marți, 12 iunie 2012
The Winner Takes It All
"The Winner Takes It All"
I don't wanna talk
About the things we've gone through
Though it's hurting me
Now it's history
I've played all my cards
And that's what you've done too
Nothing more to say
No more ace to play
The winner takes it all
The loser standing small
Beside the victory
That's her destiny
I was in your arms
Thinking I belonged there
I figured it made sense
Building me a fence
Building me a home
Thinking I'd be strong there
But I was a fool
Playing by the rules
The gods may throw a dice
Their minds as cold as ice
And someone way down here
Loses someone dear
The winner takes it all
The loser has to fall
It's simple and it's plain
Why should I complain.
But tell me does she kiss
Like I used to kiss you?
Does it feel the same
When she calls your name?
Somewhere deep inside
You must know I miss you
But what can I say
Rules must be obeyed
The judges will decide
The likes of me abide
Spectators of the show
Always staying low
The game is on again
A lover or a friend
A big thing or a small
The winner takes it all
I don't wanna talk
If it makes you feel sad
And I understand
You've come to shake my hand
I apologize
If it makes you feel bad
Seeing me so tense
No self-confidence
But you see
The winner takes it all
The winner takes it all...
A fost o zi
Renunţ. Am obosit să-mi mai doresc
Lumina să ţi-o întâlnesc...
Orb blestemat rămân, de Tine-abandonat...
nisip în vânt, de Tine răsfirat...
fum negru - noroi arzând - însângerat,
floare nu poate a se naşte, din păcat...
Viaţă...e viaţă asta? bătând la poarta-nchisă
a inimii celeste - iubirea-mi siderală să o elibereze?
Să mor...moartea e tot ce mai rămâne, din al meu dor.
Apună-mi viaţa. Vreun rost mai are, în tină sufocată?
Cum pot vedea lumina? de rău e cenzurată.
Bună e moartea, dar...la viaţă sunt damnată.
EFECTELE TACERII CA ARMA
Silent Treatment: The Hidden Abuse
The effects:
- Physical: Silent treatment triggers what is called “Social pain” in the dorsal anterior cingulate cortex of your brain, the very same location of actual physical pain.
- Emotional: Since it is a form of social rejection; it affects the caudate nucleus of your brain provoking a mix of negative emotions including:Frustration, intense anger, and eventually, resignation and despair.
- Psychological: You will suffer from low self esteem, a sense of loss and not belonging, increased stress and loss of control.
- Behavioral: The constant fear of receiving the silent treatment casts a shadow of uncertainty in your life, you begin to watch closely for every word and action on your part and you second-guess yourself: Am I doing the right thing? Am I saying the right words? In other words: You try hard to avoid it, which changes you onto a person that is no longer YOU.
How to deal with it:
Keep your anger in check:
Reacting to silent treatment in anger reinforces the abuser sense of control over you” Hey, it works! I’ll use it again” and the episodes keep on coming.
Apologize first, ask WHY later:
You cannot read minds so might as well start a conversation anyway; apologizing for something you did (or did not) is the softer approach in any conflict. And then ask why, you have the right to know if that person is giving you the cold shoulder for a reason. If your apology or question falls on deaf ears; do not blame yourself and start looking for a way out of that relationship.
Express your feelings:
Admitting to your partner your pain as a result from him/her giving you the silent treatment is not giving up control, it is simply putting the issue up front and center, it shows your intent on keeping that relationship going.
Have an open mind:
To what your partner has to say about his/her reasons that ended up with the silent treatment. Make sure you do not ridicule them no matter how trivial they sound; after all, we all have different personalities.
Do not fight silence with silence:
That would make things even worse, it leads to a complete breakup in communication, besides, one of you has to be the grownup!
http://dharbarkha.blogspot.ro/2011/08/silent-treatment-hidden-abuse.html
Despre Valoarea Estetica si Gustul Estetic
Întreaga existenta umana este dedicata realizarii valorilor, sub diverse forme.
Goethe spunea: „Daca vrei sa te bucuri de propria ta valoare, atunci confera o valoare lumii”.
Ce este valoarea? Un produs al creatiei axiologice, valoarea reprezinta obiectivarea esentei umane, a scopurilor, dorintelor, intentiilor sau idealurilor, în realitati, în produse de un tip specific, corespunzatoare diverselor necesitati sociale.
Creativitatea umana a reusit sa îmbrace bunurile deja existente cu însusiri noi, faurindu-si un cadru existential înnobilat cu noi semnificatii. Existenta valorii este conditionata de prezenta celor doi factori de baza, obiectul valorizat si subiectul valorizator.
Stiinta care se ocupa cu studiul valorilor este axiologia (de la axios = a aprecia si logos = stiinta), în vizorul sau intrând toate relatiile care se stabilesc între cei doi termeni de baza.
În sistemul de valori umane exista valori materiale si valori spirituale. Din aceasta a doua categorie fac parte valorile estetice.
Valoarea estetica este rezultanta elevata a spiritului creativ. Ea dobândeste valente superioare prin capacitatea de a semnifica, de a releva o ipostaza aparte a realului. Prin valoarea estetica se dezvaluie
sensurile încifrate ale lumii. În ea se întâlnesc concretul cu abstractul, potentând maxima generalitate a semnificatiilor.
În receptarea valorilor estetice intervin o seama de factori subiectivi, data fiind structura polivalenta a obiectului estetic, dar si sistemul de valori individuale diferentiat în functie de gustul, cultura si ideologia subiectului (receptorului de valori estetice).
Unii teoreticieni fac deosebirea între valoarea estetica si valoarea artistica, altii nu, dupa cum în conceptul de estetica se integreaza si natura, si viata sociala, si arta, sau numai arta. În ultimul caz, desigur ca valoarea estetica se confunda cu valoarea artistica, pentru ca aceasta se refera numai la universul artelor.
Atât în cadrul generalizat al valorilor estetice, cât si în cel specializat al valorilor artistice, functioneaza un sistem de criterii si perspective de selectare, o scara de ordonare si ierarhizare a valorilor.
Aceste criterii pot fi variabile de-a lungul timpului, corespunzând gândirii si necesitatilor de moment sau al celor perene, completându-se sau negându-se, dând o dinamica a valorilor.
Si în muzica putem urmari, în evolutia temporala, pastrarea sau schimbarea criteriilor de valorizare (axiologice), determinând configuratia spirituala a fiecarei epocii creatoare în parte.
O multitudine a posibilitatilor de clasificare a valorilor ne da imaginea complexitatii axiologice. Valorile pot fi ideale sau reale; ale lucrurilor sau ale persoanelor; individuale sau socio-culturale; pozitive sau negative; valori care se adreseaza ratiunii, sensibilitatii sau vointei; valori fundamentale sau deviate si multe altele.
Criteriile folosite în valorizarea estetica sunt: expresivitatea, forta de sugestie, reprezentarea, concordanta dintre forma si continut, locul si rolul în cadrul contextului stilistic.
Gustul estetic a fost numit „gust” prin analogie cu simtul gustului, desi simturile care participa la receptarea artelor sunt vazul si auzul. El desemneaza o reactie spontana, de placere sau neplacere, la contactul cu o opera de arta. Esteticienii secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea îi recunosc gustului calitatea de a produce sentimentul frumusetii.
În manifestarea gustului se pot detecta trei modalitati de receptare: senzoriala, afectiva si rationala. Subiectivismul pus pe seama manifestarii gustului nu este singurul care intra în ecuatie, exista si criterii rationale care se formeaza, se consolideaza si se amplifica prin cunoastere si educare.
La fel ca toate celelalte gusturi, fie estetice generale, fie artistice,
si gustul estetic muzical se poate forma si cultiva. Rolul profesorului de muzica este acela de a exersa cu elevii acest gust si de a-l directiona spre valorile autentice ale muzicii universale.
Ce este valoarea? Un produs al creatiei axiologice, valoarea reprezinta obiectivarea esentei umane, a scopurilor, dorintelor, intentiilor sau idealurilor, în realitati, în produse de un tip specific, corespunzatoare diverselor necesitati sociale.
Creativitatea umana a reusit sa îmbrace bunurile deja existente cu însusiri noi, faurindu-si un cadru existential înnobilat cu noi semnificatii. Existenta valorii este conditionata de prezenta celor doi factori de baza, obiectul valorizat si subiectul valorizator.
Stiinta care se ocupa cu studiul valorilor este axiologia (de la axios = a aprecia si logos = stiinta), în vizorul sau intrând toate relatiile care se stabilesc între cei doi termeni de baza.
În sistemul de valori umane exista valori materiale si valori spirituale. Din aceasta a doua categorie fac parte valorile estetice.
Valoarea estetica este rezultanta elevata a spiritului creativ. Ea dobândeste valente superioare prin capacitatea de a semnifica, de a releva o ipostaza aparte a realului. Prin valoarea estetica se dezvaluie
sensurile încifrate ale lumii. În ea se întâlnesc concretul cu abstractul, potentând maxima generalitate a semnificatiilor.
În receptarea valorilor estetice intervin o seama de factori subiectivi, data fiind structura polivalenta a obiectului estetic, dar si sistemul de valori individuale diferentiat în functie de gustul, cultura si ideologia subiectului (receptorului de valori estetice).
Unii teoreticieni fac deosebirea între valoarea estetica si valoarea artistica, altii nu, dupa cum în conceptul de estetica se integreaza si natura, si viata sociala, si arta, sau numai arta. În ultimul caz, desigur ca valoarea estetica se confunda cu valoarea artistica, pentru ca aceasta se refera numai la universul artelor.
Atât în cadrul generalizat al valorilor estetice, cât si în cel specializat al valorilor artistice, functioneaza un sistem de criterii si perspective de selectare, o scara de ordonare si ierarhizare a valorilor.
Aceste criterii pot fi variabile de-a lungul timpului, corespunzând gândirii si necesitatilor de moment sau al celor perene, completându-se sau negându-se, dând o dinamica a valorilor.
Si în muzica putem urmari, în evolutia temporala, pastrarea sau schimbarea criteriilor de valorizare (axiologice), determinând configuratia spirituala a fiecarei epocii creatoare în parte.
O multitudine a posibilitatilor de clasificare a valorilor ne da imaginea complexitatii axiologice. Valorile pot fi ideale sau reale; ale lucrurilor sau ale persoanelor; individuale sau socio-culturale; pozitive sau negative; valori care se adreseaza ratiunii, sensibilitatii sau vointei; valori fundamentale sau deviate si multe altele.
Criteriile folosite în valorizarea estetica sunt: expresivitatea, forta de sugestie, reprezentarea, concordanta dintre forma si continut, locul si rolul în cadrul contextului stilistic.
Gustul estetic a fost numit „gust” prin analogie cu simtul gustului, desi simturile care participa la receptarea artelor sunt vazul si auzul. El desemneaza o reactie spontana, de placere sau neplacere, la contactul cu o opera de arta. Esteticienii secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea îi recunosc gustului calitatea de a produce sentimentul frumusetii.
În manifestarea gustului se pot detecta trei modalitati de receptare: senzoriala, afectiva si rationala. Subiectivismul pus pe seama manifestarii gustului nu este singurul care intra în ecuatie, exista si criterii rationale care se formeaza, se consolideaza si se amplifica prin cunoastere si educare.
La fel ca toate celelalte gusturi, fie estetice generale, fie artistice,
si gustul estetic muzical se poate forma si cultiva. Rolul profesorului de muzica este acela de a exersa cu elevii acest gust si de a-l directiona spre valorile autentice ale muzicii universale.
Fragment din COMPENDIU DE ESTETICĂ ŞI STILISTICĂ MUZICALĂ - de MIHAELA MARINESCU - Facultatea de Muzica
Biblioteca Nationala deschisa ca expozitie de carti
Ieri a fost o zi oarecum mare pentru mine, fiindca mi s-a implinit un vis din copilarie, la care renuntasem inca de acum 11 ani: am scapat de ochelarii permanenti. Vad inca incetosat, dar mi se spune ca vederea isi va reveni in aceasta saptamana.
Pana sa intru in operatie, fiindca ma aflam aproape de Biblioteca Nationala deschisa in aprilie, eu si sotul meu ne-am facut legitimatii de acces de tip card cu poza. Aveam si la Moinesti, aveam si la Galati, si ne luam acasa cate un teanc de carti, o perioada astamparandu-ne setea de cunoastere. Ceea ce la noua Biblioteca Nationala nu se intampla. Nu se dau carti la domiciliu, chiar daca ai domiciliu in Bucuresti. Mi se pare nefiresc. Cu un program cu publicul de luni pana vineri intre 9 si 18, nu poti sa vii sa stai in salile de lectura, iar duminica inca nu este program. Ei spun ca vor avea in curand. Sa speram ca va fi asa, altfel, Biblioteca Nationala ramane doar o colectie de carti neaccesibile publicului, caci nu putem sta si citi numai in sala de lectura. Poti fura orice moment de ragaz, in care vrei sa iti hranesti sufletul. De aceea, ai nevoie de carti acasa. Poti avea o biblioteca uriasa acasa, dar ea este limitata, fata de o biblioteca nationala.
Despre Arta si Artisti
Arta, aşa cum o explica Lucian Blaga, nu poate să apară decât ca rezultat şi semn vizibil al existentei în orizontul misterului. „Arta, la fel cu celelalte creatii de cultură, trebuie s-o privim şi s-o întelegem ca simptom al unui anume mod ontologic, care pune între om şi antropoid o distantă mai abruptă decât aceea de la specie la specie, şi anume, o distantă ca de la regn la regn.
Toate artele deopotrivă se definesc ca încercări de a revela misterul, ca încercări limitate şi înfrânte prin metaforismul nostrucongenital şi prin categoriile noastre estetice. Satisfactia estetică datorată artei implică procesul de asimilare, de consumare, de receptare. „Opera de artă este destinată să ne transpună prin înseşi conditiile şi aspectele ei obiectiv-sensibile în orizontul misterului şi al revelării, pe câtă vreme natura, prin aspectele ei ca atare date, nu are deloc această destinatie.”
Artistii care sunt lipsiti de geniu, nu fac arta, ci evoca doar niste aspecte de viata pe care in mod normal ar trebui sa poata - ca artisti - sa ni le reveleze, sa le demistifice, adica sa ne explice misterul pentru care se intampla intr-un anumit mod si nu in altul. Ei sunt ca niste aparate de fotografiat, si nu ca niste aparate Rontgen, asa cum este in mod normal un artist de geniu.
Pe mine ma amuza enorm multitudinea de artisti care nu spun nimic in plus, in afara de faptul ca fotografiaza evenimentele pe care le traim cu totii, dar pe care putini si le pot explica intru adevar. Ei nu produc cultura, ci maculatura. Ei nu releva misterul ci il fac si mai de nepatruns, intrucat ei nu se pot revela nici ei pe ei insisi, iar opera lor pe care o vor a fi de arta, ii afunda si mai mult in incultura si obscurantism pe aceia care adera la ea, o lauda si o propaga. De aceea, astfel de artisti nu vor avea niciodata valoare universala, si plac unui grup restrans de oameni, nu pentru ca oamenii nu ar intelege versurile sau muzica(referindu-ne la arta muzicala), ci pentru ca ea fotografiaza, nespunad nimic despre ceea ce se ascunde in spatele fotografiilor lor. Raman intreaga viata niste frustrati, fiindca ei isi considera operele ca fiind speciale, dar neintelese de marele public, cautand astfel eroarea la ceilalti, cand de fapt ei insisi se afla in eroare. Sa le-o spunem pe sleau: eroarea nu este de interpretare ci de gandirea creatoare a artistului, nu tine numai de gustul estetic (care multora le lipseste) ci de revelarea misterului pe care ei insisi nu si-l pot revela. Prin urmare, sunt artisti numai pentru ca au un anumit talent, pe care si-l irosesc insa fara rezultat. Le scapa insasi esenta ideii de artist.
Oamenii cauta raspunsuri, nu ura. Cei care cauta ura, se balacesc confortabil ascultand muzica pe versuri pline de rautate si ura, care este orice altceva numai muzica nu e. Dar daca artistii insisi sunt plini de ura, si nu vad in jurul lor decat raul fara a fi in stare sa il demistifice, de unde arta si cultura in tara asta, si de unde oameni deplini, cultivati si cu un simt al adevarului dezvoltat peste medie?
Citesc pe blogul unui artist o asa-zisa poezie, cu rime care suna din coada, care acuza prostia, dar care nu demistifica prostia, pentru ca el habar nu are ca prostia are radacini adanci in ignoranta, in atitudinea generala de a judeca in tipare, de a vedea paiul din ochiul altora si a ignora birna din ochiul propriu, de a fugi de suferinta (careia i se dau conotatii dementiale), de a trai in abundenta pecuniara fara sa se ingrijeasca si de echilibrul abundentei spirituale, de a iubi lauda si a uri critica, aceasta din urma fiind singura in masura de a forma omul, atunci cand este primita cu o minte deschisa catre propria imbunatatire.
Artisti de geniu se nasc foarte rar, iar daca se nasc si zac in propria ignoranta de care nu sunt ferite nici macar geniile, fara a incerca sa-si autodepaseasca limitele, cultura romaneasca si poporul roman vor mai suferi inca multi ani de acum inainte dupa dorul unei normalitati care nu va veni niciodata decat prin ei insisi, prin cunoasterea fiecaruia de sine insusi si prin cultivarea intelegerii semenilor, a inteligentei emotionale.
“De când se află pe pământ, omul a fost fascinat de misterele care îl înconjoară şi din care provine. Demersul său continuu a fost să înteleagă şi să stăpânească aceste mistere. Din acest demers s-a născut cultura. În evolutia treptată a culturalului, în stăpânirea naturalului, în transformarea lui, s-a ajuns până la contradictia dintre ele, până la negarea naturalului (conditie în care ne plasăm astăzi). De la anticii care au contemplat natura spre a-i afla legile, până la contemporanii care fac alte legi pentru natură, drumul se numeşte civilizatie. Demersul culturii a actionat pe mai multe planuri, dintre care cel al ştiintei a actionat în concret şi materie, cel al filosofiei s-a confruntat cu ideea, iar cel al artelor s-a avântat chiar spre mister. Locutiunea cartesiană: Cogito, ergo sum (cuget, deci exist), formulată de Descartes (1596-1650) a precipitat evolutia ultimelor secole. Din punctul de vedere al lui Blaga ( Artă şi valoare-Trilogia valorilor III), această propozitie cartesiană arată că „pentru conştiinta umană, adică pentru conştiinta care vede şi se vede pe fundalul misterului, implicatul ultim şi de maxim volum este altul, şi anume: oexistentă care îşi este sieşi un mister ia act de un orizont saturat de mister”. Blaga consideră că orizontul misterului este orizontul specific al existentei umane. „Actul revelator pe care omul îl încearcă în orizontul misterului se face totdeauna metaforic şi în tiparele categoriilor abisale. Actul revelator, pe de o parte metaforic, pe de altă parte impregnat de categorii abisale, este, în desfăşurarea sa deplină, identic cu creatia culturală (artistică, metafizică, cunoaştere constructivă etc.).”
Cultura o întelegem ca o dimensiune complementară necesară a modului specific uman de a exista. Ea tine de om în mod absolut şi intră constitutiv în definitia acestuia: „omul este fiintă metaforizantă”– specifică Blaga, adică omul este: 1. Existentă în orizontul misterului;2. Atrage după sine inevitabil încercarea revelatoare, adică actul creator de cultură, actul al cărui continut e impregnat de categorii abisale. Cu alte cuvinte, omul nu poate fi lipsit de sfera culturii, fără a înceta de a fi om.Cunoaştem împărtirea tripartită a structurilor şi facultătilor omeneşti: 1. organicul – viata; 2. sufletul; 3 spiritul. Spiritul este identificat în partea unei filosofii ca detinător al inteligentei, ratiunii (logos, noos), sau mai simplu, ca „facultate” a judecătii, a conceptelor,a ideilor şi a vointei dirijate de idei, a virtutilor etc. Aceşti filosofi au atribuit spiritului, în acest sens, paternitatea culturii.
Din punctul de vedere al lui Blaga însă spiritul privit în acest sens nu pune fiintele în situatia de creatoare de „cultură”. Cultura implică toate structurile umane. El vede cultura drept revelare metafizică şi în tiparele estetice ale misterului. Cu omul „deplin” apare în Cosmos o nouă orânduială, un nou orizont, un nou destin şi concomitent unele secrete metafizice cu totul aparte. Omul este mai mult decât o simplă specie între atâtea altele:
1.El este înzestrat cu un mod ontologic specific, existând în orizontul misterului şi încercând revelarea acestuia prin plăsmuiri de cultură;
2.Este înzestrat cu ceea ce Blaga a denumit „categorii abisale”, adică cu functii care îngăduie o depăşire a lumii concrete imediate, dar care, în acelaşi timp îl împiedică de a revela în chip absolut, pozitiv-adecvat, misterele;
3. Aceste categorii abisale, stilistice, de existenta căroraluăm act datorită eficientei lor, pot fi socotite pe alt plan ca tot atâtea momente într-o orânduială metafizică, ca „frâne transcendente” cu ajutorul cărora Marele Anonim (centrul existentei) ne împiedică, în avantajul nostru şi al existentei în general, de a ne substitui Lui, şi cu ajutorul cărora suntem mentinuti în permanentă stare creatoare.
În acelaşi sistem de gândire al lui Blaga se arată că există două feluri de cunoaştere: paradisiacă – situată, constituită în orizontul lumii date, concrete şi luciferică – în orizontul misterului.
Valorile estetice se constituie şi ele fie într-un orizont, fie în celălalt. Astfel, frumosul (esteticul pozitiv) ce se constituie ca valoare în orizontul lumii date e transpozabil în orizontul misterului şi al revelărilor, unde implică cu totul alte criterii. Adică, în fiecare din cele două mari orizonturi se încheagă valori estetice atât pozitive cât şi negative, absolut eterogene, ireductibile.
Arta încearcă a revela misterul prin mijloace care tin de planul sensibilitătii sau al concretului intuitiv. Opera de artă, ca şi celelalte creatii de cultură, este, ca intentie, act revelator de cultură. Creatia operei de artă implică geniu şi talent. Geniului, în ordine culturală, îi acordăm o calitate care rezultă din semnificatia ontologică şi metafizică a culturii. În viziunea lui Blaga, „Geniul este darul de a trăi cu deosebită intensitate în orizontul misterului şi, mai ales, darul de a converti misterele în metafore revelatoare şi de tipare abisale. Talentul apare ca un dar auxiliar, totdeauna circumscris prin specificul domeniului în care se manifestă individul creator. El defineşte mai cu seamă darul perfectibil până la virtuozitate, de a stăpâni materia sensibilă, în vederea unei valorificări a ei într-un proces revelator. Talentul indică o multime de destoinicii utile în lupta cu materialul, destoinicii care colaborează la revelare şi converg în creatia artistică."
Fragment din COMPENDIU DE ESTETICĂ ŞI STILISTICĂ MUZICALĂ - de MIHAELA MARINESCU - Sensul culturii şi atributele creativitătii
Da. Iacata, se poate.
Poti iubi cu o parte a ta ?
Cea mai mare provocare a timpului pe care il traim este sa impacam cele doua laturi ale fiintei umane : gandirea , egoul care ne spune sa analizam toate trairile noastre si sa alegem ceea ce nu poate sa ne faca rau noua si celor din jur, pe de alta sufletul care ne indeamna sa traim total si fara teama ceea ce simtim.
Le putem impaca fara a simti ca ne divizam din nou, le putem impaca fara a afecta echilibrul fragil ?
Maria
" Am o vaga banuiala ca filozofi, intelepti, inaltati, si o mare de oameni din toate vremurile cautand mai direct sau mai sub umbre sensurile vazute sau simtite ale vietii si-au pus adesea intrebarea ce are in comun mintea cu iubirea. Nimic spune OSHO si posibil sa aiba multa, foarte multa dreptate. Dar … Poti iubi cu o parte a ta ? Poti iubi cu gandul separat, cu sufletul separat, sau fizic vorbind, intreg trupeste fiind, poti sau te poti darui mangaierilor cu o mana sau cu un deget? Poate mintea noastra a se ocupa doar de practic, material iar inima sau sufletul sa alerge pe fiori de sentimente?. Eu cred ca nu. Cred ca iubirea (ca si ura care e la fel de vie si prezenta in noi si noi alegem- dar e un sentiment de care vorbim mult mai putin) o simti, o darui, o primesti prin tot ce insemni ca fiinta, mai mult sau mai putin perceptibil, mai mult sau mai putin constient, mai mult sau mai putin fizic , mai mult sau mai putin …
Nimeni nu isi construieste un zid impotriva iubirii, nici cei mai lucizi, nici cei raniti, nici cei tradati sau mai bine zis nimeni nu isi baricadeaza total inima in umbra mintii spre a fugi de iubire. In inima (eu cred ca si in mintea) fiecaruia exista o lumina , o flacara de dor si de asteptare , un gand tainic si mladios , un firicel de nisip lasat acolo cu gandul tainic ca va deveni, candva, o perla a iubirii.
Nimeni nu isi construieste un zid impotriva iubirii, nici cei mai lucizi, nici cei raniti, nici cei tradati sau mai bine zis nimeni nu isi baricadeaza total inima in umbra mintii spre a fugi de iubire. In inima (eu cred ca si in mintea) fiecaruia exista o lumina , o flacara de dor si de asteptare , un gand tainic si mladios , un firicel de nisip lasat acolo cu gandul tainic ca va deveni, candva, o perla a iubirii.
E adevarat ca fiecare simte asta si isi asterne gandurile si faptele intr-o parte (spre deschidere) sau alta (spre o vesnica pastrare la nivelul firului de nisip) dupa cum simte si cum e el atunci dar… firul exista, face parte ,cred, din energia primordiala a fiecaruia (mi-e greu sa accept idea ca acel fior de energie ce sta la baza mea nu are o farama de vesnica iubire)
Iubim fara minte ? Cred ca iubirea trebuie sa fie deasupra raului, deasupra a ceea ce afecteaza echilibrul din noi si din jurul nostru, dincolo de zonele de umbra si temeri. Cum facem asta fara a gandi, fara a alege? OK , simtim ca iubim, ca daruim ce e bun in noi, ne simtim inaltati si puri cu cerul instelat deasupra noastra dar… ceea ce dam arde totul dincolo de limitele relatiei in care suntem, otraveste suflete (poate unele slabe ce se inchid), aduce lacrimi ascunse in perne vechi. Nici macar nu se pune problema daca merita sau nu (iubirea noastra e unica, sublima, irepetabila), nici macar nu ne amintim ca ceea ce daruim ni se intoarce (doar daruim la baza sentimente pure de iubire).
Nu daruim cu adevarat? Nu suntem plini de iubire ca sa o primim? Sau … nu iubim cu mintea de teama ca ratiunea va naste ura? Cred ca mereu daruim ce e in noi si acolo e mereu alb si negru, cred ca suntem cei ce alegem ce daruim, ce asteptam, ce visam ce ne dorim pentru noi si pentru cei de langa noi si cei ce trebuie sa simta ce inseamna a face acele alegeri pentru echilibrul nostru si echilibrul care e in jurul nostru.
Si atunci … gandim. Fara a ucide ce simtim, fara teama (sau cu prea multe temeri), mai pasional sau mai rece, punand in balante de noi simtite, alb, negru, vis, cosmar, eu, tu ,noi,ei, sau orice fir de nisip ce poate fi mai greu ca o stanca , punem in balanta legii morale din noi si …alegem. Cu mintea, cu inima, cu mainile si sanii, cu ochii luminosi sau inlacrimati alegem si traim ceea ce alegem. Nu cred ca ce am scris e o lege sau un dat (imi place sa cred ca e un simplu mod de a vedea lucrurile sau mai bine zis de a simti/gandi lucrurile care in mod cert nu e cel mai bun, nu e cel mai rau e… si atat).
Bucuria nu e o functie a iubirii ci a alegerii cele mai bune pentru fiecare. Doar alegand ce e mai bine, doar respectand ce alegi, respectand echilibrul tau si cel din jurul tau poti iubi o piatra, un cantec, un copac si … multe suflete. Suntem (in parte ) definiti prin ceea ce daruim dar trebuie sa alegem din noi si din jurul nostru ce daruim,suntem (in parte) definiti de ceea ce iubim dar ceea ce iubim e pana la un punct … o alegere facuta (asa cum era titlul unei piese) cu cerul instelat deasupra noastra si legea morala in noi.
Laurentiu Ionescu
luni, 11 iunie 2012
De ce harta alegerilor este rosie? sau, Marea Cacialma
Pentru ca ceea ce vezi, este exact ceea ce iei si ceea ce primesti. Pentru ca jumatate din oameni sunt invatati sa exerseze democratia, trecand de la un partid la altul ca omul pervers vesnic nemultumit; pentru ca nu exista doar doua partide cum ar fi firesc, asa cum este impartit si creierul nostru in doua emisfere, si sunt permise coalitiile de interese meschine; pentru ca pensionarii s-au razbunat pe PDL; pentru ca alegatorii rosiilor nu stiu ce le pregateste USL: o mare cacialma.
Felicit clujenii, pentru ca il iubesc in continuare pe Boc, si pentru ca increderea acordata unui om de buna credinta nu a depins de "gurile-rele" care au clampanit in ultimii ani impotriva lui. Dovada ca inima alege cel mai bine intotdeauna. Iar un om caruia i se acorda incredere, isi pune sufletul pentru cei carora i-au acordat-o. Boc are intr-adevar un suflet mare si va face tot ce va fi mai bun posibil pentru clujenii lui.
Cine-i vede pe romani "stupid people" se vede pe el insusi in oglinda, vorba aceea, "frumusetea se afla in ochii privitorului". Si pentru ca noi suntem frumusete si uratenie, si cand privim frumusetea, si cand privim uratenia, nu ne vedem de fapt decat frumusetea ori uratenia noastra. Vedem paie in ochii celorlalti? si noi avem o birna pe care nu o vedem din cauza orbirii sufletelor noastre.
Harta este rosie dintr-o multime de motive care, in mod paradoxal, nu au nici o legatura unele cu altele, dar in schimb, au toate legaturile posibile cu profunzimea celui care priveste. Prostia este sora buna cu Mandria si cu Infatuarea. Iar dracul a fost contabil dintotdeauna. Asa ca cei care au obiceiul de a contabiliza numai ce e rau si urat in oameni ignorand si partea lor buna, sunt ai dracului, ai lui Mefisto, nici mai mult, nici mai putin.
Dar ce e mai distractiv si mai dureros in acelasi timp (rasu'-plansu' vorba lui Nichita) este ca, ceea ce ii asteapta in curand pe alegatorii rosiilor, este exact ceea ce le spune Tomita in "Mefisto": "Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta, m-am mutat mult mai jos. Nu ştiţi ce ponoase trag acum ca drac. Dac-aş fi ştiut, dac-aş fi ştiut...
Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracu', dracu' l-a pus." :)))))
18 - TOMA CARAGIU Mefisto..
Asculta mai multe audio diverse
Felicit clujenii, pentru ca il iubesc in continuare pe Boc, si pentru ca increderea acordata unui om de buna credinta nu a depins de "gurile-rele" care au clampanit in ultimii ani impotriva lui. Dovada ca inima alege cel mai bine intotdeauna. Iar un om caruia i se acorda incredere, isi pune sufletul pentru cei carora i-au acordat-o. Boc are intr-adevar un suflet mare si va face tot ce va fi mai bun posibil pentru clujenii lui.
Cine-i vede pe romani "stupid people" se vede pe el insusi in oglinda, vorba aceea, "frumusetea se afla in ochii privitorului". Si pentru ca noi suntem frumusete si uratenie, si cand privim frumusetea, si cand privim uratenia, nu ne vedem de fapt decat frumusetea ori uratenia noastra. Vedem paie in ochii celorlalti? si noi avem o birna pe care nu o vedem din cauza orbirii sufletelor noastre.
Harta este rosie dintr-o multime de motive care, in mod paradoxal, nu au nici o legatura unele cu altele, dar in schimb, au toate legaturile posibile cu profunzimea celui care priveste. Prostia este sora buna cu Mandria si cu Infatuarea. Iar dracul a fost contabil dintotdeauna. Asa ca cei care au obiceiul de a contabiliza numai ce e rau si urat in oameni ignorand si partea lor buna, sunt ai dracului, ai lui Mefisto, nici mai mult, nici mai putin.
Dar ce e mai distractiv si mai dureros in acelasi timp (rasu'-plansu' vorba lui Nichita) este ca, ceea ce ii asteapta in curand pe alegatorii rosiilor, este exact ceea ce le spune Tomita in "Mefisto": "Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta, m-am mutat mult mai jos. Nu ştiţi ce ponoase trag acum ca drac. Dac-aş fi ştiut, dac-aş fi ştiut...
Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracu', dracu' l-a pus." :)))))
18 - TOMA CARAGIU Mefisto..
Asculta mai multe audio diverse
duminică, 10 iunie 2012
Love Quote of The Day
Love is but the discovery of ourselves in others, and the delight in the recognition.
Domnul "N-ai pe cineva?"
Inainte ca opera unui artist sa devina de circulatie internationala, acesta nu poate afirma ca primeste "in continuare" pe email traduceri in diverse limbi ale operei sale. Adica poate, dar opera sa nefiind inca de circulatie internationala, o face dintr-o supraapreciere personala, dintr-o supraestimare a valorii sale universale.
Daca as fi vrut sa imi traduc intr-o alta limba de pe pamant o poezie proprie, si eu as fi cautat un poet vorbitor nativ al limbii in care voiesc sa fac traducerea. Fiindca o poezie tradusa nu are nici o valoare in noua limba, doar daca nu cumva poetul respectiv va incerca sa faca o noua poezie plecand de la versurile poeziei originale. Adica, cu alte cuvinte, sa o puna in matca si pe rimele sale , dar in limba lui de bastina.
Divina Comedie a lui Dante a fost tradusa de multi poetri in limba romana, dar nu toate seamana intre ele si nu toate versurile sunt reusite in limba romana. Ca dovada ca spiritul poetic se manifesta in mod diferit, dand originalitate poeziei initiale.
Daca poezia ta a fost atat de buna incat poetul strain te-a remarcat si te-a rugat sa ti-o traduca, este una. Daca facand uz de prietenii comune cu cele ale poetului, ai cerut sa-ti fie tradusa poezia, e alta mancare de peste.
Sa te mandresti cu traducerea unei poezii proprii de catre un poet celebru la care ai ajuns prin pile, cunostinte si relatii, mi se pare pueril. Din nou, rezulta si de aici, o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ, vorba lui Mircea Eliade. Oare acest "tip superior" nu isi da seama de ridicolul in care se afla ajungand prin cunostinte la un poet strain care i-a facut (in urma unei rugaminti, probabil) o traducere-doua, si el se mandreste ca a primit pe mail traducerea unei poezii, ca si cum ar fi un vechi prieten si foarte mare si remarcat poet roman, de catre un altul brasilian, intr-adevar celebru!? Nu. Nu isi da seama, fiindca subtilitatile ii scapa tipului denumit de Mircea Eliade "superior", tocmai pentru ca ii lipseste adevaratul bun-simt, cel la care se referea si Alexandru Paleologu spunand ca " bunul-simt este darul de a simti bine, de a discerne, de a-si reprezenta, de a imagina adevărul, de a indrazni”(in cartea sa "Bunul-simt ca paradox").. Tocmai din acest motiv a si zis Mircea Eliade ca a fi mediocru nu e o rusine, dar a cadea in mediocritatea culmilor, este de-a dreptul vulgar.
Tin minte ca prin 2009, cautasem pe worldwideweb daca Carta para Menina Flor era cunoscuta si in Brazilia, si asa am dat peste un mesaj trimis de artist la o casa de discuri Boitata. E vorba despre cantecul scris in portugheza - cel pe care mi l-a trimis si mie, ca si multor alte tipe, ca pe un fel de cadou muzical. Am pastrat linkul, dar mesajul s-a mutat intre timp la alta pagina, la 58. Probabil ca nu a fost chemat pentru o inregistrare atunci, dar are tot dreptul sa doreasca sa faca un cd brasilian cu muzica sa.
Daniel Iancu
[ 2007-03-04 07:02:54 ]
I am a Romanian artist and I have contacted you because I would like to send you one song written by me in Portuguese. I speak well Portuguese and I am thinking to write more songs in Portuguese for one entire album....Please let me know if you are interested, and if you are, please provide an E-mail address where I can attach the song “Carta para Menina-Flor”. Best regards, Daniel Iancu www.danieliancu.ro Romenia
[ 2007-03-04 07:02:54 ]
I am a Romanian artist and I have contacted you because I would like to send you one song written by me in Portuguese. I speak well Portuguese and I am thinking to write more songs in Portuguese for one entire album....Please let me know if you are interested, and if you are, please provide an E-mail address where I can attach the song “Carta para Menina-Flor”. Best regards, Daniel Iancu www.danieliancu.ro Romenia
Nu a reusit pe cai normale, asa cum este peste tot in lumea in care traim, cand daca nu ai o pila nu esti "remarcat". Daca cineva i-a facut cunostinta cu tanarul si apreciatul Marcelo Moraes Caetano, va reusi in sfarsit sa il inregistreze.
Traiasca PCR-ul! Pilele, cunostintele si relatiile, care fac totul pe lumea asta! Pe lumea cealalta oare am putea aranja si noi ceva, prin cineva, cu Sfantul Petru? sa ne lase sa intram la El acasa contra cost! Toti ipocritii si renumitii politicieni, ingamfatii si arogantii lumii acesteia ar fi cu totii acolo! :))))) asa, nu ai cum sa-i mai gasesti si acolo, unde zic ei ca merg numai prostii, "cei saraci cu duhul" in acceptiunea lor fiind prostii si debilii mintal!
Si totusi, stau sa ma gandesc, cum o fi stiut Marcelo Moraes Caetano limba romana? A avut pe cineva care i-a sugerat cuvintele in portugheza, pe care mai apoi el le-a poetizat... E mare lucru sa ai pe cineva... "nu mama, nu tata"!! "N-ai pe cineva?..."
Toma Caragiu-N-ai pe cineva?
http://www.romanianvoice.com/poezii/umor/tc_naipecineva.php
Daca primeste "in continuare" traduceri ale versurilor de la "Mii de smaralde", sa speram ca va primi si una de la pigmeii din Papua Noua Guinee, si daca vrea un compact disc inregistrat la una dintre casele lor de discuri, nu ii trebuie nici o pila, nici o cunostinta, si nici o relatie! Papuasii sunt artisti din nascare, si il primesc cu bratele deschise, chiar si fara sa le scrie! Daca afla papuasii ce piesa de exceptie a facut Omul Bun, singura de altfel premiata, se ofera ei insisi sa-i inregistreze un cd cu ea! cu piesa! reluata de 13-14 ori, de fapt de 13 ori, asa cum ii place lui! :)))
Si totusi, stau sa ma gandesc, cum o fi stiut Marcelo Moraes Caetano limba romana? A avut pe cineva care i-a sugerat cuvintele in portugheza, pe care mai apoi el le-a poetizat... E mare lucru sa ai pe cineva... "nu mama, nu tata"!! "N-ai pe cineva?..."
Toma Caragiu-N-ai pe cineva?
http://www.romanianvoice.com/poezii/umor/tc_naipecineva.php
Daca primeste "in continuare" traduceri ale versurilor de la "Mii de smaralde", sa speram ca va primi si una de la pigmeii din Papua Noua Guinee, si daca vrea un compact disc inregistrat la una dintre casele lor de discuri, nu ii trebuie nici o pila, nici o cunostinta, si nici o relatie! Papuasii sunt artisti din nascare, si il primesc cu bratele deschise, chiar si fara sa le scrie! Daca afla papuasii ce piesa de exceptie a facut Omul Bun, singura de altfel premiata, se ofera ei insisi sa-i inregistreze un cd cu ea! cu piesa! reluata de 13-14 ori, de fapt de 13 ori, asa cum ii place lui! :)))
Masura tuturor lucrurilor
http://alinabarsan.blogspot.ro/2012/06/un-raspuns_10.html
Bun cuvant! Matematic vorbind, asta inseamna sa fii echidistant! Fizic vorbind, inseamna sa fii in echilibru...Dar nici in tine insuti sa nu te mandresti sau sa te intristezi.
Un răspuns
Altădată a venit la el un frate şi i-a zis:- Părinte, spune-mi un cuvânt prin care să mă mântuiesc.Atunci Macarie i-a spus:- Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi.Şi fratele a mers şi a grăit de rău şi cu pietre a bătut mormintele. După aceea s-a întors.Macarie l-a întrebat:- Nimic nu ţi-au spus?- Nimic.- Mergi atunci şi-i laudă.Şi fratele a mers şi i-a lăudat pe morţi fericindu-i. Întorcându-se, a spus bătrânului, iar el l-a întrebat:- Nimic nu ţi-au răspuns?- Nimic...Atunci, Macarie a grăit:- Vezi, nici când i-ai vorbit de rău, nici când în laude i-ai fericit, ei nu ţi-au răspuns. Aşa şi tu: de vei voi să te mântuieşti, să fii pentru lume ca un mort, nici de te vor ocărî oamenii să nu te mâhneşti sau să te mânii, nici de te vor lăuda, cinstindu-te, să nu te înalţi. Şi atunci vei fi mântuit.
(din Viaţa Cuviosului Părinte Macarie Egipteanul)
Bun cuvant! Matematic vorbind, asta inseamna sa fii echidistant! Fizic vorbind, inseamna sa fii in echilibru...Dar nici in tine insuti sa nu te mandresti sau sa te intristezi.
Oamenilor buni, sau care se cred a fi buni
"Însemnătatea unui om nu stă în ceea ce duce la îndeplinire ci, mai degrabă, în ceea ce vrea să îndeplinească."
Eu spun ca insemnatatea unui om nu sta in nici un caz in aprecierea celorlalti despre el, indiferent cat de mari, cat de celebri si cat de culti sunt, nici in purtarile lui frumoase fata de oamenii care il apreciaza, ci in actiunile lui fata de oamenii mai mici decat el, adica fata de oamenii pe care ii dezapreciaza, pe care nu-i sufera.
Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? vine si ii spune Domnul Iisus Hristos.
Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău."
Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.
Modul de gandire ingust, modul de gandire in tipare, fac din Omul Bun un om simplist, care este mai mult decat un om simplu, de fapt, mai putin..."De aici rezultând o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ. Caci a fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar. Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."Mircea Eliade - Oceanografie
Modul de gandire ingust, modul de gandire in tipare, fac din Omul Bun un om simplist, care este mai mult decat un om simplu, de fapt, mai putin..."De aici rezultând o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ. Caci a fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar. Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."Mircea Eliade - Oceanografie
sâmbătă, 9 iunie 2012
floriploiestencei de iasi
Fiindca nu vrei sa te lasi
Blogul a mi-l urmari,
Iti raspund la asteptari!
Cand tu te vei plictisi
Blogul a mi-l urmari,
Atunci eu o sa ma las
De postari cu subiect...gras!
Despre poezia flok
Ei, şi acum să analizăm, cine s-a găsit să-l re-cânte pe Năstase.
Năstase Adrian, cum bine se ştie, este un om politic, mai mult politic, mai puţin om. Situaţiei lui (şi a tuturor tipilor ca el) i se potriveste proverbul: "Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!" (Ps 37.16; Prov 16.8; 1Tim 6.6)
Dar «glasul poporului» - care se vrea a fi folkul, acest gen muzical copiat fără succes de la americani - coboară din întunecimi psihologice ascunse vederii, vine «providenţial» prin gura lui Daniel Iancu şi-l cântă pe Năstase. Adică nu îl cântă, ci îl descântă :))
Ridiculizarea românului de rând, imaginată de Daniel Iancu în poezioara «De ce taci precum rahatu’ - pardon, parca se cheamă totuşi Scrisoarea unui vânător …către-un fraier din popor - este evidentă în versurile postate pe blogul artistului lăutar (Lăutar=termen definit de Constantin Noica pentru aceia care nu fac «ars artis gratia» ci, numai dintr-un profund narcisism), care nu are în comun cu geniul lui Eminescu decât înşiruirea, schimbată de astă dată din «râu-răţuşcă-rămurică» în «Râu...şi ram...şi rămurică...» . Prin urmare răţuşca a fost înlocuită cu ramul! E o evoluţie involutivă, dat fiind că răţuşca este o vietate, iar ramul, odată rupt de copac, este obiect neînsufleţit.
Folkistul (român de rând) empatizează cu Năstase, identificând în acesta din urmă aroganţa şi neruşinarea de care dă dovadă în relaţia cu românul («fraierul din popor») exponent al poporului, erijat în jude flok, pardon, folk:) .
Empatia îi reuşeşte perfect folkistului, fiindcă Năstase îi serveşte drept oglindă, în următorul sens: că şi Năstase , ca şi Daniel Iancu, uitând ambii-amândoi de unde plecară, ridiculizează românul «angajat», care munceşte pentru o bucată neagră de pâine, numindu-l ba «Sărăntocule fricos», ba «române gol la pungă» !
Ca şi argument, este chiar citatul in care artistul flok o numeste pe Dana Andronie «o angajată pe nume Andronie», dar nu îi numeşte şi funcţia ei la Jurnalul National (angajatorul), dând impresia că Andronie, este băgător de seamă sau băiat de mingi .
Ea este «o angajată», un alt român gol la pungă, care poate fi înlăturat de la a scrie critic la adresa emanaţiei folk a domniei-sale geniul folkului romanesc. Nu este geniu, aşa cum ne dovedeşte chiar poezioara cu elemente groteşti, pe care imaginaţia artistului a scos-o din adâncimile subconştientului colectiv, dar mai ales al celui individual.
Afirmaţii de genul
„Am tras sfori şi nu mi-e frică,
Cunosc tot, precum se ştie,
Râu...şi ram...şi rămurică...
Mi-s prieteni numai mie!”
arată chiar modul de a opera al artistului Daniel Iancu, împotriva celor care îndrăznesc să ii critice opera, să scrie despre agresivitatea personalităţii sale narcisice, agresivitate identificată in tratamentul tacerii, asa cum se observa în poezioara ce releva strafundurile psihologice ale artistului. Doar el are prieteni sus-pusi, el ca si Nastase care mobilizeaza intreaga gasca de prieteni si ketmani, complici la „curat-murdara” „nevinovăţie”, noua revenindu-ne sarcina de angajat, aceea de a tacea…”precum rahatu’”.
„De ce taci precum rahatu’ ? „ este reprezentativa doar pentru modul de comportament al artistului, atunci cand, geniu creator fiind, nu mai stie sa articuleze cuvinte, si se inghesuie la ne-cuvinte, voind a se asemana cu Nichita Stanescu, poetul nostru de geniu, de o noblete transpusa in poezie, adica in fapta, pe cand la domnia-sa , nobletea se vrea a fi acea trasatura de caracter evidenţiată de Octavian Paler într-un fragment de „Viaţă pe un peron” de gară pentru noi: „Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”
„Stau să fac o poză - două,
Ca să vadă toţi din UE,
Că sunt cel mai tare-n ouă,
Şi nimeni ca mine nu e !”
Ehehe!! Cu pozele e tare si artistu’ ca isi vopseste gardu’( iar inauntru-ii leopardu’) pentru poze reusite, să vază toţi cât ii sta de bine cu ghitara in brate, si cu un picior, a la greier, sprijinit relaxa-n-t pe perete, cu ochelari cu helios (dă soare) pentru a nu se vedea privirea care nu minte niciodată, aşa cum artistul ne evidenţiază la începutul postării de blog, arătându-ne poza lui Năstase: „.............o privire care parcă vrea sa zică......”
Dar sa revenim la poezioara.
Afirmaţii de genul
„Am tras sfori şi nu mi-e frică,
Cunosc tot, precum se ştie,
Râu...şi ram...şi rămurică...
Mi-s prieteni numai mie!”
arată chiar modul de a opera al artistului Daniel Iancu, împotriva celor care îndrăznesc să ii critice opera, să scrie despre agresivitatea personalităţii sale narcisice, agresivitate identificată in tratamentul tacerii, asa cum se observa în poezioara ce releva strafundurile psihologice ale artistului. Doar el are prieteni sus-pusi, el ca si Nastase care mobilizeaza intreaga gasca de prieteni si ketmani, complici la „curat-murdara” „nevinovăţie”, noua revenindu-ne sarcina de angajat, aceea de a tacea…”precum rahatu’”.
„De ce taci precum rahatu’ ? „ este reprezentativa doar pentru modul de comportament al artistului, atunci cand, geniu creator fiind, nu mai stie sa articuleze cuvinte, si se inghesuie la ne-cuvinte, voind a se asemana cu Nichita Stanescu, poetul nostru de geniu, de o noblete transpusa in poezie, adica in fapta, pe cand la domnia-sa , nobletea se vrea a fi acea trasatura de caracter evidenţiată de Octavian Paler într-un fragment de „Viaţă pe un peron” de gară pentru noi: „Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”
„Stau să fac o poză - două,
Ca să vadă toţi din UE,
Că sunt cel mai tare-n ouă,
Şi nimeni ca mine nu e !”
Ehehe!! Cu pozele e tare si artistu’ ca isi vopseste gardu’( iar inauntru-ii leopardu’) pentru poze reusite, să vază toţi cât ii sta de bine cu ghitara in brate, si cu un picior, a la greier, sprijinit relaxa-n-t pe perete, cu ochelari cu helios (dă soare) pentru a nu se vedea privirea care nu minte niciodată, aşa cum artistul ne evidenţiază la începutul postării de blog, arătându-ne poza lui Năstase: „.............o privire care parcă vrea sa zică......”
Dar sa revenim la poezioara.
Nastase Vanatorul, a santajat (poporul) român (ul), a vândut avutia tarii, si acum il numeste pe acesta din urmă «sărăntocul fricos», căci bietul de el este angajat la o societate mulgătoare, care îl transformă in „românul gol la pungă”. Nu oricine poate fi propriul său angajat, ci numai geniile nemarturisite, nedeclarate decat prin sugestii „fine”, De aici rezultând o serie de rafinamente şi subtilităţi insuportabile pentru orice om cu bun-simţ”, vorba lui Mircea Eliade când ne vorbeşte „Despre barbatii superiori”.
„Băi române-ascultă bine,
Sărăntocule fricos,
Poţi să latri mult şi bine
Că mă doare-n MS-DOS !”
Năstase îl face pe român câine , adica hain, si ii mai si spune ca il doare in „MS-DOS”, de parca programelul cu montajul inscenarii acuzarii are vreo vina ca a fost montat in …DOS, dar mai ales pe DOS! Angajatul la multinatională a fost „cântat” în DOS, dar şi pe …DOS, intrucât cântecelul conţinea referinţe din 1942 toamna, semnat de Noica-Oale-si-Ulcele! Ori cântatul executându-se în 2012 primăvara, era normal să il doara pe angajat la un metru în faţă şi pe faţă, iar nu in MS-DOS ca pe el, artistul poporului! Prin urmare, artistul sigur pe el spune:
"Căci, române gol la pungă,
Doar EU pot să vând ...şi basta!!!
N-am eu timp cât să-mi ajungă,
Să vând tot din ţara asta ! "
Deşi l-a vândut pe angajat angajatorului, ca pe un negru pe plantaţie, caracterul de „vânzător” este curat colaboraţionism comunist şi securist! :)) Epoca împuşcatului şi-a lăsat puternic amprenta pe psihicul artistului, aşa încât acum e in stare să vânda pe oricine nu face temenele în faţa genialităţii lui creatoare, chiar şi pe angajata Dana Andronie, numai să îi rămână pictura cu propria imagine curăţată lună, şi luminată de Mii de smaraldele acestui astru iluminant al galaxiei flokului romanesc! Dar totuşi, nu are cum să vândă pe toată lumea care nu este ketman, adică-care nu îi spune numai ce vrea el să auză!
„Stau să fac o poză - două,
Ca să vadă toţi din UE,
Că sunt cel mai tare-n ouă,
Şi nimeni ca mine nu e !”
Ştim ca ouăle de pitulice (acea pasăre cântătoare din familia troglodytidae ) par a fi ouălelele de rege din legendă, dar ea fiind o păsărică-mică-mică, ouălelele nu pot fi decât micuţe şi ele, deci inexistente la tipul gentlemanului, nobil fără titlu, ori mai degrabă cu titlu implicit-explicit! :))
„Ce, nu ştie tot poporul
Cine-s io? Zi !..de ce taci ?
Cine este vânatorul?
Cine-apasă pe trăgaci ?”
Cam tot poporu’ştie cine e el, dar nu ştie în schimb, cum Este el! Estem Vanator de laude, aplauze şi premii, de apariţii televizate si regizate, de imagini de om nobil, ţivilizat şi perfect (acomodat in comunism), învăţat să „tragă sfori” ca să dea strălucire imaginii!
„Cine este Şef de puşcă?
De ce taci precum rahatu’ ?
Cine fuge? Cine muşcă?
Cine este băăă vânatu’???”
Şef de puşcă la tras, prin canale, subteran, sau la tras „imagini” pe canale, contra cost, pe prinţipul „Mordi e fuggi “ ca nu îl mai prinzi pe-acolo, căci nu îl cheamă nimeni fără plata publicităţii la ora de audienţă minimă :))
În încheiere flokistul vine cu precizarea înfiptă tare şi bine în extrem de rare (din patru in patru ani, ca la alegeri) dar obişnuitele-i răspunsuri emailice:
„Hai ca-mi pierd timpu’ cu tine...
Însă ţine minte-aşa :
MIE...O SĂ-MI FIE BINE !
Tu....mai du-te-n puşca mea !”
Ne ducem, de ce să nu? Daca tot i-a dat la cap lui Năstase şapte-case, şi l-a lăsat dator, i-a făcut, cu alte cuvinte, un 68! Tot noi plătim datoria lui Năstase, după ce „ne-a vândut” ţara…Maeştri în 68-uri! „Ca românu’ nu-i nici unu, unde-s mulţi putea fi unu”. Iacată că-s doi! Unu mai genial ca celălalt”!
Închei cu precizarea lui Mircea Eliade pentru oameni ca ei:
"A fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar. Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."Mircea Eliade - Oceanografie
„Băi române-ascultă bine,
Sărăntocule fricos,
Poţi să latri mult şi bine
Că mă doare-n MS-DOS !”
Năstase îl face pe român câine , adica hain, si ii mai si spune ca il doare in „MS-DOS”, de parca programelul cu montajul inscenarii acuzarii are vreo vina ca a fost montat in …DOS, dar mai ales pe DOS! Angajatul la multinatională a fost „cântat” în DOS, dar şi pe …DOS, intrucât cântecelul conţinea referinţe din 1942 toamna, semnat de Noica-Oale-si-Ulcele! Ori cântatul executându-se în 2012 primăvara, era normal să il doara pe angajat la un metru în faţă şi pe faţă, iar nu in MS-DOS ca pe el, artistul poporului! Prin urmare, artistul sigur pe el spune:
"Căci, române gol la pungă,
Doar EU pot să vând ...şi basta!!!
N-am eu timp cât să-mi ajungă,
Să vând tot din ţara asta ! "
Deşi l-a vândut pe angajat angajatorului, ca pe un negru pe plantaţie, caracterul de „vânzător” este curat colaboraţionism comunist şi securist! :)) Epoca împuşcatului şi-a lăsat puternic amprenta pe psihicul artistului, aşa încât acum e in stare să vânda pe oricine nu face temenele în faţa genialităţii lui creatoare, chiar şi pe angajata Dana Andronie, numai să îi rămână pictura cu propria imagine curăţată lună, şi luminată de Mii de smaraldele acestui astru iluminant al galaxiei flokului romanesc! Dar totuşi, nu are cum să vândă pe toată lumea care nu este ketman, adică-care nu îi spune numai ce vrea el să auză!
„Stau să fac o poză - două,
Ca să vadă toţi din UE,
Că sunt cel mai tare-n ouă,
Şi nimeni ca mine nu e !”
Ştim ca ouăle de pitulice (acea pasăre cântătoare din familia troglodytidae ) par a fi ouălelele de rege din legendă, dar ea fiind o păsărică-mică-mică, ouălelele nu pot fi decât micuţe şi ele, deci inexistente la tipul gentlemanului, nobil fără titlu, ori mai degrabă cu titlu implicit-explicit! :))
„Ce, nu ştie tot poporul
Cine-s io? Zi !..de ce taci ?
Cine este vânatorul?
Cine-apasă pe trăgaci ?”
Cam tot poporu’ştie cine e el, dar nu ştie în schimb, cum Este el! Estem Vanator de laude, aplauze şi premii, de apariţii televizate si regizate, de imagini de om nobil, ţivilizat şi perfect (acomodat in comunism), învăţat să „tragă sfori” ca să dea strălucire imaginii!
„Cine este Şef de puşcă?
De ce taci precum rahatu’ ?
Cine fuge? Cine muşcă?
Cine este băăă vânatu’???”
Şef de puşcă la tras, prin canale, subteran, sau la tras „imagini” pe canale, contra cost, pe prinţipul „Mordi e fuggi “ ca nu îl mai prinzi pe-acolo, căci nu îl cheamă nimeni fără plata publicităţii la ora de audienţă minimă :))
În încheiere flokistul vine cu precizarea înfiptă tare şi bine în extrem de rare (din patru in patru ani, ca la alegeri) dar obişnuitele-i răspunsuri emailice:
„Hai ca-mi pierd timpu’ cu tine...
Însă ţine minte-aşa :
MIE...O SĂ-MI FIE BINE !
Tu....mai du-te-n puşca mea !”
Ne ducem, de ce să nu? Daca tot i-a dat la cap lui Năstase şapte-case, şi l-a lăsat dator, i-a făcut, cu alte cuvinte, un 68! Tot noi plătim datoria lui Năstase, după ce „ne-a vândut” ţara…Maeştri în 68-uri! „Ca românu’ nu-i nici unu, unde-s mulţi putea fi unu”. Iacată că-s doi! Unu mai genial ca celălalt”!
Închei cu precizarea lui Mircea Eliade pentru oameni ca ei:
"A fi mediocru nu este o ruşine; dar a cădea in cealaltă mediocritate, a culmilor, a tipului superior - este de-a dreptul vulgar. Succesul oamenilor superiori - bărbaţi şi femei - se datoreşte acestei vulgarităţi a spiritualităţii publicului. Care işi alege idoli ce le flatează nostalgiile de "superioritate", de "geniu neinţeles", de "om tare", de "trimis", de "salvator". Căci, in fond, fiecare ar dori să fie un bărbat superior..."Mircea Eliade - Oceanografie
joi, 7 iunie 2012
Frumoase mai sunt roscatele!
In seara asta am aterizat la Constanta. Sotul meu a venit sa ma ia la Bucuresti si am facut o plimbare lunga, pe malul marii, ne-am descaltat si am mers prin apa (era cam rece la inceput, of course). Dar inainte de asta, plimbandu-ne am trecut pe langa o terasa foarte frumos aranjata, cu podeaua alba, cu mese din fier forjat mi s-a parut a fi, nu m-am uitat cu atentie, dar am remarcat tablia care avea flori si o impletitura metalica, vopsite bineinteles in alb. De o parte si de cealalta a stalpilor de sustinere din lemn maron inchis, erau legate perdele din panza alba. Dar altceva ne-a atras atentia mie si sotului meu; se auzea cantand un jazz semidiscret, foarte placut...si asta ne-a facut sa ne oprim acolo...adoram amandoi jazzul...e o muzica non-conformista si extrem de relaxanta...Ne era putin foame (am mancat cam mult pe platforme, unde se gateste foarte bine si diversificat). Am comandat un fresh de grapfruit rosu combinat cu portocale si sotul meu o bere. Apoi m-am gandit ca as bea ceva, si dupa ce am verificat meniul am comandat ceva ce nu mai bausem niciodata inainte: un cocktail de tequilla cu scortisoara si chili, si lamaie parca...nu mai tin minte exact ce avea in compozitie, fiindca chelnerita mi-a atras imediat atentia, si nu m-am mai uitat la restul detaliilor. Ma intrebase daca imi place cocktailul si m-am scuzat ca inca nu-l gustasem, savuram freshul. Era roscata, si semana foarte, foarte, foarte bine cu Misha Iancu. Avea acelasi zambet frumos ca si al ei, aceleasi buze deosebite care se rasfrang intr-un mod unic atunci cand articuleaza cuvintele, aceiasi ochi negri frumosi exact ca si ai tatalui ei, aceeasi alura, si aceeasi (am cantarit-o eu din ochi :-) ) greutate. Purta o sapca alba pe cap, in genul celor marinaresti, sub care se observa strans parul lung, si...roscat! Vocea ii era foarte frumoasa si amabila, draguta chiar. Am intrebat-o zambind daca este din Constanta, si a raspuns afirmativ, doar ca locuieste in Bucuresti. Am intrebat-o daca poate sa-mi spuna cum o cheama...mi-a spus ca Aida si nu mai stiu cum, iar eu i-am raspuns ca sunt Manuela si ma bucur de cunostinta. Apoi a plecat si nu s-a mai intors pana am plecat noi. Poate ca a fost ea, sau poate ca era doar o frumoasa fata roscata care semana cu ea ca doua picaturi de apa. I-am spus si sotului meu despre asemanare. A spus ca probabil este doar o asemanare intamplatoare. I-am promis ca ii voi arata videoclipul cu piesa "Fraiere" in care canta cu sora si tatal ei. In camera i l-am pus...a recunoscut si el ca nu m-am inselat: semanau intr-adevar foarte bine. Minunata asemanare! Frumoasa fata! Cum numai roscatele pot fi!
Testul de asertivitate
Ce inseamna asertiv? intr-un singur cuvant, asertiv inseamna dez-inhibat!
Facand testul, am constatat ca am devenit asertiva. Nu este o caracteristica cu care m-am nascut, fiindca primele mele amintiri sunt ale unui copil foarte timid, care nu supara niciodata pe nimeni, care prefera sa taca si sa sufere, decat sa provoace agitatie altora.
Dar dupa ce m-am hotarat ca suferinta din cauza altora, este cea mai proasta alegere, a modului de a-ti trai viata, am reusit sa imi modific personalitatea. Si aceasta modificare m-a transformat dintr-un om dependent de aprecierile altora, intr-un om independent.
Daca vreau ceva, spun. Daca nu vreau ceva, spun. Ma astept la cel caruia ii spun ce vreau, sa faca la fel. Daca nu face la fel, este problema lui, strict personala.
Oamenii se transforma in fiecare moment al vietii, cu fiecare intamplare traita, iar omul de ieri, nu mai poate fi acelasi cu omul de azi. A inghesui un om intr-o imagine, asa cum am fost eu etichetata de Omul Bun, este o eroare care se cere semnalata, caci oamenii sunt mai complecsi decat imaginea lor la un moment dat din viata lor, spunea Henri Bergson, fapt pe care l-am gasit confirmat si de Nicolae Steinhardt. Bineinteles ca puteti sa nu luati in considerare acest lucru, dar oameni mai culti si mai evoluati au descoperit acest lucru in mod stiintific, pe cand eu l-am descoperit pe propria-mi persoana, in mod experimental.
Eu am facut testul, vi-l recomand - cu toata caldura - si voua, dar mai ales Omului Bun la care tin foarte mult, si care a insemnat foarte mult pentru mine. Inca mai inseamna si va insemna mereu, dar acest adevar, cred acum, ca nu mai poate ajuta pe nici unul dintre noi doi.
www.psihoteste.ro/old/teste/test094.html
Redau un articol despre asertivitate, iar pentru ca Daniel Iancu m-a trimis la psiholog, am cautat un articol scris chiar de un psiholog.
Nu il redau cu alt scop decat acela de a transmite caile prin care pot si ei deveni - el, si gasca lui de la Iasi - asertivi.
Asertivitatea este acea capacitate pe care unii o au nativ, de a se exprima pe sine, atat la nivel emotional cat si la nivel cognitiv, clar, argumentat, fara a ofensa interlocutorul, dar si fara a reprima in interior emotii sau pareri.
Desi aflate la extremele reprezentarii axei comunicarii, pasivitatea si agresivitatea par a se intalni adesea in ceea ce se numeste atitudine pasiv-agresiva, o combinatie letala atat pentru emitator si receptor cat si pentru eventuala relatie dintre ei.
Comportamentul pasiv de comunicare este caracterizat de:
- reprimarea exprimarii sentimentelor, emotiilor, perceptiilor
- reprimarea exprimarii opiniilor, parerilor, ideilor proprii
- imposibilitatea exprimarii unui refuz
- asumarea non-critica a unor idei, sarcini, pareri contrare fiintei proprii
Persoana care se afla blocata in acest mod de comunicare si comportament pasiv adeseori dezvolta frustrari interioare ce genereaza energii negative puternice si emotii negative (vinovatie, rusine, dezgust, etc). Acestea se rasfrang asupra psihicului sau chiar organismului persoanei, producand dezechilibre sau simptome somatice.
La celalalt pol se afla comportamentul agresiv, caracterizat prin agresivitate verbala (cuvinte si idei agresive), la nivel paraverbal (ton si intensitate ridicate) si nonverbal (gestica ampla, agresiva, postura amenintatoare). Deseori frustrarile acumulate de o persoana pasiva ajung sa se elibereze in mod agresiv, deteriorand relatia.
Ca in orice situatie, calea de mijloc, a echilibrului, pare sa rezolve problemele extremelor:
Acolo este pozitionata asertivitatea, cea care ofera avantajele unei exprimari sanatoase intr-o maniera sanatoasa, agreabila, generatoare de raspunsuri si reactii adecvate.
A fi asertiv inseamna a fi constient de sine, de calitatile si defectele tale ca fiinta umana si a fi responsabil de ele. inseamna a te pozitiona printre semeni intr-un mod corect si asumat, pastrandu-ti echilibrul emotional, exprimand ce simti si ce gandesti intr-un mod care respecta atat pe ceilalti cat si pe tine.
Regulile de aur ale asertivitatii sunt:
Avem dreptul sa ne evaluam, sa ne judecam propriul comportament, gandurile si emotiile si sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si pentru consecintele lor asupra noastra.
Cu alte cuvinte, noi suntem proprii nostri judecatori si nimeni altcineva nu-si poate asuma responsabilitatea pentru faptele noastre.
Avem dreptul sa nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament.
Cine se scuza, se acuza, spune proverbul si are dreptate. A oferi justificari pentru propriul comportament il poate face mai putin credibil si dezirabil.
Avem dreptul sa judecam daca suntem responsabili sa gasim sau nu solutii pentru problemele altora.
De multe ori oamenii se simt automat responsabili in a se implica – nesolicitat – in rezolvarea problemelor altora – asa numitii salvatori, ale caror sfaturi ajung sa fie toxice celor carora se adreseaza. Ei uita ca sfaturile sunt excelente numai pentru cei care le emit si pentru contextul lor de viata. Pentru ceilalti, de cele mai multe ori, nu.
Avem dreptul sa ne razgandim intr-o anumita chestiune.
De ce nu?
Avem dreptul sa facem greseli si sa fim responsabili pentru ele.
Omul din greseli invata…si o face bine. Important este sa isi asume greselile, tocmai pentru ca ele aduc plus valoarea cunoasterii prin experienta personala.
Avem dreptul sa spunem NU STIU
Cand spui Nu stiu, in mod natural te deschizi catre a sti, cu bunavointa si onestitate, atat pentru tine cat si pentru interlocutor. Aceste simple cuvinte vor fi insutit mai apreciate decat o improvizatie vadit neconforma cu realitatea.
Avem dreptul sa ne comportam independent de bunavointa pe care ne-o arata cineva, fara ca noi sa-i fi solicitat acest lucru.
De multe ori, oamenii isi ofera bunavointa nesolicitata, constient sau inconstient, cu scopul de a manipula interlocutorul si de a obtine ulterior ceea ce isi doresc, prin inducerea necesitatii de a egala oferta.
Ai dreptul sa fii ilogic in luarea anumitor decizii.
Uneori deciziile pe care le luam se bazeaza pe orice mai putin logica: intuitie, simtire, noroc, sansa, speranta. Este dreptul nostru sa ne bazam pe toate elementele pe care le avem la dispozitie, fie ele de neinteles pentru o altii.
Avem dreptul sa spunem: Nu inteleg
A afirma ca nu intelegi deschide calea catre o clarificare ulterioara si evita blocajele si luarea unor decizii intemeiate pe erori de logica.
Avem dreptul sa spunem: Nu-mi pasa. Mi-e indiferent. Nu ma priveste.
Acesta este un drept, nu o datorie, dar prin aceasta poate scuti pe multe persoane de asumarea unor roluri sau atributii care nu se afla in sfera lor sau potrivite personalitatii si seturilor lor de valori si credinte.
inarmati cu asertivitate vom aprecia mai mult propria persoana si vom fi la randul nostru apreciati de ceilalti. Pentru respectul pe care il aratam lor, si noua. Respectul de a ne considera egali in sanse si de a ocupa locul nostru pe lume.
Luminita Carmina Codrescu
Psihoterapeut in practica independenta, Psihosexolog
psihologdefamilie.ro
Test de asertivitate
Ce inseamna asertiv? intr-un singur cuvant, asertiv inseamna dez-inhibat!
Facand testul, am constatat ca sunt asertiva. Nu este o caracteristica cu care m-am nascut, fiindca primele mele amintiri sunt ale unui copil foarte timid, care nu supara niciodata pe nimeni, care prefera sa taca si sa sufere, decat sa provoace agitatie altora. Dar dupa ce m-am hotarat ca suferinta din cauza altora, este cea mai proasta alegere, a modului de a-ti trai viata, am reusit sa imi modific personalitatea. Si aceasta modificare m-a transformat dintr-un om dependent de aprecierile altora, intr-un om independent. Daca vreau ceva, spun. Daca nu vreau ceva, spun. Ma astept la cel caruia ii spun ce vreau, sa faca la fel. Daca nu face la fel, este problema lui, strict personala.
Eu am facut testul, vi-l recomand - cu toata caldura - si voua, dar mai ales Omului Bun!
www.psihoteste.ro/old/teste/test094.html
Redau un articol despre asertivitate, iar pentru ca Daniel Iancu m-a trimis la psiholog, am cautat un articol scris chiar de un psiholog.
Nu il redau cu alt scop decat acela de a transmite caile prin care pot si ei deveni - el, si gasca lui de la Iasi - asertivi.
Asertivitatea este acea capacitate pe care unii o au nativ, de a se exprima pe sine, atat la nivel emotional cat si la nivel cognitiv, clar, argumentat, fara a ofensa interlocutorul, dar si fara a reprima in interior emotii sau pareri.
Desi aflate la extremele reprezentarii axei comunicarii, pasivitatea si agresivitatea par a se intalni adesea in ceea ce se numeste atitudine pasiv-agresiva, o combinatie letala atat pentru emitator si receptor cat si pentru eventuala relatie dintre ei.
Comportamentul pasiv de comunicare este caracterizat de:
- reprimarea exprimarii sentimentelor, emotiilor, perceptiilor
- reprimarea exprimarii opiniilor, parerilor, ideilor proprii
- imposibilitatea exprimarii unui refuz
- asumarea non-critica a unor idei, sarcini, pareri contrare fiintei proprii
Persoana care se afla blocata in acest mod de comunicare si comportament pasiv adeseori dezvolta frustrari interioare ce genereaza energii negative puternice si emotii negative (vinovatie, rusine, dezgust, etc). Acestea se rasfrang asupra psihicului sau chiar organismului persoanei, producand dezechilibre sau simptome somatice.
La celalalt pol se afla comportamentul agresiv, caracterizat prin agresivitate verbala (cuvinte si idei agresive), la nivel paraverbal (ton si intensitate ridicate) si nonverbal (gestica ampla, agresiva, postura amenintatoare). Deseori frustrarile acumulate de o persoana pasiva ajung sa se elibereze in mod agresiv, deteriorand relatia.
Ca in orice situatie, calea de mijloc, a echilibrului, pare sa rezolve problemele extremelor:
Acolo este pozitionata asertivitatea, cea care ofera avantajele unei exprimari sanatoase intr-o maniera sanatoasa, agreabila, generatoare de raspunsuri si reactii adecvate.
A fi asertiv inseamna a fi constient de sine, de calitatile si defectele tale ca fiinta umana si a fi responsabil de ele. inseamna a te pozitiona printre semeni intr-un mod corect si asumat, pastrandu-ti echilibrul emotional, exprimand ce simti si ce gandesti intr-un mod care respecta atat pe ceilalti cat si pe tine.
Regulile de aur ale asertivitatii sunt:
Avem dreptul sa ne evaluam, sa ne judecam propriul comportament, gandurile si emotiile si sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si pentru consecintele lor asupra noastra.
Cu alte cuvinte, noi suntem proprii nostri judecatori si nimeni altcineva nu-si poate asuma responsabilitatea pentru faptele noastre.
Avem dreptul sa nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament.
Avem dreptul sa judecam daca suntem responsabili sa gasim sau nu solutii pentru problemele altora.
Avem dreptul sa ne razgandim intr-o anumita chestiune.
De ce nu?
Avem dreptul sa facem greseli si sa fim responsabili pentru ele.
Omul din greseli invata…si o face bine. Important este sa isi asume greselile, tocmai pentru ca ele aduc plus valoarea cunoasterii prin experienta personala.
Avem dreptul sa spunem NU STIU
Cand spui Nu stiu, in mod natural te deschizi catre a sti, cu bunavointa si onestitate, atat pentru tine cat si pentru interlocutor. Aceste simple cuvinte vor fi insutit mai apreciate decat o improvizatie vadit neconforma cu realitatea.
Avem dreptul sa ne comportam independent de bunavointa pe care ne-o arata cineva, fara ca noi sa-i fi solicitat acest lucru.
De multe ori, oamenii isi ofera bunavointa nesolicitata, constient sau inconstient, cu scopul de a manipula interlocutorul si de a obtine ulterior ceea ce isi doresc, prin inducerea necesitatii de a egala oferta.
Ai dreptul sa fii ilogic in luarea anumitor decizii.
Uneori deciziile pe care le luam se bazeaza pe orice mai putin logica: intuitie, simtire, noroc, sansa, speranta. Este dreptul nostru sa ne bazam pe toate elementele pe care le avem la dispozitie, fie ele de neinteles pentru altii.
Avem dreptul sa spunem: Nu inteleg
A afirma ca nu intelegi deschide calea catre o clarificare ulterioara si evita blocajele si luarea unor decizii intemeiate pe erori de logica.
Avem dreptul sa spunem: Nu-mi pasa. Mi-e indiferent. Nu ma priveste.
Acesta este un drept, nu o datorie, dar prin aceasta poate scuti pe multe persoane de asumarea unor roluri sau atributii care nu se afla in sfera lor sau potrivite personalitatii si seturilor lor de valori si credinte.
Inarmati cu asertivitate vom aprecia mai mult propria persoana si vom fi la randul nostru apreciati de ceilalti. Pentru respectul pe care il aratam lor, si noua. Respectul de a ne considera egali in sanse si de a ocupa locul nostru pe lume.
Luminita Carmina Codrescu
Psihoterapeut in practica independenta, Psihosexolog
psihologdefamilie.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)