Lizard, piesa grupului King Crimson...soparla..."Reptilia lacerta în latină, lézard în franceză şi-n limba maternă, guşter... cele care trăiesc în pădure, pe lângă casa omului şi cele de pe lângă dosarele salariaţilor - şopârla dosaris. " vorba lui Tomita, din Omul cu soparla...imi place sceneta cu soparlita... mult...
de fiecare data cand ascult Lizard, imi evoca viata, cu alternanta sinusoidala de la perioade tulburi, pline de ganduri si intrebari de tot felul, pana la starile de pace si bucurie interioara...ele alterneaza intreaga noastra viata, si daca esti prea bucuros, ori prea fericit, cu siguranta vine reversul...trebuie ca "tu sa fii la toate rece" vorba poetului...dar nu raceala de moarte, nu la raceala asta se refera poetul, nu, in nici un caz, ci sa fii treaz, deplin constient de sistemul devastator si niciodata multumitor, al dorintelor...e o adevarata prostie sa iti mai doresti ceva, cand stii ca dupa ce ti se implineste dorinta te vei afla din nou dorind ceva si mai nebunesc, si mai greu de implinit si mai greu de atins... a-ti dori e pacaleala vietii noastre... din nou si din nou si din nou, cadem in aceeasi plasa...e ca un cerc din care - daca nu ii aflam din timp, ipocrizia - nu ne scoate decat moartea...
la naiba cu ele...duca-se...duca-se...si se duc...ce pot face daca nu isi mai gasesc un suflet caldut, o coaja goala, unde sa stea si sa creasca? iar cand cresc, nu au radacini...precum dintii de lapte ai copiilor...nici nu stii cum se sustin...se prind de eu...de balonul iluzoriu al fiintei noastre...si plutesc, pana aluneca si mor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu