Un cantec fara inteles

M-am născut din mare

valurile mi-au fost mama şi soarele tatăl.

Când am făcut ochi şi am vazut lumea

m-am făcut scoică

şi priveam cerul cu stele

şi soarele deopotrivă, cu coada ochiului.

Nimic străin, ori hain,

nu pătrundea în universul meu,

şi mi-au crescut unghiile,

cu care îmi zgâriam cochilia pe dinăuntru;

şi mi-au crescut aripi,

dar nu mi le puteam desface

decât în vis...

şi m-am lăsat purtată de el

în adâncuri negre de mister.

Într-o zi mareea s-a jucat cu mine

şi m-a aruncat pe o plajă

ce lucea de singurătate în soare.

Şi am căzut în culcuşul unui balaur

cu şapte capete înşirate pe spate.

 Un fir de nisip mi-a strecurat vântul

a joacă, în ochii mei albaştri de-atâta mare

şi atât m-a durut, că mi-am umplut

 cochilia cu apă şi sare;

Multă vreme am lăcrimat de durere,

şi aproape m-am înecat

în propria-mi sare.

Într-un târziu, marea s-a uscat

vărsându-se-n soare,

cochilia s-a spart

şi am rămas făr’ de apărare.

acum mă rostogolesc prin lume

alungată între extreme nebune...

şi mantia-mi albă, de ceaţă,

mi-atârnă în zdrenţe pe umeri.

Sunt goală, iar sideful

mi s-a  acoperit cu smoală.

Îmi plâng cochilia spartă, uneori

şi visez să-mi crească aripi să zbor

până în soare, cu razele lui să mă spăl

ca în mare, şi să mor lângă cheia mea sol 
ce priveşte la mine a mirare: 
"un cântec fără înţeles"...

Song with no meaning - Barclay James Harvest