UN OM FARA URA

Stiti cum se nasc razboaiele? Din proiectia in afara noastra a conflictului care se afla in interior. Aratati-mi un om  in care nu exista conflict interior si va voi arata un individ in care nu exista violenta. El va actiona eficient, chiar brutal, dar nu vei gasi in el nici urma de ura. Cand actioneaza, se comporta ca un chirurg; cand actioneaza, o face cum se poarta un invatator iubitor cu copiii retardati mintal, pe care nu-i invinovatesti, ii intelegi; dar totusi te repezi sa actionezi. Pe de alta parte, cand te repezi sa actionezi, fara sa fi rezolvat propria ta ura si violenta, n-ai facut decat sa amplifici eroarea. Ai incercat sa stingi focul, punand gaz pe foc. Ai incercat sa opresti inundatia, turnand apa in plus.  







Constienta - Capcanele si sansele realitatii - De Mello

JAMIROQUAI - DON'T GIVE HATE A CHANCE

Why can't we be (together)?

Can't you love me, don't hate me

I don't see (why can't we live together)

Maybe we could get it on (maybe we could get along)

Should be our destiny

There's a cold streak living (inside us)

There's no rainbows... just bullets and bombs

If you want to rise up

We can make this hate stop

Now don't you want to rise up

We've been giving hate a chance

(We've got all this love to give, you know)

And the love will be running out for us

Can you feel the dreams of life

We're hoping we can still survive

As the wind carries every dove away

So why do we see (these colours)

It's only skin deep, don't mean a thing

So clear (underneath this we're all brothers)

Can't you see it's killing us

(Can't you see it's killing us)

Can't you see it's killing me

Trigger happy fantasy

So stand up and be (so strong now)

Freedom is not so far away

If you know you want to rise up

We can make this hate stop

Now don't you want to rise up

(The wind carries every dove away, The wind carries every dove away, every dove away)

Dove, dove, dove, dove, dove, dove, dove

Now you've been taking our dignity for too long

I want to save this sanctity that we hold

And who's right and who's wrong

We're not so different anyway

Words are in this song

Can't we stop the fighting?

Coz we've been giving hate a chance

Don't give this hate a chance

We've got all this love to give, you know

And the love will be running out for us (we’ve got all this love to give)

(and that the love’s still alive, survive)

Can you feel the dreams of life

We're hoping we can still survive

As the wind carries every dove away

Don't give this hate a chance (can’t we stop the dove away)

We've got all this love to give, you know

That this dream's alive, will still survive (can’t we stop the dove away)

Until no more people have to cry

Don't give this hate a chance (can’t we stop the dove away)

We've got all this love to give (that’s the wind carries every dove away)

That this dream's alive, we’ll still survive

And the love will be running out for us

Until no more people have to cry 

Don't give this hate a chance

We've got all this love to give, you know

That this dream's alive, we’ll still survive

Until no more people have to cry

Jamiroquai - (Don't) Give Hate A Chance

Pana la urma, iubirea nu este ceea ce crede toata lumea ca este

Iubirea nu este ceea ce crede majoritatea lumii, adica 99.99 procente, ca este; si m-as plictisi sa insir toate formele de iubire pe care crede lumea ca le experimenteaza, iar cand spun lumea, ma refer inclusiv la persoana mea, cea care spuneam ca iubesc, acum trei ani, acum doi ani, acum un an. Iubirea nu este o experienta, ea nu inseamna indragostirea, ea nu inseamna nici ca este obligatoriu sa-ti fie impartasita, fiindca ea nu este pentru cineva anume. Iubirea, dupa mine, este acea stare de pace interioara, care iti este daruita, in momentul cand iti asumi in totalitate si nedisimulat,  responsabilitatea libertatii de a fi tu insuti/insati in relatie cu ceilalti oameni cu care interactionezi sau nu, respectandu-le si lor libertatea de a face ceea ce simt, de a zice ceea ce gandesc, in conformitate cu valorile in care cred in acel moment.

Oamenii nu trebuie sa ne faca noua pe plac, pentru ca noi sa ne simtim fericiti, nici noi nu trebuie sa facem ceva din ceea ce nu simtim cu inima, ori sa zicem ceva din ceea ce nu gandim, doar pentru a obtine aprobarea ori simpatia altora; caci acest lucru inseamna sa nu fim noi insine, ci sa fim imaginea care le place celorlalti sa fim, deci o iluzie.

Iubirea este insasi pacea care iti cuprinde sufletul, atunci cand esti liber si acorzi si celorlalti aceasta libertate. Iar libertate inseamna in primul rand asumarea responsabilitatii pentru cum te simti, atunci cand ceilalti vor sa-ti rapeasca acest drept, si prin dezaprobarea pe care ti-o comunica, te obliga sa te schimbi, daca vrei sa iti ofere "iubirea" si "pretuirea" lor; daca ei nu te pot iubi fiind tu insuti, nu te vor iubi niciodata pe tine, ci vor iubi imaginea mentala pe care o aveau, o au, sau vor vrea sa o aiba despre tine; asta nu mai este problema mea, asta este problema lor.

Esti liber sa faci ce vrei, atata timp cat nu atentezi la libertatea mea. Imi asum responsabilitatea pentru actiunile, si pentru cuvintele ce imbraca propriile-mi ganduri, dar nu eu sunt responsabila daca te superi pe mine, ca nu sunt asa cum vrei tu. Eu sunt eu, si nu ma poate schimba nimeni, pentru a ma face sa fiu ceea ce nu vreau, sau nu simt ca sunt. A fi tu insuti, indiferent daca placi sau nu, a-ti asuma responsabilitatea de a fi tu insuti, si a le da si celorlalti libertatea de a fi exact cum doresc ei sa fie, nu sa-mi faca mie pe plac, ca eu sa ma simt bine, rapindu-le libertatea.

Am citit undeva, ca o eroare in care se crede la un moment dat, valoreaza mai mult pentru noi, decat realitatea in care nu se crede. Deconditionarea noastra cu privire la ideea de libertate si de iubire ia mult timp, si este dureroasa, mortala chiar. Dar ceea ce moare, merita cu siguranta sa moara; ceea ce se naste dupa ce moartea te-a lasat lat, este ceea ce merita cu adevarat trait: libertatea. A ta, si a celorlalti.

Toata spiritualitatea este concentrata in aceste cuvinte : Esti liber sa faci ce vrei, atata timp cat nu atentezi la libertatea mea si a celorlalti, asumandu-ti responsabilitatea pentru gandurile, vorbele si faptele tale. Nu ceilalti sunt vinovati de felul cum te simti tu, si de ceea ce simti tu pentru ei, ci tu, doar tu, atata timp cat esti liber sa gandesti si sa vorbesti, sa simti si sa faptuiesti conform propriilor tale valori.

"Imparatia Cerurilor este Inlauntrul Vostru"

http://antiiluzii.blogspot.com/2011/06/nassim-haramein-intregul-negru.html


http://antiiluzii.blogspot.com/2010/10/nassim-haramein-adevarul-incomod.html

Introduction To Poetry - Billy Collins

  I ask them to take a poem and hold it up to the light like a color slide or press an ear against its hive. I say drop a mouse into a poem and watch him probe his way out, or walk inside the poem’s room and feel the walls for a light switch. I want them to waterski across the surface of a poem waving at the author’s name on the shore. But all they want to do is tie the poem to a chair with rope and torture a confession out of it. They begin beating it with a hose to find out what it really means.

Cea mai perfida capcana a mintii

Posted on August 19th, 2011 by FloriPloiesteanu | Edit

Cicero mi-a vorbit despre un joc cu care se distrau locuitorii unei vechi cetăţi bizantine de pe coasta Asiei Mici.

O groapă uriaşă în adâncul căreia a fost construit un labirint. Pe marginea ei, jur-împrejur, stau numeroşi spectatori. Urmăresc cu sufletul la gură spectacolul de jos în care “joacă” un singur actor, un condamnat la moarte.  El îşi joacă chiar viaţa, fiindcă din labirintul în care a fost împins nu exista decât două ieşiri. Una, unde se găseşte o fată frumoasă, la care dacă ajunge e salvat, şi alta unde aşteaptă un leu flămând. Spectatorii de pe marginea gropii n-ar îndrăzni să intervină în joc, dar trăiesc emoţia aşteptării deznodământului. Unii îl încurajează pe condamnat: “Poate ai noroc şi nu nimereşti în ghearele leului!” Alţii sunt nerăbdători: “Hai, grăbeşte-te! Vine seara şi nu mai vedem bine”.

-   Nu mai ţin minte, a adăugat Cicero, dacă era vorba de un condamnat la moarte căruia i se acorda o şansă de a scăpa, dar uneori mi se pare că lumea însăşi e prinsă, fără să ştie, în acest joc. Chiar spectatorii care stau pe marginea gropii şi se uita. Îşi închipuie că numai soarta celui de jos e în cumpănă. Ei pot să ronţăie seminţe, liniştiţi, socotindu-se la adăpost. Se înşală.

Octavian Paler - Viaţa ca o coridă – Per aspera ad astra (11)

Moartea este ceva ce li se întâmplă numai altora…nu aveţi şi voi mereu aceeaşi senzaţie? Aceasta e cea mai perfidă dintre capcanele minţii. Reuşeşte careva să conştientizeze faptul că în secunda următoare, ori în noaptea ce vine, va muri? Poate cineva trăi acest sentiment în mod real, aşa precum trăieşte o banală senzaţie de foame, ori de sete? Eu una nu reuşesc. Căci în această senzaţie, în această trăire a ultimelor clipe, ore, zile, stă întreaga spiritualitate a omului, întreaga religie, şi de nimic mai mult nu este nevoie ca să ne reaşezăm valorile în care credem. Poate cineva? Aş fi recunoscătoare aceluia care, putând cu adevărat să simtă că aceasta este ultima zi din viaţa lui, să ne-o împărtăşească şi nouă, celor care trăim în capcana iluzorie a minţii. Matrix! Mă tem că ieşirea din Matrix nu o vom face decât la final, chiar trăind moartea…a noastră…