Esti previzibil Ioane, iar cântul ti-e prozaic
si precum mintea - obsolit,
Zici, cum ca te-a iubit o doamna bruna....
Eu cred ca ea pe Shakespeare l-a iubit,
si nu un pumn banal de huma
Ce cânt-acum ironic : “M-a iubit!”
Cu iubirea-i inocenta te-a umbrit?
Asta s-a-ntâmplat sa poti pricepe,
Ca nici timp, nici spatiu nu e
si nici lege nu-i, cu viata, de-mpartit.
Cu mintea-ti nu poti percepe,
În inima cuie tu ai
N-a stiut doamna cea bruna,
c-o sa-ti dea prilej de facut hai.
“If music be the food of love, play on”
Ne-a lasat Shakespeare scris,
În timp ce îl iubea doamna sa bruna,
Dar tu, cum ai uitat sa fii poet,
Ai sters din versurile-ti - ce din coada suna
Si, ai avut dreptate cand te-ai destainuit lui floriploiesteanu,
ca ai si tu un singur defect: poti innebuni un om tacand...dar stau si ma intreb, oare cine e mai nebun, cel ce tace, ori cel ce iubeste devenind nebun? e un mister, ce nimeni nu-l dezleaga decat iubind, innebunind de durere, de durerea mortii eului, iluziei fiintei noastre...
ca sa vieze ceva, altceva mai intai moare,
e legea firii de sub soare...
il puteti descarca daca doriti,
sa nu platiti asa ceva;
vi-l daruiesc pe gratis.
Cand cineva nu poate sa cante despre iubirea sa,
scrie si canta ce crede el, despre iubirea altora...
iar golul sau se-ntinde, si-l va cuprinde ca si pecinginea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu