Tic-tac...

Secunde de haos si secunde de vis...

Promontoriul sperantei in al mortii abis;

Stralucind deasupra-i roua lacrimilor mele

Ce uscandu-se, ridicatu-s-au la stele.

Clipa de lumina ce vii de ma-nvii

si-apoi, fara mila mortii ma predai...

Si-n tacere, cu durere ma supun 

ingenunghez si mor, apoi invii;

si ma gasesc mai vie, ca iar sa ma supun...

Caci, cum de-as putea sa te-ndur,

Supliciului amintirilor sa ma supun?

 Si-asa imi petrec viata... si gandurile-apun...

si-atunci cand se ridica, prin moarte  ma rapun.