Renunţ. Am obosit să-mi mai doresc
Lumina să ţi-o întâlnesc...
Orb blestemat rămân, de Tine-abandonat...
nisip în vânt, de Tine răsfirat...
fum negru - noroi arzând - însângerat,
floare nu poate a se naşte, din păcat...
Viaţă...e viaţă asta? bătând la poarta-nchisă
a inimii celeste - iubirea-mi siderală să o elibereze?
Să mor...moartea e tot ce mai rămâne, din al meu dor.
Apună-mi viaţa. Vreun rost mai are, în tină sufocată?
Cum pot vedea lumina? de rău e cenzurată.
Bună e moartea, dar...la viaţă sunt damnată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu