sâmbătă, 2 iunie 2012

Despre Fair-mindedness

Despre abilitatea "fair-mindedness" am aflat din literatura psihologica engleza, fiindca termenul nu a fost inca preluat si explicat de "ai nostri". Fair-mindedness desemneaza acea abilitate de a fi impartial, de a nu avea prejudecati in legatura cu ceva, ori cineva, libera de discriminari ori rea-credinta. Aceasta abilitate este proprie oamenilor care au o minte deschisa, care au vederi integratoare a tuturor datelor de intrare in procesul ratiunii, vederi largi, iar nu inguste, ori ingustate pe loc, functie de "scopul in viata". Aceasta abilitate lipseste cu desavarsire oamenilor cu tulburari de personalitate, de genul celor care folosesc "diviziunea" ca mecanism disjunctiv pentru a clasifica oamenii in "buni si rai", in "prieteni si dusmani" . 


"Diviziunea, este defensa care consta in separarea categorica a celor din jur, in functie de judecati morale si afective in buni si rai, prieteni si dusmani. " (Prof.Dr.George Ionescu-Tulburarile personalitatii) 

De aceasta abilitate sunt lipsiti si aceia care au ca trasaturi tendinta de putere, succes si valorizare. 

"Tendinte de putere, succes, valorizare. Persoana cu trasaturile mai sus mentionate prezinta totodata o forta motivationala esentiala, univoc orientata spre obtinerea puterii, castigului, valorizarii. El este omul care "stie ce vrea", care nu se incurca si nici nu intirzie asupra aspectelor neesentiale din viata, care (in conceptia sa) nu contribuie la indeplinirea scopurilor sale. El nu atrage atentia atat prin faptul ca "stie ce vrea" (desi in limba romana sintagma are o conotatie peiorativnegativa), ci mai ales prin faptul ca el vrea cu fanatism. La minimum, el este omul acreditat succesului, iar la maximum, el este un fanatic al puterii. Tinta sa este ascensiunea, iar deviza sa, puterea."

Abia acum stiu de ce, Daniel Iancu m-a "strivit" ca pe un gandac: fiindca de pe urma mea nu avea ce castiga, eu nu puteam sa-i confer putere, si nici sa fiu o rampa de lansare pentru foamea sa de succes si valorizare. Eu eram un nimeni, iar el  stie-ce-vrea, nu se uita decat la oamenii normali, prin acest cuvant de fapt intelegand acei oameni care sunt ketmani, adica nu spun decat ce vrea el sa auda. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu