Ce inseamna asertiv? intr-un singur cuvant, asertiv inseamna dez-inhibat!
Facand testul, am constatat ca am devenit asertiva. Nu este o caracteristica cu care m-am nascut, fiindca primele mele amintiri sunt ale unui copil foarte timid, care nu supara niciodata pe nimeni, care prefera sa taca si sa sufere, decat sa provoace agitatie altora.
Dar dupa ce m-am hotarat ca suferinta din cauza altora, este cea mai proasta alegere, a modului de a-ti trai viata, am reusit sa imi modific personalitatea. Si aceasta modificare m-a transformat dintr-un om dependent de aprecierile altora, intr-un om independent.
Daca vreau ceva, spun. Daca nu vreau ceva, spun. Ma astept la cel caruia ii spun ce vreau, sa faca la fel. Daca nu face la fel, este problema lui, strict personala.
Oamenii se transforma in fiecare moment al vietii, cu fiecare intamplare traita, iar omul de ieri, nu mai poate fi acelasi cu omul de azi. A inghesui un om intr-o imagine, asa cum am fost eu etichetata de Omul Bun, este o eroare care se cere semnalata, caci oamenii sunt mai complecsi decat imaginea lor la un moment dat din viata lor, spunea Henri Bergson, fapt pe care l-am gasit confirmat si de Nicolae Steinhardt. Bineinteles ca puteti sa nu luati in considerare acest lucru, dar oameni mai culti si mai evoluati au descoperit acest lucru in mod stiintific, pe cand eu l-am descoperit pe propria-mi persoana, in mod experimental.
Eu am facut testul, vi-l recomand - cu toata caldura - si voua, dar mai ales Omului Bun la care tin foarte mult, si care a insemnat foarte mult pentru mine. Inca mai inseamna si va insemna mereu, dar acest adevar, cred acum, ca nu mai poate ajuta pe nici unul dintre noi doi.
www.psihoteste.ro/old/teste/test094.html
Redau un articol despre asertivitate, iar pentru ca Daniel Iancu m-a trimis la psiholog, am cautat un articol scris chiar de un psiholog.
Nu il redau cu alt scop decat acela de a transmite caile prin care pot si ei deveni - el, si gasca lui de la Iasi - asertivi.
Asertivitatea este acea capacitate pe care unii o au nativ, de a se exprima pe sine, atat la nivel emotional cat si la nivel cognitiv, clar, argumentat, fara a ofensa interlocutorul, dar si fara a reprima in interior emotii sau pareri.
Desi aflate la extremele reprezentarii axei comunicarii, pasivitatea si agresivitatea par a se intalni adesea in ceea ce se numeste atitudine pasiv-agresiva, o combinatie letala atat pentru emitator si receptor cat si pentru eventuala relatie dintre ei.
Comportamentul pasiv de comunicare este caracterizat de:
- reprimarea exprimarii sentimentelor, emotiilor, perceptiilor
- reprimarea exprimarii opiniilor, parerilor, ideilor proprii
- imposibilitatea exprimarii unui refuz
- asumarea non-critica a unor idei, sarcini, pareri contrare fiintei proprii
Persoana care se afla blocata in acest mod de comunicare si comportament pasiv adeseori dezvolta frustrari interioare ce genereaza energii negative puternice si emotii negative (vinovatie, rusine, dezgust, etc). Acestea se rasfrang asupra psihicului sau chiar organismului persoanei, producand dezechilibre sau simptome somatice.
La celalalt pol se afla comportamentul agresiv, caracterizat prin agresivitate verbala (cuvinte si idei agresive), la nivel paraverbal (ton si intensitate ridicate) si nonverbal (gestica ampla, agresiva, postura amenintatoare). Deseori frustrarile acumulate de o persoana pasiva ajung sa se elibereze in mod agresiv, deteriorand relatia.
Ca in orice situatie, calea de mijloc, a echilibrului, pare sa rezolve problemele extremelor:
Acolo este pozitionata asertivitatea, cea care ofera avantajele unei exprimari sanatoase intr-o maniera sanatoasa, agreabila, generatoare de raspunsuri si reactii adecvate.
A fi asertiv inseamna a fi constient de sine, de calitatile si defectele tale ca fiinta umana si a fi responsabil de ele. inseamna a te pozitiona printre semeni intr-un mod corect si asumat, pastrandu-ti echilibrul emotional, exprimand ce simti si ce gandesti intr-un mod care respecta atat pe ceilalti cat si pe tine.
Regulile de aur ale asertivitatii sunt:
Avem dreptul sa ne evaluam, sa ne judecam propriul comportament, gandurile si emotiile si sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si pentru consecintele lor asupra noastra.
Cu alte cuvinte, noi suntem proprii nostri judecatori si nimeni altcineva nu-si poate asuma responsabilitatea pentru faptele noastre.
Avem dreptul sa nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament.
Cine se scuza, se acuza, spune proverbul si are dreptate. A oferi justificari pentru propriul comportament il poate face mai putin credibil si dezirabil.
Avem dreptul sa judecam daca suntem responsabili sa gasim sau nu solutii pentru problemele altora.
De multe ori oamenii se simt automat responsabili in a se implica – nesolicitat – in rezolvarea problemelor altora – asa numitii salvatori, ale caror sfaturi ajung sa fie toxice celor carora se adreseaza. Ei uita ca sfaturile sunt excelente numai pentru cei care le emit si pentru contextul lor de viata. Pentru ceilalti, de cele mai multe ori, nu.
Avem dreptul sa ne razgandim intr-o anumita chestiune.
De ce nu?
Avem dreptul sa facem greseli si sa fim responsabili pentru ele.
Omul din greseli invata…si o face bine. Important este sa isi asume greselile, tocmai pentru ca ele aduc plus valoarea cunoasterii prin experienta personala.
Avem dreptul sa spunem NU STIU
Cand spui Nu stiu, in mod natural te deschizi catre a sti, cu bunavointa si onestitate, atat pentru tine cat si pentru interlocutor. Aceste simple cuvinte vor fi insutit mai apreciate decat o improvizatie vadit neconforma cu realitatea.
Avem dreptul sa ne comportam independent de bunavointa pe care ne-o arata cineva, fara ca noi sa-i fi solicitat acest lucru.
De multe ori, oamenii isi ofera bunavointa nesolicitata, constient sau inconstient, cu scopul de a manipula interlocutorul si de a obtine ulterior ceea ce isi doresc, prin inducerea necesitatii de a egala oferta.
Ai dreptul sa fii ilogic in luarea anumitor decizii.
Uneori deciziile pe care le luam se bazeaza pe orice mai putin logica: intuitie, simtire, noroc, sansa, speranta. Este dreptul nostru sa ne bazam pe toate elementele pe care le avem la dispozitie, fie ele de neinteles pentru o altii.
Avem dreptul sa spunem: Nu inteleg
A afirma ca nu intelegi deschide calea catre o clarificare ulterioara si evita blocajele si luarea unor decizii intemeiate pe erori de logica.
Avem dreptul sa spunem: Nu-mi pasa. Mi-e indiferent. Nu ma priveste.
Acesta este un drept, nu o datorie, dar prin aceasta poate scuti pe multe persoane de asumarea unor roluri sau atributii care nu se afla in sfera lor sau potrivite personalitatii si seturilor lor de valori si credinte.
inarmati cu asertivitate vom aprecia mai mult propria persoana si vom fi la randul nostru apreciati de ceilalti. Pentru respectul pe care il aratam lor, si noua. Respectul de a ne considera egali in sanse si de a ocupa locul nostru pe lume.
Luminita Carmina Codrescu
Psihoterapeut in practica independenta, Psihosexolog
psihologdefamilie.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu