Întreaga existenta umana este dedicata realizarii valorilor, sub diverse forme.
Goethe spunea: „Daca vrei sa te bucuri de propria ta valoare, atunci confera o valoare lumii”.
Ce este valoarea? Un produs al creatiei axiologice, valoarea reprezinta obiectivarea esentei umane, a scopurilor, dorintelor, intentiilor sau idealurilor, în realitati, în produse de un tip specific, corespunzatoare diverselor necesitati sociale.
Creativitatea umana a reusit sa îmbrace bunurile deja existente cu însusiri noi, faurindu-si un cadru existential înnobilat cu noi semnificatii. Existenta valorii este conditionata de prezenta celor doi factori de baza, obiectul valorizat si subiectul valorizator.
Stiinta care se ocupa cu studiul valorilor este axiologia (de la axios = a aprecia si logos = stiinta), în vizorul sau intrând toate relatiile care se stabilesc între cei doi termeni de baza.
În sistemul de valori umane exista valori materiale si valori spirituale. Din aceasta a doua categorie fac parte valorile estetice.
Valoarea estetica este rezultanta elevata a spiritului creativ. Ea dobândeste valente superioare prin capacitatea de a semnifica, de a releva o ipostaza aparte a realului. Prin valoarea estetica se dezvaluie
sensurile încifrate ale lumii. În ea se întâlnesc concretul cu abstractul, potentând maxima generalitate a semnificatiilor.
În receptarea valorilor estetice intervin o seama de factori subiectivi, data fiind structura polivalenta a obiectului estetic, dar si sistemul de valori individuale diferentiat în functie de gustul, cultura si ideologia subiectului (receptorului de valori estetice).
Unii teoreticieni fac deosebirea între valoarea estetica si valoarea artistica, altii nu, dupa cum în conceptul de estetica se integreaza si natura, si viata sociala, si arta, sau numai arta. În ultimul caz, desigur ca valoarea estetica se confunda cu valoarea artistica, pentru ca aceasta se refera numai la universul artelor.
Atât în cadrul generalizat al valorilor estetice, cât si în cel specializat al valorilor artistice, functioneaza un sistem de criterii si perspective de selectare, o scara de ordonare si ierarhizare a valorilor.
Aceste criterii pot fi variabile de-a lungul timpului, corespunzând gândirii si necesitatilor de moment sau al celor perene, completându-se sau negându-se, dând o dinamica a valorilor.
Si în muzica putem urmari, în evolutia temporala, pastrarea sau schimbarea criteriilor de valorizare (axiologice), determinând configuratia spirituala a fiecarei epocii creatoare în parte.
O multitudine a posibilitatilor de clasificare a valorilor ne da imaginea complexitatii axiologice. Valorile pot fi ideale sau reale; ale lucrurilor sau ale persoanelor; individuale sau socio-culturale; pozitive sau negative; valori care se adreseaza ratiunii, sensibilitatii sau vointei; valori fundamentale sau deviate si multe altele.
Criteriile folosite în valorizarea estetica sunt: expresivitatea, forta de sugestie, reprezentarea, concordanta dintre forma si continut, locul si rolul în cadrul contextului stilistic.
Gustul estetic a fost numit „gust” prin analogie cu simtul gustului, desi simturile care participa la receptarea artelor sunt vazul si auzul. El desemneaza o reactie spontana, de placere sau neplacere, la contactul cu o opera de arta. Esteticienii secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea îi recunosc gustului calitatea de a produce sentimentul frumusetii.
În manifestarea gustului se pot detecta trei modalitati de receptare: senzoriala, afectiva si rationala. Subiectivismul pus pe seama manifestarii gustului nu este singurul care intra în ecuatie, exista si criterii rationale care se formeaza, se consolideaza si se amplifica prin cunoastere si educare.
La fel ca toate celelalte gusturi, fie estetice generale, fie artistice,
si gustul estetic muzical se poate forma si cultiva. Rolul profesorului de muzica este acela de a exersa cu elevii acest gust si de a-l directiona spre valorile autentice ale muzicii universale.
Ce este valoarea? Un produs al creatiei axiologice, valoarea reprezinta obiectivarea esentei umane, a scopurilor, dorintelor, intentiilor sau idealurilor, în realitati, în produse de un tip specific, corespunzatoare diverselor necesitati sociale.
Creativitatea umana a reusit sa îmbrace bunurile deja existente cu însusiri noi, faurindu-si un cadru existential înnobilat cu noi semnificatii. Existenta valorii este conditionata de prezenta celor doi factori de baza, obiectul valorizat si subiectul valorizator.
Stiinta care se ocupa cu studiul valorilor este axiologia (de la axios = a aprecia si logos = stiinta), în vizorul sau intrând toate relatiile care se stabilesc între cei doi termeni de baza.
În sistemul de valori umane exista valori materiale si valori spirituale. Din aceasta a doua categorie fac parte valorile estetice.
Valoarea estetica este rezultanta elevata a spiritului creativ. Ea dobândeste valente superioare prin capacitatea de a semnifica, de a releva o ipostaza aparte a realului. Prin valoarea estetica se dezvaluie
sensurile încifrate ale lumii. În ea se întâlnesc concretul cu abstractul, potentând maxima generalitate a semnificatiilor.
În receptarea valorilor estetice intervin o seama de factori subiectivi, data fiind structura polivalenta a obiectului estetic, dar si sistemul de valori individuale diferentiat în functie de gustul, cultura si ideologia subiectului (receptorului de valori estetice).
Unii teoreticieni fac deosebirea între valoarea estetica si valoarea artistica, altii nu, dupa cum în conceptul de estetica se integreaza si natura, si viata sociala, si arta, sau numai arta. În ultimul caz, desigur ca valoarea estetica se confunda cu valoarea artistica, pentru ca aceasta se refera numai la universul artelor.
Atât în cadrul generalizat al valorilor estetice, cât si în cel specializat al valorilor artistice, functioneaza un sistem de criterii si perspective de selectare, o scara de ordonare si ierarhizare a valorilor.
Aceste criterii pot fi variabile de-a lungul timpului, corespunzând gândirii si necesitatilor de moment sau al celor perene, completându-se sau negându-se, dând o dinamica a valorilor.
Si în muzica putem urmari, în evolutia temporala, pastrarea sau schimbarea criteriilor de valorizare (axiologice), determinând configuratia spirituala a fiecarei epocii creatoare în parte.
O multitudine a posibilitatilor de clasificare a valorilor ne da imaginea complexitatii axiologice. Valorile pot fi ideale sau reale; ale lucrurilor sau ale persoanelor; individuale sau socio-culturale; pozitive sau negative; valori care se adreseaza ratiunii, sensibilitatii sau vointei; valori fundamentale sau deviate si multe altele.
Criteriile folosite în valorizarea estetica sunt: expresivitatea, forta de sugestie, reprezentarea, concordanta dintre forma si continut, locul si rolul în cadrul contextului stilistic.
Gustul estetic a fost numit „gust” prin analogie cu simtul gustului, desi simturile care participa la receptarea artelor sunt vazul si auzul. El desemneaza o reactie spontana, de placere sau neplacere, la contactul cu o opera de arta. Esteticienii secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea îi recunosc gustului calitatea de a produce sentimentul frumusetii.
În manifestarea gustului se pot detecta trei modalitati de receptare: senzoriala, afectiva si rationala. Subiectivismul pus pe seama manifestarii gustului nu este singurul care intra în ecuatie, exista si criterii rationale care se formeaza, se consolideaza si se amplifica prin cunoastere si educare.
La fel ca toate celelalte gusturi, fie estetice generale, fie artistice,
si gustul estetic muzical se poate forma si cultiva. Rolul profesorului de muzica este acela de a exersa cu elevii acest gust si de a-l directiona spre valorile autentice ale muzicii universale.
Fragment din COMPENDIU DE ESTETICĂ ŞI STILISTICĂ MUZICALĂ - de MIHAELA MARINESCU - Facultatea de Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu