Posted on August 19th, 2011 by FloriPloiesteanu | Edit
Cicero mi-a vorbit despre un joc cu care se distrau locuitorii unei vechi cetăţi bizantine de pe coasta Asiei Mici.O groapă uriaşă în adâncul căreia a fost construit un labirint. Pe marginea ei, jur-împrejur, stau numeroşi spectatori. Urmăresc cu sufletul la gură spectacolul de jos în care “joacă” un singur actor, un condamnat la moarte. El îşi joacă chiar viaţa, fiindcă din labirintul în care a fost împins nu exista decât două ieşiri. Una, unde se găseşte o fată frumoasă, la care dacă ajunge e salvat, şi alta unde aşteaptă un leu flămând. Spectatorii de pe marginea gropii n-ar îndrăzni să intervină în joc, dar trăiesc emoţia aşteptării deznodământului. Unii îl încurajează pe condamnat: “Poate ai noroc şi nu nimereşti în ghearele leului!” Alţii sunt nerăbdători: “Hai, grăbeşte-te! Vine seara şi nu mai vedem bine”.- Nu mai ţin minte, a adăugat Cicero, dacă era vorba de un condamnat la moarte căruia i se acorda o şansă de a scăpa, dar uneori mi se pare că lumea însăşi e prinsă, fără să ştie, în acest joc. Chiar spectatorii care stau pe marginea gropii şi se uita. Îşi închipuie că numai soarta celui de jos e în cumpănă. Ei pot să ronţăie seminţe, liniştiţi, socotindu-se la adăpost. Se înşală.
Octavian Paler - Viaţa ca o coridă – Per aspera ad astra (11)
Moartea este ceva ce li se întâmplă numai altora…nu aveţi şi voi mereu aceeaşi senzaţie? Aceasta e cea mai perfidă dintre capcanele minţii. Reuşeşte careva să conştientizeze faptul că în secunda următoare, ori în noaptea ce vine, va muri? Poate cineva trăi acest sentiment în mod real, aşa precum trăieşte o banală senzaţie de foame, ori de sete? Eu una nu reuşesc. Căci în această senzaţie, în această trăire a ultimelor clipe, ore, zile, stă întreaga spiritualitate a omului, întreaga religie, şi de nimic mai mult nu este nevoie ca să ne reaşezăm valorile în care credem. Poate cineva? Aş fi recunoscătoare aceluia care, putând cu adevărat să simtă că aceasta este ultima zi din viaţa lui, să ne-o împărtăşească şi nouă, celor care trăim în capcana iluzorie a minţii. Matrix! Mă tem că ieşirea din Matrix nu o vom face decât la final, chiar trăind moartea…a noastră…