Tulburarea de personalitate narcisică – Caracterizată prin
grandoare, necesitatea de admiraţie şi lipsa de empatie. Are sentimentul de
autoimportanţă, fantasme de succes nelimitat, putere. Necesită admiraţie
excesivă şi îşi subliniază repetat şi exagerat calităţile. Este sensibil la critică
sau pierdere. Are pretenţii exagerate de tratament favorabil şi supunere
dorinţelor sale. Este lipsit de empatie: este incapabil să cunoască sau să se
identifice cu sentimentele şi necesităţile altora. Comportament arogant,
sfidător. Are sentimente ostile sau de invidie pe care le proiectează asupra
interlocutorilor.


Sunt convinsa ca Daniel Iancu impreuna cu prietena lui ieseanca, m-au incadrat in categoria "toxicomanilor fara drog" datorita faptului ca am continuat sa comentez pe blog desi mi s-a cenzurat fiecare comentariu semnat, sa continui sa ii trimit mesaje pe adresa de mail publica desi nu am primit nici un raspuns normal, inteligibil si de comportament empatic, asa cum este normal sa il aiba un om care se considera un artist cu creativitate peste medie.

Am gasit in psihopatologie termenul de adictie si comportament adictiv, pe care vreau sa le detaliez si sa punctez pe ce se bazeaza narcisicul Daniel Iancu atunci cand m-a trimis "la doctori".



Noţiunea de adicţie este o noţiune descriptivă şi defineşte
comportamente sau procese. Ea se referă la zona comportamentelor
caracterizate de acte repetate în care predomină dependenţa faţă de o
situaţie sau un obiect material care este căutat şi consumat cu aviditate.

1). daca Daniel Iancu nu suferea de tulburarea de personalitate narcisica, ar fi fost in stare sa empatizeze sau macar sa incerce sa o faca, si sa raspunda - daca nu printr-o amabilitate de complezenta data de situatia sa de artist care doreste sa evolueze - macar de intelegerea faptului ca a trata o persoana cu tacerea, comportament sfidator caracteristic narcisicilor - sau cu ignorarea sa atribuindu-i remarca agresiva "ai luat-o pe aratura" - este un comportament extrem de agresiv si totodata neinspirat, dar de inteles, avand in vedere aroganta si comportamentul sfidator . Incercarea mea de a comunica cu artistul narcisic direct, face-to-face, mergand la doua dintre spectacolele sale, la un interval de trei ani unul de celalalt - s-au soldat cu esecul constatarii ca artistul are antecedente in tulburarile psihologice de personalitate (a se analiza internarea sa in spitalul de boli nervoase de la Voila - vitaminizari se pot face si la domiciliu, fara internari in Spitalul de boli psihice)


În comportamentul adictiv persoanele deviază toate celelalte centre
de interes, cu incapacitatea de a alege să nu realizeze gestul adictiv, care nu
constituie, de altfel, neapărat, o experienţă agreabilă (Peele). Termenul de
comportament adictiv corespunde extensiei termenului care serveşte a
desemna toxicomanii cu alte comportamente pe care Fenichel (1945) i-a
numit „toxicomanii fără drog”. Comportamentul adictiv este pus în raport
cu eşecul în faţa unei obligaţii, eşec ce pune la îndoială capacitatea de a
reuşi (sentimentul incompetenţei personale şi sociale). Conduitele adictive
trebuie deci să se situeze într-o patologie a axei narcisiste