Sunt gata, pot pleca

Cand, in lucrurile pe care le consideri importante in viata ta, alegi cu inima, drumul pe care vei merge nu te va duce altundeva decat, catre tine insuti. Desi vei suferi, (si cu siguranta vei suferi, caci inima are numai acela care simte prin toti porii fiintei sale tot ceea ce traieste) alegand cu inima, niciodata nu vei regreta alegerea pe care ai facut-o. In schimbul suferintei, iti vei castiga pacea sufleteasca, care te conduce apoi, in tacere, spre usa pe care cu totii o vom trece, unii mai devreme, altii mai tarziu, dar negresit ii vom pasi cu totii pragul. Atunci ceea ce vei lua cu tine vei putea pastra: o liniste si o pace adanca, nu resemnata, ci impacata cu propria ta fiinta.


Alegand cu capul, “ceea ce trebuie”, cu ratiunea, cu intelectul, ceea ce vrei, nu ceea ce simti cu inima ta ca ai vrea, vei trai regrete amarnice, care iti vor mentine inima intr-un iad al tristetii cronice, “ce-ar fi fost daca as fi ales ceea ce simteam ca vreau din toata inima”…niciodata nu vei afla, iar acest lucru nu iti va da pace in vecii vecilor; si vei pleca, si putea lua cu tine, ceea ce in inima vei avea…