Frumoase mai sunt roscatele!

In seara asta am aterizat la Constanta. Sotul meu a venit sa ma ia la Bucuresti si am facut o plimbare lunga, pe malul marii, ne-am descaltat si am mers prin apa (era cam rece la inceput, of course). Dar inainte de asta, plimbandu-ne am trecut pe langa o terasa foarte frumos aranjata, cu podeaua alba, cu mese din fier forjat mi s-a parut a fi, nu m-am uitat cu atentie, dar am remarcat tablia care avea flori si o impletitura metalica, vopsite bineinteles in alb. De o parte si de cealalta a stalpilor de sustinere din lemn maron inchis, erau legate perdele din panza alba. Dar altceva ne-a atras atentia mie si sotului meu; se auzea cantand un jazz semidiscret, foarte placut...si asta ne-a facut sa ne oprim acolo...adoram amandoi jazzul...e o muzica non-conformista si extrem de relaxanta...Ne era putin foame (am mancat cam mult pe platforme, unde se gateste foarte bine si diversificat). Am comandat un fresh de grapfruit rosu combinat cu portocale si sotul meu o bere. Apoi m-am gandit ca as bea ceva, si dupa ce am verificat meniul am comandat ceva ce nu mai bausem niciodata inainte: un cocktail de tequilla cu scortisoara si chili, si lamaie parca...nu mai tin minte exact ce avea in compozitie, fiindca chelnerita mi-a atras imediat atentia, si nu m-am mai uitat la restul detaliilor. Ma intrebase daca imi place cocktailul si m-am scuzat ca inca nu-l gustasem, savuram freshul. Era roscata, si semana foarte, foarte, foarte bine cu Misha Iancu. Avea acelasi zambet frumos ca si al ei, aceleasi buze deosebite care se rasfrang intr-un mod unic atunci cand articuleaza cuvintele, aceiasi ochi negri frumosi exact ca si ai tatalui ei, aceeasi alura, si aceeasi  (am cantarit-o eu din ochi :-) ) greutate. Purta o sapca alba pe cap, in genul celor marinaresti, sub care se observa strans parul lung, si...roscat! Vocea ii era foarte frumoasa si amabila, draguta chiar. Am intrebat-o zambind daca este din Constanta, si a raspuns afirmativ, doar ca locuieste in Bucuresti. Am intrebat-o daca poate sa-mi spuna cum o cheama...mi-a spus ca Aida si nu mai stiu cum, iar eu i-am raspuns ca sunt Manuela si ma bucur de cunostinta. Apoi a plecat si nu s-a mai intors pana am plecat noi. Poate ca a fost ea, sau poate ca era doar o frumoasa fata roscata care semana cu ea ca doua picaturi de apa. I-am spus si sotului meu despre asemanare. A spus ca probabil este doar o asemanare intamplatoare. I-am promis ca ii voi arata videoclipul cu piesa "Fraiere" in care canta cu sora si tatal ei. In camera i l-am pus...a recunoscut si el ca nu m-am inselat: semanau intr-adevar foarte bine. Minunata asemanare! Frumoasa fata! Cum numai roscatele pot fi!