Traiasca muzica si cei miscati de ea! La Multi Ani!

Le doresc tuturor oamenilor un an nou plin de realizari marete! sa li se implineasca acele lucruri pe care si le doresc din toata inima, numai si numai acele lucruri pe care le vor din toata inima! A-ti dori ceva din toata inima presupune actiune, si nu actiune gandita de creier, ci de inima! Iar inima niciodata nu da gres, ea este singura care conteaza, nu este nimic mai mult de-atat! If music be the food of love, play on! zicea Shakespeare. Traiasca muzica si cei miscati de ea!

Aretha Franklin - I say a little prayer for You

After The Ball Frances Black

Renuntati la "ball" ahaha!!!!

JOAN BAEZ - I ONCE LOVED A BOY

I once loved a boy, just a bold Irish boy

who would come and would go at my request;

and this bold Irish boy was my pride and my joy

and I built him a bower in my breast.




But this girl who has taken my bonny, bonny boy,

let her make of him all that she can;

and whether he loves me or loves me not,

I will walk with my love now and then.

The Cranberries - Dreams

Oh, my life is changing everyday,

In every possible way.
And oh, my dreams, it's never quite as it seems,
Never quite as it seems.

I know I've felt like this before, but now I'm feeling it even more,
Because it came from you.
And then I open up and see the person falling here is me,
A different way to be.

Ah, la da ah...
La...

I want more impossible to ignore,
Impossible to ignore.
And they'll come true, impossible not to do,
Impossible not to do.

And now I tell you openly, you have my heart so don't hurt me.
You're what I couldn't find.
A totally amazing mind, so understanding and so kind;
You're everything to me.

Oh, my life,
Is changing every day,
In every possible way.

And oh, my dreams,
It's never quite as it seems,
'Cause you're a dream to me,
Dream to me.

Ah, da, da da da, da, la...

Joan Baez - Black is the Colour

Black, black, black is the colour of my true love's hair.
His lips are something wond'rous fair
The purest eyes and the bravest hands.
I love the grass whereon he stands.
I love my love and well he knows,
I love the ground whereon he goes
And if my love no more I see
my life would quickly fade away.
Black, black, black is the colour of my true love's hair.

Mesaj catre "Omul Bun in suferinta"

Primesc si eu acum, indirect, raspuns la scrisoarea prin care te intrebam cu ingrijorare sincera, daca esti sanatos, auzind stirea ca avionul de Brazilia, se prabusise.  Dar nici la acea vreme, dupa doi ani si ceva de intrebari, nu ai avut curajul fizic de a-mi raspunde.  Si nici acum, din pacate, nu ai acest curaj, pe care il au marile spirite ale istoriei. Nici acum. Ma ignori in continuare, asa cum poate fi ignorat la nesfarsit,  un om care nu exista decat in inchipuirea noastra. Si totusi eu nu sunt o plasmuire, asa cum nici tu nu esti una. Plasmuire ar putea fi atasamentul meu fata de tine, dar nici el nu este, fiindca iti scriu de trei ani si ceva. Ganduri mai nebunesti uneori, alteori mai putin, asa cum suntem cu totii, cei care traim intr-o societate ce ne-a educat conform principiului concurentei, singurul si cel mai daunator fiintei noastre.

Nici acum nu poti analiza cu obiectivitate ceea ce iti spun, fiindca simti probabil o sila de nedescris, privind la mine prin valul negru creat de mintea ta, in ceea ce ma priveste. Probabil ca tot ceea ce ti-am spus de trei ani si ceva incoace, le-ai incadrat la “elucubratiile unei nebune care (cica) m-ar admira. “

Experienta fizicienilor  Michelson si Morley a dovedit in chip hotarat ca dinlauntrul unui sistem inchis nu se pot face observatii asupra miscarilor absolute ale aceluiasi sistem deoarece observatorul, aflandu-se si el in interiorul sistemului, e prins, deci antrenat, in miscarea absoluta a acestuia. Asadar, nu poate „iesi” dintr-insul ca sa-l observe „din afara” si sa emita constatari obiective cu valoare nerelativa.  Asa scria Nicolae Steinhardt in „Jurnalul fericirii” in rapunsul (o destul de lunga explicatie)la intrebarea „ce ramane pana la urma pentru asigurarea libertatii? Care e chezasul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor.“ afirmand totdata ca aceasta este taina finala a dreptului constitutional spre care l-au dus doi profesori ai sai din facultate, si care i-a confirmat-o mai tarziu credinta crestina.

Nu stiu daca ai auzit de Steinhardt, nu stiu daca ai auzit de suferintele sale in cei treisprezece ani de inchisoare politica, dar pot sa iti spun ca singura fericire de care el a avut parte a fost dup ace a inteles, iar intelegerea numai in suferinta o aflam.  Si asa cum Steinhardt a trecut pe langa moarte si a afirmat - in legatura cu un prieten cu care era certat inainte sa fie arestati amandoi - “A! orice ar fi,  un lucru e sigur: ca de suparari si certuri m-am lecuit pe veci” , asa si tu, inca nu te-a atins pe crestet moartea, ca sa poti intelege totul.

Zborul din iunie a fost doar anticiparea altor experiente pe care urmeaza sa le traiesti, fiindca tu insuti, prin comportamentul tau de om fricos, si fara coloana vertebrala le chemi. Eu sunt totusi un om asa cum esti si tu, si asa cum sunt toti aceia care nu-ti plac si pe care-i ignori. Am incredere in Dumnezeu ca nu vei muri pana nu il vei intelege pe fiecare om de pe pamantul asta, fiecare suferinta a celui mai mic om pe care El l-a creat.

Iti doresc, ca in fiecare an de trei ani incoace, un an nou plin de realizari marete, asa cum te vad eu,  in sufletul meu oglindit. Si inca ceva, iti doresc sa ti se implineasca acele lucruri pe care ti le doresti din toata inima, numai si numai acele lucruri pe care le vrei din toata inima ta; sa scapi de mine nu se pune la socoteala, fiindca dorinta asta o gandesti cu ratiunea ta, si nu din toata inima. A-ti dori ceva din toata inima presupune actiune, si nu o actiune gandita de creier, ci una iesita din inima. Imi place o poezie de-a lui Blaga, pe care chiar mi-am pus-o pe blog ca si motto : "Iubești - când simțiri se deșteaptă, că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-așteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubești - când întreaga făptură cu schimbul, odihnă, furtună, îți este-n aceeași măsură, și lavă pătrunsă de lună."

Iti doresc din toata inima mea sa ajungi sa iubesti! Abia atunci vei fi liber cu adevarat si vei trai curajul in splendoarea lui, iar moartea nu te va mai speria in veci. Nu e nimic mai mult de-atat.

http://blogdanieliancu.blogspot.com/2011/12/omul-bun-in-suferinta.html

O voce de inger si un cantec minunat, pentru o tara de sub cer! IRLANDA!

Minunat popor, minunati oameni irlandezii! Iar cantecul ma face sa ma infior din cap pana in varful degetelor de la picioare, iar inima sa imi tremure, stand sa-mi sparga cutia de coaste rupte din barbatul adamic si placut lui Dumnezeu, de la inceput de lume...

Walking all the day, near tall towers where falcons build their nests

Siver winged they fly, they know the call of freedom in their breasts

Soar Black Head against the sky, between the rocks that run down to the sea

Living on your western shore, saw summer sunsets, asked for more

I stood by your Atlantic sea, and sang a song for Ireland




Talking all the day with true friends, who try to make you stay

Telling jokes and news, singing songs to pass the night away

Watched the Galway salmon run like silver dancing darting in the sun

Living on your western shore saw summer sunsets, asked for more

I stood by your Atlantic sea, and sang a song for Ireland




Drinking all the day in old pubs, where fiddlers love to play

Someone touched the bow, he played a reel, it seemed so fine and gay

Stood on Dingle beach and cast - in wild foam we found Atlantic Bass

Living on your western shore, saw summer sunsets asked for more

I stood by your Atlantic sea, and sang a song for Ireland




Dreaming in the night, I saw a land where no man had to fight

Waking in your dawn, I saw you crying in the morning light

Lying where the Falcons fly, they twist and turn all in you e'er blue sky

Living on your western shore, saw summer sunsets asked for more

I stood by your Atlantic sea, and I sang a song for Ireland

"Cu tacerea ii frigi pielea"

Ce prostie…Nu e prostie mai mare decat sa iti doresti sa traiesti langa cel pe care il iubesti...De unde ar mai izvori poezia in oameni si smeritele ganduri de nimicnicie a lutului din care suntem facuti?

Oamenii vor iubiri perfecte, uitand ca nici ei, nici cei care ii iubesc pe ei, nu sunt perfecti, deci si iubirea lor e imperfecta. Iubirea numai Creatorul ne-o desavarseste si transforma in perfectiune, dar asta o face numai la sfarsit, ca sa nu cadem din iubire in mandrie, in mandria ca iubim cu perfectiunea Lui.

De ce sa isi doreasca iubitii sa mearga umar la umar prin viata? Caci numai animalele fara sentimente pot fi injugate alaturi, iar iubirea isi poarta jugul singura, fara sa doreasca a-l injuga pe cel iubit al ei.

Nu...iubirea dainuie in veac numai singura...fiindca ea nu este din lume, ea nu face pe plac lumii, ea nu face pe plac nimanui. Iar oamenii vor tot timpul sa le satisfaci tot felul de mofturi, de orgolii, de naravuri, in numele iubirii ce le-o porti. Chiar daca a le face pe plac este in detrimentul evolutiei lor, al cresterii lor, de le explici acest lucru vor spune ca nu ii iubesti, si nu ca le vrei binele sufletului lor. Ei sunt foarte practici, si daca nu beneficiaza de avantaje imediate de la tine, nu cred ca asta este iubire. Iar iubirea are obiective pe termen lung pentru sufletul celui iubit al ei.

Iubirea, si numai iubirea stie ca ea si cearta, o cearta inteleapta, si nu galceveala care vrea numai indreptatire de sine; iubirea nu vrea sa aiba ultimul cuvant, fiindca ea este toate cuvintele la un loc. Numai atunci tacerea este de aur, cand vine din iubire, si nu din ingamfarea desteptului viclean ce zice : “cu tacerea ii frigi pielea”... 

De mâine!

"De azi încolo n-am să-l mai iubesc… Dar când îi văd privirile păgâne, şi zâmbetul copilăresc, mă jur că n-am să-l mai iubesc – de mâne !"

My heart is so low

Versurile si muzica au fost compuse de Eleanor McEvoy




My heart is low, My heart is so low


As only a woman's heart can be


As only a woman, as only a woman's


As only a woman's heart can know





The tears that drip from my bewildered eyes


Taste of bittersweet romance


You're still in my hopes


You're still on my mind oh


And even though I manage on my own





My heart is low, My heart is so low


As only a woman's heart can be


As only a woman, only a woman's


As only a woman's heart can know





When restless eyes reveal my troubled soul


And memories flood my weary heart


I mourn for my dreams


I mourn for my wasted love


And while I know that I'll survive alone





My heart is low, My heart is so low


As only a woman's heart can be


As only a woman, only a woman's


As only a woman's heart can know

Shchedryk sau, Carol of the Bells

Cantecul acesta are o istorie deosebita. Cu atat mai mult cu cat el a fost compus de un om ucis de sovietici, Nicolae Leontovici. Englezii ii spun Mykola Leontovich, dar rusii scriu Nicolai, iar N nu este M.

Minunat cantec! Craciun cu pace in suflete si mii de bucurii le doresc, oamenilor de pe tot pamantul! Shchedryk inseamna bogat, la ucrainieni.Bogatie le doresc tuturor, din ambele categorii, vazuta si nevazuta.

Sunt gata, pot pleca

Cand, in lucrurile pe care le consideri importante in viata ta, alegi cu inima, drumul pe care vei merge nu te va duce altundeva decat, catre tine insuti. Desi vei suferi, (si cu siguranta vei suferi, caci inima are numai acela care simte prin toti porii fiintei sale tot ceea ce traieste) alegand cu inima, niciodata nu vei regreta alegerea pe care ai facut-o. In schimbul suferintei, iti vei castiga pacea sufleteasca, care te conduce apoi, in tacere, spre usa pe care cu totii o vom trece, unii mai devreme, altii mai tarziu, dar negresit ii vom pasi cu totii pragul. Atunci ceea ce vei lua cu tine vei putea pastra: o liniste si o pace adanca, nu resemnata, ci impacata cu propria ta fiinta.


Alegand cu capul, “ceea ce trebuie”, cu ratiunea, cu intelectul, ceea ce vrei, nu ceea ce simti cu inima ta ca ai vrea, vei trai regrete amarnice, care iti vor mentine inima intr-un iad al tristetii cronice, “ce-ar fi fost daca as fi ales ceea ce simteam ca vreau din toata inima”…niciodata nu vei afla, iar acest lucru nu iti va da pace in vecii vecilor; si vei pleca, si putea lua cu tine, ceea ce in inima vei avea…

Muzica, de la suferinta la tacere

Ne straduim atat de mult sa placem celorlalti, sa fim iubiti macar de unul dintre ei, si totul este in zadar...nimic nu dobandim din asta, decat si mai mult gol in sufletele noastre. Cand nu mai vrem ca cineva sa ne mai placa, atunci putem incepe si noi sa traim viata care ni s-a dat, sa vedem frumusetea de dincolo de aceste eforturi care ne lasa un gol in suflet mai mare decat intregul univers gandit. Iubirea este muzica sufletului nostru, redus la tacere. Sufletul devine astfel ireductibil, simplu, exact asa cum Dumnezeu ni l-a dat. Este imposibil sa iubesti si sa fii intelept, zicea Francis Bacon. Eu zic ca este imposibil sa iubesti un om si sa fii intelept in acelasi timp. Fiindca iubirea reala nu este decat iubirea sufletului pentru creatorul lui. 

JUST SIMPLY IN LOVE

A POET MAN, JUST SIMPLY IN LOVE

I just Love this poem since I start blogging in April 2011 as I feel this way deeply and I would like to share the the little tale of mine;

(Love is not something you go out and look for. Love finds you, and when it does, ready or not, it’ll be the best thing to ever happen to you.)

There was a Fish in the Ocean

Fish said to the Ocean: 
‘You can’t see my tears because I’m in the water.’
Ocean reply to the fish: 
‘I feel your tears because you’re in my heart.’

I am neither a fish nor the Ocean, yet you still can’t see my tears? 

Fish said to the Ocean: 
‘I am here I will not leave you because I will die without you.’
Ocean reply to the fish: 
‘I know you are here with me but yet your mind is elsewhere.’

I am neither a fish nor the Ocean, yet I will not leave you because I love you but am I the one in your heart? 

Fish said to the Ocean: 
‘without fishes there is nothing in the Ocean.’
Ocean reply to the fish: 
‘without you there is nothing in my life.’

I am neither a fish nor the Ocean, without me you will still live on but without you, my life has no meaning…..

Fish said to the Ocean: 
‘So how many fishes did you known before me? ‘
Ocean reply to the fish: 
‘you are surely not the first fish I knew in the ocean but the first fish in my heart.’

I am neither a fish nor the Ocean, and we are not each other’s first but do you know every time when I start wondering; you will be first one in my mind….

Fish said to the Ocean: 
‘why is me always the one asking you? ‘
Ocean reply to the fish: 
‘because I like being in your thoughts.’

I am neither a fish nor the Ocean, why do you have to make me wait; 
don’t you know I love you; 
don’t you know its very painful; 
don’t you know I‘m suffering.

If I are the ocean and you are a fish; you will always be the one in my heart…. 

If I am a fish and you are the ocean; will you let me swim in your heart? 

My

Crazy Obsession With You

You are and will forever be in my heart.

,,,

Invingator si invins, sau Give us God, our natural life...

Singurii oameni de care avem nevoie in viata noastra, sunt aceia care au nevoie de noi in vietile lor, dar nu vreo nevoie materiala; dar de obicei este invers; ii vrem, credem ca avem nevoie de anumiti oameni, in functie de nevoile noastre materiale,  si ii primim in vietile noastre numai pe aceia care nu au nevoie de noi. Cel care l-a castigat pe celalalt in dragoste, castiga viata, iar cel care il pierde pe cel pe care il iubeste, se castiga pe el insusi, si odata cu el insusi, intregul, adevaratul univers, cu miile sale de smaralde....o inima ranita este cu mult mai puternica decat o inima obisnuita.

Johnny loves Jenny, but Jenny loves Joe, Joey wants Penny but Penny loves Bo, Bo isn't ready 'cos he's havin' fun - Playin' with many is better than mone...Playin' in the pantry

Like the townfolk and the gentry.

AII the little girls are screemin'

And the mothers a'dreamin'.

Running down the race course

Playin' tennis with a discus

AII the people playin' foolish

And the boys are kinda coolish.

Give me free life - the natural one

You gonna hold tight and never let go

Let go

let go

let go

let go.

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe. . .

Singin' for some money

When you're eatin' bread and honey

And you're playin' on a gold course

Ridin' on a splendid white horse.

Dancin' on the water

Playin' with the boss's daughter

While the scales are overflowin'

And the lawn is overgrowin'.

Give me free life - the natural one

You gonna hold tight and never let go

Let go

let go

let go

let go.

Give me free life - the natural one. . .

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe. . .

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe. . .

Give me free life - the natural one...

PARADOXURILE VIETII LUI

Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecata. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curăţat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine. Acestea sunt vremurile oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri, case mai frumoase, dar cămine destrămate. Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă. Am adăugat ani vieţii şi nu viață anilor. Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

No Woman, No Cry - varianta JOAN BAEZ

No Woman , No Cry

Are o voceeeee!






No woman no cry, no woman no cry
I said no woman no cry, no woman no cry

Yes I remember when we used to sit
In the government yard in Trench town
Observing those hypocrits
Mingle with the good people we know ya
Good friends we knew
And good friends we lost along the way
In this bright future we can't forget the past
So dry your tears I say

No woman no cry, no woman no cry
I said no woman no cry, no woman no cry

Yes I remember when we used to sit
In the government yard in Trench town
And georgie would make the fire light,
As it was logwood burning through the night.
Then we would cook corn meal porridge,
Which I'd share with you ya
And my feet is my only carriage
So I'm gonna push on through

Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright

Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright

Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright
Everything's gonna be alright

No woman no cry, no woman no cry
I said no woman no cry, no woamn no cry

CAT SENTIMENT, ATATA INTELIGENTA.

Am deschis blogul sa scriu despre ce se afla la ordinea zilei mele, si cum am pe blog un link cu citatul de iubire al zilei, cand am citit, am zambit calm, fiindca si eu stiam asta, am aflat-o pe propria-mi piele si pe pielea mediocrei mele iubiri. "Love implies anger. The man who is angered by nothing cares about nothing. zice Edward Abbey. Bineinteles ca este vorba de acea mânie buna, constructiva, care apare cand vrei sa dezintegrezi o prejudecata, sau un buchet de prejudecati, stiind ca ele ii ingusteaza orizontul gandirii, si al sentimentelor totodata. Si bineinteles ca acest tip de mânie este aratat numai la exterior, fiindca in interior sufletul este atat de linistit, si de trist, de faptul ca iarasi este nevoit sa constate ca prejudecatile nu pot fi dezintegrate, vorba lui Einstein, mai degraba reusesti sa dezintegrezi atomul decat o singura prejudecata, si o iei de la capat, cu scrijelitul in piatra devenita dura ca o stanca.

De fapt, am deschis blogul cu gandul sa scriu despre ceea ce am citit ieri in insemnarile lui Alexandru Paleologu, cam despre acelasi lucru. "Cat sentiment, atata inteligenta", spune Alex Paleologu. Si nu doar mi s-a parut ca este adevarat, ci chiar eu insami, am trait atat de profund aceste cuvinte, incat afirm cu toata inima ca este la fel de adevarat, cum adevarat este ca pamantul se invarte in jurul soarelui, iar soarele rasare dimineata si apune seara. 

Nimic din ceea ce nu am trait noi insine nu are valoare, degeaba intelegem cu intelectul ceva din ceea ce citim, scris de altcineva, daca nu am trait-o noi insine, si nu am respirat prin toti porii fiintei noastre acel adevar. "Mai mult valoreaza eroarea in care se crede, decat realitatea in care nu se crede”, scria Mircea Eliade, ca ar fi spus Unamuno. De aceea, numai ceea ce traim are valoare, si nu tot ce gandim, caci intelectul este rece fara sentiment, si nu intelectul ne duce la absolut, la Dumnezeu, ci sentimentul. "Da-mi fiule inima ta" zice Domnul. Iar noi nu numai inima nu i-o dam,  dar nici gandurile, care hoinaresc aiurea, in timp ce rostim vreo ruga. Si daca nu avem sentiment nici macar cand ne rugam, inseamna ca suntem inteligenti?

Acelasi lucru explica si Alex Paleologu, in eseul "Cat sentiment, atata inteligenta" din cartea editata de Polirom, "Bunul-simt ca paradox". 

" Mediocritatea omeneasca vine din penuria sentimentelor, nu din a inteligentei. Inteligenta singura nu merge foarte departe. De capatul ei se da destul de repede, odata cu solutiile practice pe care le gaseste in impasurile si nevoile existentei. Acesta e rostul ei propriu-zis, finalitatea ei efectiva : "le moyen de se tirer d'affaire", cum zicea Bergson. Dincolo de pragul acesta, mecanismul ei merge in gol, dar cu efecte de ordin combinatoriu care foarte adesea epateaza. 

Inteligenta devine cu adevarat mare si capabila de o progresie nelimitata, devine acel miracol al mintii umane care sporeste constiinta si o adanceste, numai in aliaj cu un mare sentiment si e pe masura acestuia: cat sentiment, atata inteligenta. 

Nu e vorba neaparat de "sentimente frumoase", ci profunde si tari.  (Rautatea e in ultima instanta prostie, de asta sunt sigur; dar numai in ultima instanta, adica in esenta ei primara in care nu e de fapt altceva decat inaptitudine la sentimente, deci un factor de imputinare a inteligentei. Astfel, cum spune un vers dintr-un sonet al lui Voiculescu: "e intelepciune a sti sa fii si rau")

Inteligenta singura, cu jocul ei combinatoriu, in vid, poate produce tot felul de pseudomorfoze "teoretice" si "abstracte", iar respectivul ins, de obicei prea multumit de sine, ajunge usor sa treaca drept "intelectual" si "ganditor", dar pana la urma nu se poate sa nu/si dea mediocritatea pe fata. 

Adevarata putere de abstractie, implicand totodata simtul realului si pe cel al absolutului, e propulsata de un irezistibil resort pasional; reprezentarea categoriilor, substantelor, a "structurilor", cum se zice acum la tot pasul, comprehensia relatiilor si "entelehiilor" sunt cu atat mai clare si mai sigure cu cat sentimentul care li se asociaza e mai tare. 

Din taria aceasta a sentimentului s-au putut naste marile tensiuni dialectice din dialogurile socratice, de pilda, sau ale 'disputei universaliilor" si nu mai putin, in lumea lui Bacon si Shakespeare, ceea ce un eseist roman a numit cu o formula admirabila:"patima inductiei".

Cunoasterea si spiritul stiintific (ori mai bine numit "geometric", dupa vorba lui Pascal) sunt insa definite prin obiectivitate, raceala, luciditate si lipsa de afecte; asa ni se spune. Eu cred ca obiectivitatea si "raceala" sunt tot niste atitudini de sentiment (ca si moderatia, care e, trebuie spus, la antipodul mediocritatii). Cat despre luciditate, ea e pur si simplu in raport direct cu puterea afectiva. Aceasta ascute luciditatea la infinit si e la randu-i, de asemeni, infinit sporita de ea. 

Dovada cea mai evidenta e Dostoievski. Parerea ca "a fi lucid" inseamna a face abstractie de sentimente si a trece peste ele e o pura stupiditate si nu exprima altceva decat infumurare si nesimtire. Dar sa nu luam drept sentimente orice porniri sau simple apetituri, setea de laude, vanitatea, diferitele lacomii trupesti si sufletesti, care nu pot in nici un caz face casa buna cu luciditatea. "

(La aceasta luciditate m-am referit  intr-o scrisoare, ca raspuns la intrebarea lui Daniel Iancu"esti constienta ce ai facut? " si raspunsul meu l-a primit instantaneu " Sunt perfect constienta si lucida" despre intentia actiunii pe care am gandit-o cu inima. Interventia mintii inaintea inimii ar fi transformat si ar transforma actiunile mele in simple acte de rautate gratuita, asa cum si sunt vazute de ochii altora, si mai ales de ochii lui. Dar ele contin in ele toata inima mea, si nu toata rautatea de care e in stare o fiinta umana care nu iubeste nimic si pe nimeni cu adevarat. Dar el asa le vede si acum.)

" Inteligenta goala, tocmai prin faptul ca dincolo de functia ei imediat practica se misca in speculatii combinatorii, in fond tautologice si sterile, nu e apta de veritabil pragmatism. Acesta, care reprezinta verificarea si implinirea oricarei conceptii teoretice, dand sensul ultim al filosofiei si absolvind-o de gratuitate, implica o axiologie si deci, cu necesitate, un suport sentimental. 

Mediocritatea speculatiilor combinatorii, oricat ar fi de ingenioasa, se vadeste si in faptul ca la asa-numitele 'jocuri de inteligenta" (bridge, sah, etc) se gasesc jucatori de prima forta si dintre cele mai desavarsite nulitati. De asemeni, e remarcabila siguranta cu care mai toate nulitatile (si chiar unii de-a dreptul oligofreni) prind imediat orice posibila combinatie utilitara in fata careia oameni de mare intelectualitate sunt de obicei orbi si neajutorati. 

Un matematician, profesor universitar, care e si un om deosebit de cult, mi-a marturisit candva ca ceea ce i se pare ingrijorator in disciplina lui e faptul ca permite a gandi neantul cu prea multa usurinta. Asta inseamna a nu avea sentimentul neantului, deci in fond de a nu-l gandi. Adica a-l folosi ca simplu flatus vocis intr-o vană retea combinatorie. Cred ca marii matematicieni (sa zicem de la Pitagora incoace) si orice adevarati oameni de stiinta, orice minti capabile de gandire abstracta si generalizatoare, au neaparat o fire profund sentimentala. " 

Fiindca cu gandirea abstracta sta foarte bine, la aceasta gandire generalizatoare imi doresc sa ajunga Daniel Iancu, referitor la ceilalti oameni, care sunt diferiti de el, si pe care nu ii agreeaza, contestandu-le existenta, si refuzand sa le acorde actiunilor lor circumstante atenuante, ce nu pot izvori decat dintr-un sentiment adanc de intelegere a conditiei fiintei umane intr-o lume plina de frica, si devenita violenta, animalica chiar, ca urmare a instinctului de supravietuire. El este in acea stare de constiinta, in care nu poate vedea padurea din cauza copacilor. 

Desi mi-as dori, nu pot spera ca "patima" mea sa devina o patima a inductiei unei opere a  lui Daniel Iancu, de o profunzime adanca, deci departe de mine aceasta dorinta;  dar nu  pot sa nu sper din toata inima, ca intr-o zi se va elibera de toate "principiile" care ii ingusteaza orizontul creatiei artistice de care inca nu a beneficiat in adevaratul sens al cuvantului. 

Sper, de asemenea, sa apuc ceasul in care voi afla momentul de varf al capacitatii sale creatoare, care sper sa ajunga cat mai sus, acolo unde el poate ajunge dar, nu reuseste deocamdata. Intr-o zi va reusi, sunt convinsa de acest lucru; si nu va reusi pentru ca va munci foarte mult, cat datorita faptului ca va ajunge sa simta si sa inteleaga totul cu inima lui, chiar si ceea ce nu ii place, chiar si ceea ce-i repugna, chiar si ceea ce intelectul ii spune ca este rau, ca este gresit, ca este urat, si intorcand capul, nu vrea sa vada, si prefera sa ramana indiferent, sa ii ignore pe aceia care i+au provocat sila, ca sa nu simta cumva pentru acei oameni vreun sentiment de mila, gandind se pare cu mintea sa inca ingusta, ca ar solidariza cu faptele lor, daca ar simti compasiune pentru ei. Nu inseamna nicidecum acest lucru, dar pana nu ajunge sa traiasca el insusi experientele care il vor face sa inteleaga, va ramane de neclintit in principiul pe care intelectul lui l-a asezat pe tron, facandu-l rege peste propria-i inima, peste propriile sentimente pe care le inabusa in fasa. 

Deocamdata el simte cu capul, sentimentul provocat de opera sa artistica este doar orgasm cranian, adica sentimentul se materializeaza doar in cap, in intelect, asa cum am simtit si eu acum trei ani pentru prima oara cand i-am ascultat cateva dintre piesele sale, si i-am spus-o, iar el incantat (tot cu mintea" de ceea ce citise), declarase ca i-am dat o idee minunata, sa includa intr-o piesa aceste doua cuvinte: orgasm cranian. si ca daca va iesi ceva frumos, ma va mentiona ca si co-autor. Bineinteles ca stiam ca nu se va intampla acest lucru, pentru ca stiam ca era un sentiment de moment, aparut in creier, si nu un sentiment adevarat, care l-ar fi determinat sa incerce sa isi duca ideea pana la capat. 

Cineva ma poate intreba de ce fac asta? de ce nu renunt, si nu las omul in pace. Da. As putea renunta, si am gandit de multe ori sa renunt. Dar inima mea imi spune de fiecare data, ca nu voi putea trece la o etapa noua in viata mea interioara, daca omul care m-a ridicat pe o treapta superioara de constiinta prin trairile experimentate in cei trei ani de vanitoasa nebunie, nu va reusi sa depaseasca acest blocaj; de fapt, blocajul lui devine blocajul meu. Poate intelege cineva ceea ce spun? Poate , cu siguranta multi pot, dar nimeni nu este interesat decat numai de el insusi; a fi interesat si de sufletul altcuiva, pare cu adevarat , in zilele noastre o nebunie buna de legat. Nimic avantajos nu este sa faci dovada nebuniei, in dorinta ta de a face un om sa simta cu inima lui, scurtcircuitand uneori intelectul, sau macar imbinandu-le; daca nici macar un artist, de talia lui Daniel nu poate face acest lucru, atunci nimeni nu o mai poate face. 

Van Morrison mereu ma scoate din impas...el vine cu piesa potrivita sentimentelor mele, si momentului in care le astern pe hartie...minunat om! dar cu greu a ajuns asa, cu multa, multa suferinta...ca si mine...eu sunt o mediocra, nu sunt ca Van Morrison, ori ca Daniel Iancu, dar sunt o fiinta umana ca si ei, si drumul catre intelegere se parcurge in mod identic la toata lumea, fie el om cu sange albastru sau murdar pe talpi, ori cu mainile crapate....

 

Have to get back, have to get back the base

I need to talk to somebody, I can trust

Too many cooks, are tryin' to spoil the broth

I can't feel it in my throat, that's all she wrote

I'm not feeling it no more, I'm not feeling it anymore

Not feelin' it no more, not feelin' it anymore

When I was high at the party, everything looked good

I was seein' through rose coloured glasses

Not seein' the wood for the trees

I started out in normal operation

But I just ended up in doubt

All my drinking buddies, they locked me out

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

No feelin' it no more, I'm tryin' to give you the score

You see me up there baby, I'm on the screen

But I know better now, it's so unreal

If this is success, then something's awful wrong

`Cause I bought the dream and I had to play along

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

I'm tryin' to give you the score, I'm not feelin' it no more

We all know that money, don't buy you love

You just get a job and somewhere to live

You have to look for happiness, within yourself

And don't go chasin' thinkin' that it is somewhere else

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

Baby I'm tryin' to give you the score,

I'm not feelin' it no more

I was pretending all the time

I was givin' everybody what they wanted

And I lost my peace of mind

And all I ever wanted was simply just to be me

All you ever need is the truth

And the truth will set you free

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

I'm tryin' to give you the score, just like I did before

I'm not feelin' it no more, I'm not feelin' it anymore

I'm not feelin' it no more, baby I'm just trying to give you the score

I'm not feelin' it no more, not feelin' it anymore

Not feelin' it no more...