Primesc si eu acum, indirect, raspuns la scrisoarea prin care te intrebam cu ingrijorare sincera, daca esti sanatos, auzind stirea ca avionul de Brazilia, se prabusise. Dar nici la acea vreme, dupa doi ani si ceva de intrebari, nu ai avut curajul fizic de a-mi raspunde. Si nici acum, din pacate, nu ai acest curaj, pe care il au marile spirite ale istoriei. Nici acum. Ma ignori in continuare, asa cum poate fi ignorat la nesfarsit, un om care nu exista decat in inchipuirea noastra. Si totusi eu nu sunt o plasmuire, asa cum nici tu nu esti una. Plasmuire ar putea fi atasamentul meu fata de tine, dar nici el nu este, fiindca iti scriu de trei ani si ceva. Ganduri mai nebunesti uneori, alteori mai putin, asa cum suntem cu totii, cei care traim intr-o societate ce ne-a educat conform principiului concurentei, singurul si cel mai daunator fiintei noastre.
Nici acum nu poti analiza cu obiectivitate ceea ce iti spun, fiindca simti probabil o sila de nedescris, privind la mine prin valul negru creat de mintea ta, in ceea ce ma priveste. Probabil ca tot ceea ce ti-am spus de trei ani si ceva incoace, le-ai incadrat la “elucubratiile unei nebune care (cica) m-ar admira. “
Experienta fizicienilor Michelson si Morley a dovedit in chip hotarat ca dinlauntrul unui sistem inchis nu se pot face observatii asupra miscarilor absolute ale aceluiasi sistem deoarece observatorul, aflandu-se si el in interiorul sistemului, e prins, deci antrenat, in miscarea absoluta a acestuia. Asadar, nu poate „iesi” dintr-insul ca sa-l observe „din afara” si sa emita constatari obiective cu valoare nerelativa. Asa scria Nicolae Steinhardt in „Jurnalul fericirii” in rapunsul (o destul de lunga explicatie)la intrebarea „ce ramane pana la urma pentru asigurarea libertatii? Care e chezasul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor.“ afirmand totdata ca aceasta este taina finala a dreptului constitutional spre care l-au dus doi profesori ai sai din facultate, si care i-a confirmat-o mai tarziu credinta crestina.
Nu stiu daca ai auzit de Steinhardt, nu stiu daca ai auzit de suferintele sale in cei treisprezece ani de inchisoare politica, dar pot sa iti spun ca singura fericire de care el a avut parte a fost dup ace a inteles, iar intelegerea numai in suferinta o aflam. Si asa cum Steinhardt a trecut pe langa moarte si a afirmat - in legatura cu un prieten cu care era certat inainte sa fie arestati amandoi - “A! orice ar fi, un lucru e sigur: ca de suparari si certuri m-am lecuit pe veci” , asa si tu, inca nu te-a atins pe crestet moartea, ca sa poti intelege totul.
Zborul din iunie a fost doar anticiparea altor experiente pe care urmeaza sa le traiesti, fiindca tu insuti, prin comportamentul tau de om fricos, si fara coloana vertebrala le chemi. Eu sunt totusi un om asa cum esti si tu, si asa cum sunt toti aceia care nu-ti plac si pe care-i ignori. Am incredere in Dumnezeu ca nu vei muri pana nu il vei intelege pe fiecare om de pe pamantul asta, fiecare suferinta a celui mai mic om pe care El l-a creat.
Iti doresc, ca in fiecare an de trei ani incoace, un an nou plin de realizari marete, asa cum te vad eu, in sufletul meu oglindit. Si inca ceva, iti doresc sa ti se implineasca acele lucruri pe care ti le doresti din toata inima, numai si numai acele lucruri pe care le vrei din toata inima ta; sa scapi de mine nu se pune la socoteala, fiindca dorinta asta o gandesti cu ratiunea ta, si nu din toata inima. A-ti dori ceva din toata inima presupune actiune, si nu o actiune gandita de creier, ci una iesita din inima. Imi place o poezie de-a lui Blaga, pe care chiar mi-am pus-o pe blog ca si motto : "Iubești - când simțiri se deșteaptă, că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-așteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubești - când întreaga făptură cu schimbul, odihnă, furtună, îți este-n aceeași măsură, și lavă pătrunsă de lună."
Iti doresc din toata inima mea sa ajungi sa iubesti! Abia atunci vei fi liber cu adevarat si vei trai curajul in splendoarea lui, iar moartea nu te va mai speria in veci. Nu e nimic mai mult de-atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu