fapt nimic. Te grabesti la culme, iti spui "nu vreau sa trec prin suferinta, vreau raspunsul!". Dar numai suferinta iti poate da raspunsul, niciodata fara ea. Fara suferinta totul este fals! raspunsul este acolo, l-ai aflat, dar nu va fi raspunsul tau, nu va fi raspunsul bun. Stii ca dorinta este futila, stii ca furia inseamna otrava, stii ca lacomia te duce la suferinta, stii totul. Insa faptul ca stii toate astea, nu iti ajuta la nimic. Arunc-o, este un gunoi!
Doar sa fii constient de stadiul mintii tale, caci dorul este inca acolo, setea, neimplinirea, se afla acolo. Asta inseamna ca esti gata sa-ti doresti. Acum doreste-ti! Experimenteaza! Va trebui sa suferi in felul tau, sa treci prin propriile tale iaduri. Numai dupa ce ai trecut prin ele si te-ai maturizat, numai atunci va cadea dorinta. Atunci dorinta iti va dispare fiindca vei ajunge sa realizezi ca este o prostie, o nebunie, iti creeaza un iad veritabil. Iar concluzia pe care singur o vei trage din propria ta experienta este cea adevarata.
Da...acum eu stiu ca dorinta este inutila, si ca a-ti dori inseamna suferinta...mi-ajunge...acum doar traiesc...sunt vie si traiesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu